Elisabeta, principesa de Wied si regina a Romaniei. O scriitoare care a publicat 43 de volume de poezie si proza sub pseudonimul Carmen Sylva. O femeie care a stiut sa foloseasca regalitatea ca sa-si vanda opera.
Elisabeta a invatat din copilarie sa indure fara sa scape o lacrima. Atmosfera casei din Neuwied in care a crescut viitoarea regina a Romaniei era ostila unui copil. La masa se manca paine neagra, fara unt sau dulceturi, nu se bea vin. Copiii nu aveau voie sa vorbeasca, doar sa asculte.Parintii foloseau cravasa pentru a "corecta" si cele mai mici greseli, conform modei de la curtile germane ale vremii. In nuvela "Chestiuni suparatoare", regina si scriitoarea de mai tarziu avea sa povesteasca pedeapsa pe care i-o acordase o "guvernanta de fier" pentru ca inversase literele intr-un cuvant. Guvernanta a pus fetita intr-un sac, l-a legat la gura si a pus sacul pe un scaun ca sa vada toti ai casei. Intamplarea e povestita de Gabriel Badea Paun in cartea sa "Carmen Sylva. Uimitoarea regina Elisabeta a Romaniei".
Casatoria
Elisabeta era deja o "fata
batrana". Avea 26 de ani si
petitoarele vremii o considerau
"un caz foarte dificil". Fusese
refuzata de doua ori. Regina
Victoria a Angliei a vrut sa
o aiba ca nora. Primul fiu,
Eduard, a fost cucerit de fotografiile
fiicei regelui Danemarcei,
Alexandra. Elisabeta
s-a intalnit cu al doilea fiu al
reginei Victoria, care nu a mai
dat nici un semn dupa intalnire.
Elisabeta si mama mei,
Maria de Wied, i-au cerut sa
cante la vioara sub stejari, in
padure. El s-a casatorit cu fiica
tarului Alexandru al II-lea.
Elisabeta se afla la Berlin
cand s-a imprietenit cu familia
Hohenzollern-Sigmaringen.
Dar dupa nici sase saptamani
a trebuit sa se intoarca acasa,
la Neuwied. In graba. Prima ei
iubire pentru Friedrich de
Baden, cu 14 ani mai mare
decat ea, vaduv si cu trei copii,
a inspaimantat-o pe ambitioasa sa mama, care avea alte
planuri.
In 1869, mama ei, Maria
de Wied, a aranjat la Koln o
intalnire cu regele Romaniei,
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen,
pe care tanara
principesa il zarise cu opt ani
in urma la Berlin.
El a ajuns sa accepte intrevederea
cu Elisabeta pentru
ca fusese refuzat de toate
celelalte candidate, din cauza
tronului nesigur al Romaniei.
S-au revazut ca sa mearga sa
o asculte pe Clara Schumann,
dar au uitat de concert. "O
jumatate de ora mai tarziu,
principele a urcat in budoarul
nostru. Mi-a sarutat mana,
iar eu mi-am lipit buzele
tremurande de fruntea lui
aplecata. El si-a dat seama
atunci ca este acceptat ca
logodnic", scrie in memoriile
sale viitoarea regina. La 15
noiembrie 1869 s-au casatorit.
Trei zile mai tarziu, dupa bal
si receptii, tinerii casatoriti
au plecat spre Romania.
Un scurt episod
de fericire
Se barfea ca viata intima a
celor doi soti nu e una din cele
mai pasionale. Cu toate acestea,
cei doi au dormit pana la
sfarsitul vietii in aceeasi
camera. Elisabeta a ramas
insarcinata dupa doua luni de
casnicie si a nascut o fetita
care a inveselit Cotroceniul.
"Copila s-a facut incantatoare.
Nici nu-ti poti imagina cat de
draguta si tandra este", scria
Elisabeta. "Acest copil fermecator este toata bucuria mea",
scria si Carol.
Dar inainte de a implini 4
ani, micuta Itty, cum singura
se poreclise, s-a imbolnavit de
scarlatina. Dupa patru zile de
boala, copila a murit in bratele
mamei sale.
"Am invatat sa mergem
unul pe langa celalalt fara o
vorba", scria regina dupa
moartea fiice sale. Elisabeta
a mai ramas insarcinata dupa
aceea, dar timp de 10 ani a
pierdut toate sarcinile.
Datoria
"Casatoria noastra nu a
fost una din dragoste, ci bazata
pe un devotament reciproc, pe
indatorire si pe o dorinta
fierbinte de a face intotdeauna
tot ce ne sta in putinta unul
pentru celalalt, dar si pentru
poporul peste care domnea
sotul meu", isi descrie principesa
Romaniei casnicia. In
timpul Razboiului de Independenta,
regina a organizat spitale
si un serviciu de ambulanta. Cartierul general: Sala Tronului
unde femei de rand si
aristocrate pansau ranitii. Intreaga
aristocratie i-a urmat
exemplul si spitale de campanie
ca cel de la Cotroceni au
aparut in toata tara. Ziarele
romanesti o numeau "mama
ranitilor".
O regina uimitoare
"Promitea lucruri pe care
nu le putea face. Cheltuia
bani care nu-i apartineau,
numea oameni in posturi inexistente,
dadea calduroase
scrisori de recomandare,
primea tot felul de lume si
credea sincer ca a salvat
multe suflete", scria principesa
mostenitoare Maria. Regina
era o romantica, se scria
mult despre ea. "M-am nascut
cu un secol prea devreme
", spunea Elisabeta.
Cand regele Carol a murit
in timp ce regina il veghea, ea
nici nu si-a dat seama. A crezut
ca doarme. Moartea reginei,
doua luni mai tarziu, a
luat pe toata lumea prin surprindere
pentru ca toti
medicii spuneau ca este sanatoasa. Si testamentul a fost o
surpriza: in afara de mici
sume de bani pentru membrii
saraci ai curtii sale si
cateva bijuterii pentru cateva
nepoate, totul era impartit
unor societati de binefacere si
burse de perfectionare pentru
artistii romani.
CV
Paulina Elisabeta Otilia Luisa
de Wied s-a nascut in
1843, pe 23 decembrie, la
miezul noptii. A fost fiica
printului Hermann de Neuwied
si a printesei Maria de
Neuwied. In razboiul rusoturc
s-a devotat ingrijirii ranitilor si a fondat Ordinul Elisabeta,
o cruce pe o panglica
albastra. A fost intemeietoarea
educatiei universitare
pentru femei in Romania si a
infiintat mai multe societati
de caritate. Era o excelenta
pianista, organista si avea o
voce frumoasa. A dovedit
talent si in pictura, dar a
ales drumul literaturii, in
mod special al poeziei, folclorului
si baladelor. Sub
pseudonimul Carmen Sylva
a scris cu usurinta in germana,
romana, franceza si
engleza. In 1888 a primit
Premiul Botta al Academiei
Franceze pentru volumul
"Cugetarile unei regine".
Celebritatea scriitoarei Carmen
Sylva aproape ca o
umbreste pe cea a reginei
Elisabeta a Romaniei. Regina
s-a imprietenit cu Vasile
Alecsandri aproape imediat
dupa prima lui vizita la Sinaia.
Sub influenta acestei prietenii,
regina a inceput sa
scrie versuri. De la jumatatea
lui 1879 pana in primavara lui 1880, Elisabeta a
scris versurile care ii vor
aparea in volumul de debut:
"Safo, Hammerstein si Furtuni
". Regina a ales pseudonimul
Carmen Sylva, latinescul
pentru "cantecul padurii
", chiar la indemnul lui
Carol, pentru a delimita
poeta de regina. Regina a
mai scris 43 de volume de
poezie si proza. Publica 3-4
volume pe an, cu disciplina.
Cele mai cunoscute au ramas "Legendele Pelesului"
si "Cugetarile unei regine".
Cazul Vacarescu
O singura abatere de la regula
datoriei s-a intamplat in
viata reginei. Din pur romantism,
Elisabeta va incerca
sa-l casatoreasca pe principele
mostenitor, Ferdinand,
cu domnisoara sa de onoare,
Elena Vacarescu. Ceea
ce a dus la un scandal in
aristocratia romaneasca si
nu numai. Toata lumea s-a
opus casatoriei principelui
mostenitor cu o descendenta
a unei familii romanesti,
pentru a evita lupta interna
pentru tron. Regina era convinsa
ca intre cei doi tineri
era o dragoste profunda.
Cei doi chiar s-au logodit in
sala de lectura a reginei. Si
Carol I a fost la inceput de
acord. Dar Ferdinand a fost
chemat brusc acasa. Si nu
i-a mai scris Elenei. Regina
s-a refugiat la Venetia
pentru ca la Bucuresti era
izolata datorita prieteniei cu
Elena Vacarescu. Elisabeta
i-a promis regelui ca nu o va
mai vedea niciodata pe
Elena Vacarescu. Si s-a
tinut de cuvant.
INEDIT
Celebritatea scriitoarei Carmen
Sylva aproape ca o
umbreste pe cea a reginei
Elisabeta a Romaniei. Regina
s-a imprietenit cu Vasile
Alecsandri aproape imediat
dupa prima lui vizita la Sinaia.
Sub influenta acestei prietenii,
regina a inceput sa
scrie versuri. De la jumatatea
lui 1879 pana in primavara lui 1880, Elisabeta a
scris versurile care ii vor
aparea in volumul de debut:
"Safo, Hammerstein si Furtuni
". Regina a ales pseudonimul
Carmen Sylva, latinescul
pentru "cantecul padurii
", chiar la indemnul lui
Carol, pentru a delimita
poeta de regina. Regina a
mai scris 43 de volume de
poezie si proza. Publica 3-4
volume pe an, cu disciplina.
Cele mai cunoscute au ramas "Legendele Pelesului"
si "Cugetarile unei regine".
Meine Ruh
In surele-i valuri de ceata
Sta Rinul si doarme invelit
Eu plec azi de prin lume
departe,
Eu plec ca mi-e visul
implinit.
Nimic nu se simte prin
zare,
Nici noaptea cea fara
glas.
Si-n linistea asta de templu
Puternic vai, iat-a batut
Si ceasul plecarii ca
moartea
De jalnic, ca moartea de
mut.
Rar zuzuie Rinu-n rastimpuri,
Cad picuri din ceata
mereu,
Sunt lacrimi pe care
Vai nu le pot plange azi
eu
De-ar fi macar reci ca si
raul,
Ca negura de unde au
pornit,
Dar ele-mi ard sufletul,
Doamne,
Fierbinti ca si fierul
topit.
Curgi Rinule-n pace.
Pace de-a pururi
Si adio! Pe noul meu
drum
Eu intru, sarmana-n
viata
Cea plina de trude de
acum.
(traducere
de George Cosbuc.)
(ANA-MARIA LUCA)
CONTINUARE: Printesa mai influenta decat Titulescu