Naşterea prin hipnoză

De la un ritm de 1 cm pe oră dilataţie cervicală se poate ajunge la 1 cm la 10 minute. De la un grad de durere notat cu 9, se poate ajunge la unul notat cu 2. Naşterea prin hipnoză dezleagă misterul durerii, anihilează spaima şi întăreşte convingerea că celebrele "chinuri ale facerii" se transformă treptat în mituri.

Fără pendulul clasic care să ţi se legene în faţa ochilor, fără somn profund, fără teama de a nu mai ieşi din transă, doar câteva femei românce se lasă în grija hipnoterapeutului, încredinţându-i venirea copiilor lor pe lume. Celelalte încă îşi mai fac semnul crucii când aud grozăvia cum că durerea dispare, iar copilul vine pe lume fără anestezie şi fără urlete. "Interesant, dar oare e posibil?",

"Nu cred că mi-ar plăcea să nasc aşa", "Mie îmi sună cam ciudat. Chiar aşa, în ce maternităţi se naşte în felul ăsta? Din câte ştiu io, medicii români nu prea sunt deschişi la astfel de practici", "Mie nu mi-ar plăcea aşa ceva... Dumnezeu a dat aceste dureri, mai mari sau mai mici, asta e.... Tre' să suportăm".

Femeile care se pregătesc să nască nu pregetă în a-şi da cu părerea pe diferite forumuri de specialitate. Lipsa de informaţii creează în mintea lor sensuri noi şi străine de adevăr ale metodei "naşterea prin hipnoză". Inutil încearcă Sorina din Constanţa să le convingă că noul nu e întotdeauna neavenit, iar că o naşterea fără dureri, altfel decât cea tradiţională, nu contravine nici religiei, nici convingerilor transmise din bătrâni.

"Ai putea spune că naşterea în apă nu este naturală? Este la fel de naturală ca şi naşterea pe uscat, doar că puţin mai plăcută. Eu mi-am născut băieţelul utilizând hipnoza şi am fost conştientă pe toată durata travaliului, m-am mişcat, am vorbit cu medicul, cu moaşa, am simţit fiecare contracţie la intensitatea pe care mi-am dorit-o eu să o simt, iar travaliul meu a durat doar cinci ore. Nu am născut în chinuri, ci am dat viaţă într-un mod foarte plăcut şi sănătos pentru mine şi pentru bebeluşul meu."

CINCI ZILE DE TRAVALIU
Povestea Sorinei nu pare să le impresioneze pe românce. Pe la cabinetul medicului Camelia Stavarache, specialist în hipnoză, nu trec prea multe viitoare mămici dornice să nască folosind tehnica "împotriva durerii". "În jurul acestei metode s-a creat un soi de mit cum că hipnoza ar transforma oamenii în monştri, că, dacă îi pui unuia un cuţit în mână şi îi spui să înjunghie pe cineva, acesta chiar o face. În hipnoză, îţi păstrezi discernământul.

Dacă o persoană este deranjată de comanda dată, poate ieşi singur din transă", spulberă psihoterapeutul legenda creată în jurul acestei metode.

Angelica Noica-Dumitrescu nu s-a sfiit să încerce controversata tehnică. Şi-a încredinţat venirea pe lume a celui de-al doilea fiu al său în mâinile doctoriţei, fără teamă.

"Ne-am întâlnit la un work-shop pe teme medicale. Şi eu sunt medic. Eram însărcinată în luna a şaptea. Când m-a văzut, m-a întrebat dacă aş fi dispusă să învăţ tehnica de autohipnoză", povesteşte femeia. Ochii îi sclipesc şi-acuma, aşa cum s-a întâmplat şi atunci când numai gândul că ar putea să nască mai uşor, mai repede şi fără dureri atât de mari îi făcea să-i apară zâmbetul pe buze. "Prima naştere am avut-o la 33 de ani. Vineri m-am dus la spital, aveam dureri care îmi înmuiau picioarele şi abia miercuri, după cinci zile, am reuşit să nasc. M-am chinuit mult. Aşa că mi-am spus că nu strică să încerc."

Angela este mică de înălţine. Subţirică şi vioaie. Are mişcări ferme şi totodată blânzi şi calde atunci când mângâie căpşorul blond al fiului său de 3 ani, Cezar. "Pe el l-am născut cu ajutorul hipnozei. A fost atât de diferit faţă de prima naştere. Ochii mei erau ţintă la doamna doctor. Îi ascultam vocea şi îi respectam comenzile. Mă punea să ţin mâna sus, îmi atingea vârful degetelor, iar eu încercam să mă concentrez doar pe sunetul vocii ei şi pe comanda pe care o aveam de îndeplinit.

Căci, până la urmă, asta înseamnă hipnoza: să ajungi la un nivel puternic de concentrare, să-ţi induci o stare de relaxare. Ţin minte că la naştere, atunci când trebuia să trag aer în piept, psihoterapeuta mi-a spus să îmi imaginez că ies din trupul meu. Pare greu pentru cineva care aude aceste lucruri pentru prima oară, dar după câteva şedinţe de antrenament totul este la îndemâna oricui. În timpul şedinţelor de terapie de dinaintea naşterii, mă ciupea atât de tare de mână sau de coapsă, dar eu, sub puterea hipnozei, simţeam doar o pişcătură. Practic, îmi arăta cât de mult poate fi diminuată durerea."

Printre chiotele celor doi copii care învârt de zor în aer avioane construite din lego, vocea femeii pare a spune o poveste ireală. "Chinurile facerii" par să-şi piardă sensul ancestral. "La a doua sarcină, dimineaţa am simţit contracţii, dureri. Am aşteptat până pe la prânz, apoi m-am dus la spital. Nu mai puteam să rabd. De pe la 1:00 după-amiaza până pe la 8:00 seara m-am chinuit. Am simţit că nu pot să-mi induc singură starea de bine, aşa că am chemat-o pe doctoriţa Stavarache. 

De pe patul de spital, imediat m-a băgat în transă hipnotică. Dacă până atunci aveam dilataţia colului de 5 cm, în aproape o oră, când m-au mutat în sala de operaţie, am crezut că pierd copilul pe drum. Două contracţii am avut şi am născut. A fost incredibil. Durerea s-a simţit într-o foarte mică proporţie. Mi-am dat seama de acest lucru atunci când, la finalul naşterii, am pierdut contactul vizual cu doamna doctor şi am simţit nişte dureri foarte puternice. Abia atunci am realizat cât de mult îţi uşurează suferinţa hipnoza."

"PRIN HIPNOZĂ A ŢINUT SARCINA"
Angelica nu a fost prima pacientă a doctoriţei Stavarache. În urmă cu câţiva ani,  învăţăcelul de pe-atunci, ucenica renumitei profesor univ. dr Irina Holdevici, specialistă în această tehnică, avea să-şi salveze o colegă de facultate de la a  pierde sarcina. "Nu reuşea să ducă la bun sfârşit nici o sarcină. Am făcut împreună o serie de şedinţe, prin care o ajutam să se concentreze asupra dezvoltării inteligenţei psihocorporale, adică o învăţam practic să recunoască semnalele de pericol pentru sine şi pentru făt, ca să se poată interveni medical.

Avea 38 de ani şi a reuşit, datorită tehnicilor învăţate, să aibă o naştere foarte uşoară." Imaginea unui obiect legat de o aţă, legănându-se dintr-o parte în alta, în timp ce ochii privitorului încep încet-încet să se închidă, intrând într-o stare de somn profund, nu este aici decât o secvenţă dintr-un film vechi. În cazul naşterii prin hipnoză, viitoarea mămică este perfect conştientă. Dar extrem de concentrată. "Reacţionează la vocea mea, la indicaţiile mele, unele care au un grad mai mare de hipnotizabilitate, de cum îmi aud vocea, intră într-o stare de somnolenţă. Dacă persoana respectivă suferă de tulburări psihice sau de personalitate, de epilepsie, nu este indicat să acţionezi prin hipnoză", explică psihoterapeutul.



HIPNOZA ANULEAZĂ ANESTEZICELE
Doctoriţa Stavarache a auzit de catalogări de felul: "hipnoza - unealta diavolului" sau "spălare a creierului". Pacientele cărora le ajung la ureche pentru prima dată informaţii despre această tehnică cască ochii mari, scuipă în sân şi-l ţin pe Dumnezeu pe buze. "Preotul mi-a zis că, dacă apelez la hipnoză, terapeutul ar trebui să vină să se spovedească şi să se împărtăşească" sau "Dacă mi se întâmplă ceva şi nu îmi mai pot reveni?", "Oare copilul poate păţi ceva din cauză că eu sunt hipnotizată?" sunt întrebări ce devin bariere de oţel în mintea femeilor însărcinate, atunci când gândul că ar putea să apeleze la hipnoză le bântuie curiozitatea şi dorinţa de a încerca. 

"Hipnoza, în cazul naşterilor, este medie. O putem numi hipnoanalgezie, pentru că este o tehnică de control a durerii. Îţi concentrezi mintea în altă parte, nu te mai gândeşti că vine contracţia, şi lucrul ăsta diminuează starea de rău", încearcă Angela Dumitrescu să spulbere orice fel de îndoială, prin experienţa pe care ea însăşi a trăit-o acum trei ani cu ajutorul medicului Stavarache. 

"Femeile s-au obişnuit să nască prin cezariană. Unii medici, din comoditate, spun viitoarelor mămici, care pot să nască pe cale naturală, că pe data «d» o să nască prin cezariană. E extrem de dăunător, şi pentru mamă, şi pentru făt, mai ales pe plan psihic. E ca şi cum te-ai trezi în miezul nopţii, înconjurat de o mulţime de marţieni care au venit să te ia la ei. Nu eşti speriat? Nu treci printr-o traumă? Exact aşa este şi pentru psihicul unei femei şi al unui copil! Cel mic trebuie să vină pe lume atunci când este pregătit", se revoltă psihoterapeutul Stavarache, cea care se poate mândri că este prima din ţară care a realizat naşteri prin hipnoză. 

ÎNCĂ O DATĂ
"Mami, mi-a rupt aripa avionului", se plânge Cezar şi dă vina pe fratele său, mai mare decât el cu cinci ani. Lacrimi mari se preling pe obrajii săi catifelaţi. Cezar are ochii mamei lui, albaştri. Blândeţea şi sensibilitatea tot de la mama sa le-a moştenit. Angela nu s-ar da înlături de la o a doua naştere prin hipnoză. Cezar a venit pe lume în ritmul sacadat, ferm, dar blând al vocii Cameliei Stavarache, "te simţi ca un fulg de nea, ca un jet de apă care îţi inundă corpul, ca o pasăre în zbor...", purtat în pântecul unui femei curajoase, lipsite de prejudecăţi, iubitoare de nou şi de natural.

"Prelungeşte viaţa!"

Hipnoza este indicată şi în rezolvarea diferitelor probleme, cum ar fi bolile de stomac sau de colon static, constipaţie, colită sau stomac nervos, a bolilor de piele, a arsurilor, a tulburărilor psihosomatice (dureri de cap, insomnie, sterilitate funcţională, obezitate, bulimie, anorexie, ulcer). De asemenea, s-a constatat că această tehnică prelungeşte viaţa oamenilor bolnavi de cancer cu peste cinci ani. "Au venit la mine femei cărora le-au murit copiii la naştere şi care nu reuşeau să treacă de această traumă. Prin şedinţe repetate am reuşit să le ajut să-şi dorească să aibă din nou un copil", povesteşte doctoriţa.

Naşterea prin hipnoză trebuie pregătită încă din primul semestru de sarcină, cam cinci şedinţe. În ultimul trimestru de sarcină se continuă cu o şedinţă pe săptămână şi se lucrează pe învăţarea tehnicilor de control a durerii. Dacă psihoterapeutul nu poate fi prezent la naştere, pacientei i se dă o parolă pentru a intra în transă. Fie priveşte degetul mare şi se gândeşte profund la o întâmplare fericită din viaţa sa, fie un cuvânt, pe care să şi-l spună în minte. Parola trebuie să fie cât mai exactă, cum ar fi o figură geometrică. În timpul transei, unii pacienţi se simt aproape adormiţi sau foarte uşori, de parcă ar pluti, alţii au senzaţia puternică de cald.

 

Pro şi contra

"Tehnica hipnozei folosită la naşterea unui copil este foarte bună. Ea ajută foarte mult în travaliu, îi micşorează perioada şi îl face mai uşor de suportat. Părerea mea este că medicii de familie ar trebui să fie informaţi despre această tehnică, să li se dea pliante pentru a le furniza viitoarelor mămici. Cu cât încordarea mamei e mai mare, cu atât durerea se amplifică, de aceea această tehnică, care induce relaxarea, este binevenită.

 

Hipnoza nu are contraindicaţii, ea dezvoltă şi un ataşament mai mare faţă de propriul copil şi înlătură eventualele depresii de după naştere, la fel ca şi tensiunile din timpul naşterii", explică psihologul Daniel Cristea. De aceeaşi părere este şi psihologul Emilia Oprişan, care consideră că efectele sunt sporite cu cât încrederea pacientului în această metodă este mai mare. "Tehnica este extrem de veche, binecunoscută. Hipnoza este de fapt o stare de transă pe care o trăim cu toţii atunci când suntem foarte concentraţi."

Efectele benefice ale acestei metode sunt recunoscute şi de psihologul Gabriela Romaneţ: "Hipnoza anesteziază organismul, fără a apela la produse farmaceutice". Pe lângă acestea, psihologul întrezăreşte şi o parte negativă a metodei:

"Durerile naşterii au funcţia lor clară de a marca separarea dintre copil şi corpul mamei, iar eu pledez pentru o naştere naturală, fără hipnoză".