Năstase: "Pentru cariera mea, venirea minerilor la Bucureşti a fost, într-un fel, un lucru esenţial"

Adrian Năstase, ministru de Externe în Cabinetul Roman II, şi-a expus impresii din acea perioadă în volumul de convorbiri "De la Karl Marx la Coca-Cola. Dialog deschis cu Alin Teodorescu". Între 1973 şi 1990 viitorul ministru şi prim-ministru a fost cercetător la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, specializat în drept internaţional.

Din 1984 a fost ales membru al Societăţii Franceze de Drept Internaţional din Paris şi coordonator de studii la Institutul Internaţional pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. În februarie-martie 1990 a reprezentat România la Comisia pentru Drepturile Omului a Naţiunilor Unite de la Geneva. La alegerile din 20 mai 1990 a fost ales deputat de Bucureşti pe lista Frontului Salvării Naţionale. În iunie 1990, Adrian Năstase era purtătorul de cuvânt şi secretar pentru relaţii externe al FSN.

În volumul de convorbiri cu Alin Teodorescu "De la Karl Marx la Coca-Cola" găseşte propulsării sale în funcţia de şef al diplomaţiei o explicaţie "extravagantă", după propria evaluare: "Pentru cariera mea, venirea minerilor la Bucureşti a fost, într-un fel, un lucru esenţial. Dacă n-ar fi fost acea problemă imensă de imagine, în plan internaţional, probabil că n-aş fi fost ministru de Externe. Varianta iniţială, din câte ştiu, era Romulus Neagu, un om absolut extraordinar şi un foarte bun profesionist. Venirea minerilor a impus o formulă de guvern care să dea imaginea unui executiv tânăr, care să încerce să contracareze imaginea de guvern «neocomunist». În felul acesta, Romulus Neagu a devenit numărul 2 în minister, iar eu, ministru. Dacă n-ar fi fost acea conjunctură, din 13-15 iunie, probabil că guvernul din 29 iunie ar fi avut o cu totul altă componenţă. Cine poate şti?"

Adrian Năstase a devoalat interlocutorului său şi detalii legate de funcţionarea guvernului Roman. "Petre Roman este unul dintre oamenii cei mai talentaţi pentru politica externă pe care îi cunosc", apreciază titularul Externelor din respectivul cabinet (...). "Pe plan intern nu cred că a «jucat» foarte bine în echipă. Cred că acesta este unul dintre punctele lui slabe. Este egocentric. Îmi aduc aminte de şedinţele de guvern din vremea sa. Dacă acum noi chemăm fotoreporteri să ia doar imagini de la şedinţa de guvern, Petre Roman făcea altceva, îi aducea să asculte ce spune el în primele zece-cincisprezece minute, îi lăsa să înregistreze. De fapt, transmitea mesaje populaţiei. Ideea nu era rea.

După aceea, restul şedinţei aproape că nu mai avea importanţă, se desfăşura foarte rapid. El lucra cu ceea ce se numeşte «kitchen cabinet», un birou executiv, un guvern în interiorul guvernului. Eu nu făceam parte din grupul respectiv (...) Petre Roman se simţea bine la intern în grupuri mici, iar la extern în saloane. Petre Roman a considerat întotdeauna că trebuie să aibă un cuvânt important de spus referitor la politica externă. El avea oameni pe care îi cunoştea în domeniu. Şi soţia sa, Mioara Roman, era angajată a Ministerului de Externe la acea vreme. Avea şi dânsa anumite păreri, anumite opţiuni. Nu cred că am avut vreodată o relaţie, o comunicare foarte bună...".

Despre calităţile manageriale ale primului-ministru de atunci, Adrian Năstase nu are formată o opinie clară. "N-am lucrat direct cu el, explică şeful diplomaţiei româneşti din a doua parte a anului 1990. Vorbeam cu Petre Roman mai mult la telefon, nu l-am urmărit cu atenţie în şedinţele de guvern. Trecea foarte repede peste subiecte. Pe mine mă interesau doar problemele de politică externă, nu urmăream cu foarte mare atenţie subiectele de politică internă".

Năstase Adrian, din cercetare în fruntea diplomaţiei
Pentru dicţionarul "Protagonişti ai vieţii publice. Decembrie 1989-decembrie 1994", editat de Agenţia Naţională de Presă Rompres, fostul ministru de Externe a furnizat următoarea fişă biografică:
- Membru al CPUN (9 februarie-11 mai 1990); deputat de Bucureşti (9 iunie-31 iulie 1990); ministrul Afacerilor Externe (28 iunie 1990-28 octombrie 1992); preşedinte al Camerei Deputaţilor (din 28 octombrie 1992); preşedinte executiv al PDSR (din 10 iulie 1993);

- Născut la 22 iunie 1950, în Bucureşti, în familia unor intelectuali, creştin-ortodox. Absolvent al Colegiului "Sf. Sava" din Bucureşti; licenţiat al Facultăţii de Drept (1973), al Facultăţii de Istorie-Filosofie, secţia sociologie (1978) ale Universităţii Bucureşti; doctor în Drept, specialitatea Drept Internaţional Public Universitatea Bucureşti (1987), referent în Ministerul Afacerilor Externe (1973); cercetător la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române (1974-1990); profesor asociat de drept internaţional public la ASE Bucureşti (1977-1979; 1984-1985). Profesor de drept internaţional public la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti (1990-1992); profesor asociat de drept internaţional public la Universitatea din Paris Pantheon Sorbona I (1994).

- Membru al CPUN şi al Comisiei de Politică Externă a acestuia (9 februarie-11 mai 1990); membru al FSN (1990-1992), iar apoi membru al FDSN (din 1992), devenit PDSR. Vicepreşedinte (din august 1992), apoi preşedinte executiv (din 10 iulie 1993) al PDSR.

- Deputat de Bucureşti, ales la 20 mai 1990, pe lista FSN, funcţie din care demisionează la 31 iulie 1990, fiind, din 28 iunie 1990, ministru al Afacerilor Externe (până la 28 octombrie 1992); din 1992 are rangul diplomatic de ambasador. Reales deputat de Bucureşti pe lista PDSR la 27 septembrie 1992. La 28 octombrie 1992 a fost ales preşedinte al Camerei Deputaţilor.

- Membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România (din 1982); vicepreşedinte al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI) - Bucureşti (din 1977); preşedinte al Fundaţiei Europene Titulescu Bucureşti (1990-1992), iar din 1993, preşedinte de onoare al aceleiaşi fundaţii; preşedintele executiv al Centrului Euroatlantic din Bucureşti (1991-1992); membru în Comitetul Director al Institutului pentru Studii de Securitate Est-Vest New York (din 1991); membru al HURIDOCS (Human Rights Information and Documentation Sistem); membru al Societăţii Franceze de Drept Internaţional Paris; vicepreşedinte al Consiliului Mondial al Foştilor Miniştri de Externe (din 1993); membru al Consiliului Ştiinţific al IRSI, şef al sectorului "Drept Internaţional şi Instituţii Internaţionale"; membru al Consiliului Naţional Român pentru "Deceniul dezvoltării culturale mondiale"; preşedinte de onoare al Congresului spiritualităţii româneşti (1993).

- "Visting Research-Fellow" la "International Peace Institute - Norvegian Institute of International Affairs", Oslo, 1980; "Vissiting Fellow" la "Division of Human Rights and Peace", UNESCO, 1980; director de studii la "International Institute of Human Rights", Strasbourg, 1984.

- Expuneri şi prelegeri susţinute la: Institutul Francez de Relaţii Internaţionale (IFRI) - Paris (21 noiembrie 1990); "Royal Institute of International Relations", Londra (8 mai 1991); "Institute of Political and International Studies", Teheran (27 mai 1991); "Norwegian Institute of International Relations", Olso (11 iunie 1991); "National Academy of History of Venezuela", Caracas (10 iulie 1991); Universitatea "Ritsumelakan", Kyoto (9 august 1991); "Booking Institution", Washington DC (4 octombrie 1991); "European College", Bruges (9 martie 1992); Panteion University (17 martie 1992); "University Institute of European Studies", University Institute of High International Studies, Geneva (29 aprilie 1992); Rose Roth Seminar: "Rolul procesului de cooperare economică în regiunea Mării Negre în contextul noii securităţi regionale", Istanbul (15-18 septembrie 1993).

- Participări la conferinţe şi reuniuni ştiinţice internaţionale: masa rotundă "Problemele dezvoltării globale, Antalya (7-9 septembrie 1990); simpozionul privind "Viitorul noii formule europene de proiecte comune de securitate şi dimensiunile umane ale cooperării", Bucureşti (17-19 septembrie 1990); seminar privind "Revoluţia din 1989: Un an mai târziu", Stirin (24-26 noiembrie 1990); conferinţa "Viitorul securităţii europene", Praga (25-26 aprilie 1991); conferinţa pe tema "Sprijinul occidental pentru Europa Centrală şi de Est", Bardejov, (6-9 iunie 1991); seminarul "Dreptul internaţional contemporan şi problemele drepturilor omului", Bucureşti (27-29 iunie 1991); simpozionul "Percepţii şi concepţii asupra securităţii în Europa de Est", Bucureşti (4-5 iulie 1991); simpozionul Uniunii Europei Occidentale pe tema "O nouă ordine privind securitatea în Europa", Berlin (29 martie-1 aprilie 1992); simpozionul "Etnicitatea în lumea contemporană", Bucureşti (20-21 februarie 1992); Formul Crans Montana "Casa Europei: Realitate şi Perspective", Crans Montana (19-21 iunie 1992); Forumul economic mondial: "Forumul din Turcia", Istanbul (30 iunie-1 iulie 1992). Conferinţa Insitutului din Aspen "Rusia şi Europa de Est", Viena (23-28 august 1992); Masa rotundă "Schimbările: sisteme şi oameni", Bucureşti (4-6 septembrie 1992); "Reforma instituţiilor internaţionale pentru protecţia drepturilor omului", Universitatea "La Luna", Tenerife (1-4 noiembrie 1992); reuniunea PNUD "Competiţia în tranziţie: Posibilităţi şi obstacole", Bucureşti (1992); simpozionul "Instituţii Internaţionale ale Drepturilor Omului - Construind o nouă Europă", IRDO, Bucureşti (15 martie 1993); semninarul internaţional pentru politică şi strategii, Fundaţia "H. Seidel", München (17-19 noiembrie 1993); Forumul Crans Montana: "Apariţia pieţelor", Bucureşti, (aprilie 1994); seminarul interparlamentar Rose Roth: "Securitatea regională şi cooperarea în Europa Centrală", Sinaia (iulie 1994); inaugurarea Biroului de la Bucureşti al Uniunii Europei Occidentale şi a seminarului "Europa Centrală şi sistemul de securitate european", Bucureşti (noiembrie 1994).

- Autor al peste 130 de articole şi studii ştiinţifice publicate în ziare şi reviste din ţară şi din străinătate; peste 140 de lucrări, studii şi eseuri prezentate la reuniuni internaţionale.

- Căsătorit; soţia - licenţiată a Facultăţii de Istorie-Filosofie; are doi copii; cel mare - elev.