Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vă prezentăm în serial „Trecute vieţi de Doamne şi Domniţe” (Editura „Universul” 1941), lucrare de amploare premiată de Academia Română. Autorul, scriitorul Constantin Gane, este unul dintre puţinii care cred în refacerea imaginii trecutului, prin concentrarea asupra figurilor încântătoare ale doamnelor remarcabile din centrul epocilor respective. Farmecul curţilor domneşti de altădată şi parfumul unei epoci trecute vă vor înmiresma timpul acordat parcurgerii operei. Este în acelaşi timp parfumul ceasurilor duse pentru totdeauna care, chiar dacă s-ar repeta, n-ar mai putea fi ce au fost...
(...) „În anul 1375, Petru, fiul Muşatei, s-a urcat în scaunul Moldovei.
Cine însă era această Muşată, care a dat numele ei întreg şirului de domni ce s-a perindat în Moldova timp de aproape 250 de ani?
Unii istorici – îndeosebi Xenopol – au crezut că era Munteancă, din viţa Basarabilor, alţii au luat-o drept o Poloneză, pe când ea, vestita Muşată, ar fi de fapt Moldoveancă, nici mai mult, nici mai puţin decât fata lui Bogdan descălicătorul, sora lui Laţco, şi prin urmare mătuşa Anastasiei.
Această presupunere, de dată recentă şi nu încă dovedită documentar, pare cea mai verosimilă, şi până la proba contrarie trebuie adoptată. Ea aruncă o lumină vie asupra felului, foarte precis, de bună şi deja stabilă organizare a începuturilor statului moldovenesc. Nu o întâmplare a adus prin meleagurile noastre o ceată de vânători, cărora le-a trecut deodată prin minte să înfiinţeze şi să organizeze un stat.
Ci, dimpotrivă, întemeietorii Moldovei au venit din Ardeal cu gândul bine preconceput de a creea aici un stat neatârnat de Coroana Ungariei şi care nu s-ar deosebi de acel pe care-l aveau din vechi în Maramureş decât tocmai numai prin faptul că s-ar desface de stăpânirea maghiară. Incolo, aceeaşi organizaţie, sub aceiaşi voievozi. Şi de aceea, după moartea lui Bogdan şi a fiului său Laţco, domnia, pentru a nu încăpea pe mâini străine, a fost dată lui Petru, fiul Muşatei, care era fata lui Bogdan. Petru era şi el fiu de Domn. Îl putem chiar privi ca adevăratul întemeietor al Moldovei. Căci tatăl său, Ştefan, bărbatul Muşatei, era voevodul Şepeniţei, adică al porţiunii de teren cuprinsă între Prut şi Nistru, cu întinderea aproximativă a judeţului Hotin de astăzi.
Bogdan, care-şi întinsese teritoriul voevodatului său de la cotul Prutului în jos, îşi măritase fata înainte sau după descălecare, cu acest voevod vecin, Ştefan al Şepeniţului, probabil urmaşul Bolohovenilor, despre care am vorbit mai sus. La moartea lui Ştefan i-a urmat în scaun fiul său, Petru, iar la stingerea dinastiei Bogdăneştilor, Moldovenii l-au rugat să le fie şi lor Domn, ca fiind nepot de fată al lui Bogdan, nepot de soră al lui Laţco şi văr primar cu Anastasia. Astfel dinastia Bogdăneştilor va putea continua prin femei, astfel s-a înfiinţat domnia Muşatinilor în Moldova, astfel, prin această alegere, unindu-se voevodatul lui Bogdan cu acel al lui Petru, s-a creeat adevărata Moldovă, care, de bine de rău, a ştiut să-şi păstreze o relativă neatârnare, până târziu, până când, abia după 400 de ani, începu cunoscuta ei desmembrare prin succesivele răpiri ale Bucovinei şi ale Basarabiei, şi apoi iarăşi întregirea tuturor teritoriilor în anii aceştia din urmă”.
(Continuarea în numărul următor)
Citește pe Antena3.ro
