Nebunie "la nebuni"

GIURGIU ● Persoanele cu probleme mentale internate in centrele din judet sint victimele unui razboi fara cauza
Convulsiile din cadrul Consiliului Judetean Giurgiu si delasarea celor care au condus aceasta institutie au afectat asistenta sociala din judet. Oamenii care zac prin centrele de reabilitare si recuperare neuropshiatrica sufera si din cauza bolilor unui sistem dintr-o tara strimba.

GIURGIU ● Persoanele cu probleme mentale internate în centrele din judeţ sînt victimele unui război fără cauză
Convulsiile din cadrul Consiliului Judeţean Giurgiu şi delăsarea celor care au condus această instituţie au afectat asistenţa socială din judeţ. Oamenii care zac prin centrele de reabilitare şi recuperare neuropshiatrică suferă şi din cauza bolilor unui sistem dintr-o ţară strîmbă.

Tîntava, Cărpeniş şi Bolintin Vale sînt centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică din judeţul Giurgiu. În vara anului trecut un imens scandal mediatic a izbucnit, după ce au fost prezentate la televizor imagini de la Bolintin, venite parcă dintr-o altă lume: îngrijitoare spălînd la lighean, bolnavi aflaţi într-o stare inumană, facturi umflate de cîteva ori peste preţul pieţei, dejecţii în curtea centrului, şi cîte şi mai cîte.

Acest scandal îşi are însă rădăcinile în 2005 cînd onor guvernanţii noştri, în joaca cu sistemul sanitar şi de asistenţă socială, s-au gîndit că cel mai bine este să înfiinţeze Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului – DGASPC. Aceste direcţii au luat fiinţă prin comasarea a diferite instituţii care aveau ca obiect asistenţa socială şi protecţia copilului, aflate pînă atunci în subordinea diferitelor autorităţi, şi au ajuns în subordinea Consiliilor Judeţene.

Începînd 1990, copiii din centrele de stat şi persoanele cu handicap aflate în grija instituţiilor publice au devenit subiectul preferat al presei străine care redescoperea mizeria umană din ţara noastră. 17 ani mai tîrziu, iunie 2007. Bolintin Vale. Cei mai mulţi dintre copiii arătaţi atunci la televizor sînt adulţi, iar unii dintre ei îşi duc amărîta viaţă în acest centru. Subfinanţarea centrului a dus la lupte de gherilă în sînul instituţiei, dar tot pacienţii, deveniţi între timp "asistaţi”, aveau de suferit: Aşa cum demonstrează documentele, în bucătăria de la Bolintin Vale ajungeau numai o treime din alimentele necesare.

MEMORII. Aceste centrele sînt coordonate din punct de vedere metodologic de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap – ANPH. Şefa centrului de la Bolintin era, în iunie 2007, Lucreţia Iancu, de profesie inginer zootehnist. Profesia însă nu a împiedicat-o să găsească soluţii alternative pentru finanţarea Centrului şi pentru asigurarea asistaţilor cu îmbrăcăminte, încălţăminte şi alimente prin colaborarea cu cîteva ONG-uri din România, Irlanda sau Olanda. Cu un an înaintea izbucnirii scandalului, Iancu trimisese cîteva memorii DGASPC şi Consiliului Judeţean – CJ în care arăta cu ce lipsuri se confruntă şi cerea ajutor. Adelina Voicu, directorul executiv al DGASPC, prin delegare, începînd cu 18 aprilie 2006 pentru o perioadă de şase luni, perioadă care, iată, s-a prelungit pînă azi. În memoriu, Iancu atrăgea atenţia asupra deficienţei în ceea ce priveşte personalul şi calificarea acestuia, lipsa unei ambulanţe, a încălţămintei şi îmbrăcămintei, starea dezastruoasă a paturilor şi saltelelor, sistarea serviciului de gardă şi nerespectarea standardelor pentru asistaţi. Voicu a replicat: "nu putem pune problema aplicării standardelor cînd avem datorii de peste 7 miliarde la furnizorii neachitaţi; cînd mîncarea pe lună este 1 miliard, utilităţi 3 miliarde, medicamentele, 2 miliarde lei. Şi cînd telefoanele pe luna trecută au fost 200 de milioane lei. Apreciez că avem o corespondenţă foarte productivă. Dar nu avem bani, doamnă!”

Cu o săptămînă înaintea ca televiziunile să descalece la Bolintin, un alt memoriu al Lucreţiei Iancu ajunsese pe masa şefilor de la Giurgiu. Aceleaşi cereri, răspuns ioc. A urmat la cîteva zile un alt memoriu din care reieşea că bolnavii nu puteau fi transportaţi la spital din cauza lipsei de benzină, rufele nu puteau fi spălate pentru că nu exista detergent. Geamurile, uşile, prizele, întrerupătoarele fuseseră distruse de bolnavi în timpul crizelor. Somaţiile de la Electrica, de la furnizorii de medicamente veneau în cascadă. Cu o zi înainte, un control de la Inspecţia Sanitară de Stat constatase că mîncarea ajungea numai pentru cîteva zile şi s-au cerut urgent asigurarea transportului pentru control radiologic şi bacterilogogic al asistaţilor şi angajaţilor. Pe acest fond de tensiune, lipsuri şi nepăsare s-a spart buba. Iar Victor Boiangiu, pe atunci şeful judeţului, a găsit de cuviinţă că era momentul să viziteze America, lăsîndu-şi subordonaţii să se descurce.

ANCHETE. În zilele următoare declaşării scandalului, Adelina Vociu a făcut o plîngere penală împotriva şefului centrului, Lucreţia Iancu, pentru abuz în serviciu şi fals în declaraţii care s-a lăsat cu neînceperea urmăririi penale. Departamentul de Control al Guvernului a intrat pe fir şi el în iulie 2007, fiind printre cele opt instituţii ale statului au verificat într-o lună Bolintinul. S-a constatat că CJ Giurgiu depinde în proporţie foarte mare de bugetul de stat, iar veniturile proprii nu depăşesc 30%. În aceste condiţii este evident că nu are cum să susţină financiar asistenţa socială. Conform inspectorilor de la Guvern DGSPC este singura instituţie care gestionează centrul, dar că personalul de conducere al centrului nu are pregătire managerială şi experienţă în domeniul protecţiei sociale, iar contabilitatea era ţinută de un ergoterapeut. Responsabile pentru nereguli au fost găsite Adelina Voicu şi Lucreţia Iancu. Se mai arată că aproape 40% din bugetul judeţului este alocat DGASPC şi că la control inopinat din iulie 2007 cei de la Direcţie au constatat că asistaţii mîncaseră ciorbă de zarzavat cu tăiţei şi ou patru zile consecutiv, în timp ce în frigider existau cîrnaţi care urmau să expire a doua zi. S-a propus desfacerea contractului de muncă a Lucreţiei Iancu pentru nerespecatrea standardelor. În 22 octombrie 2007, Centrul s-a transformat în Complex de Servicii Bolintin Vale, postul contestatoarei Iancu fiind desfiinţat printr-o adresă semnată de Adelina Voicu, cu toate că în acea perioadă Lucreţia Iancu era în concediu de creştere a copilului.

ERA POSTSCANDAL. După ce ţara s-a arătat indignată de modul în care erau trataţi bolnavii de la Bolintin, după ce s-au deblocat ceva bani, războiul şef centru – şef direcţie – Consiliul Judeţean a continuat. Luptele se duc din greu cu acuze din toate părţile, cu participarea celor trei P: Poliţia, Parchetul, Politicul. Lucreţia Iancu a continuat să trimită memorii şi rapoarte pînă cînd, conform unei adrese semnate de directoarea Voicu, postul s-a restructurat. La sfîrşitul lui noiembrie 2007 a explicat într-un asemenea document trimis preşedintelui Consiliului Judeţean Giurgiu Victor Boiangiu în care explica cum a ajuns Centrul halul în care a fost prezentat în mass-media. Angajaţii luaseră boli de piele, firma care făcea vidanjarea a sistat contractul, activitatea fiind preluată de o altă firmă din Giurgiu la un preţ triplu şi ai cărei angajaţi au trecut pe la Bolintin de două ori într-un an şi nici atunci nu au golit în totalitate fosele septice. Directoarea Adelina Voicu recunoscuse într-o şedinţă a CJ Giurgiu că primul semestru al anului 2007 a reprezentat un vîrf de criză. La aproape două luni de la primirea raportului, în ianuarie 2008, Victor Boiangiu mai-marele judeţului a trimis şefei de centru un răspuns în care explică că mai multe instituţii ale statului au făcut verificări la Centru şi că ea răspunde de managementul defectuos. Asta în condiţiile în care, aşa cum am mai spus, banii şi contractele erau controlate de la Giurgiu. Şefii recunosc că nu s-au cheltuit bani pentru formare profesională întrucît au existat alte probleme prioritare şi găsesc scuza lipsei de medicamente prin faptul că în toate Centrele era la fel, dar numai la Bolintin au fost făcute sesizări. Din biroul din vîrful judeţului, DGASPC nu avea nici o vină.

COSMETIZARE. Adelina Voicu acuză un complot politic pus să-i dărîme munca şi lasă să se înţeleagă că Lucreţia Iancu ar trebui să se bucure că a scăpat atît de ieftin. "Iancu organiza desanturi, odată ne-a şi sechestrat. Noi făceam demersuri să facem rost de bani şi atunci a apărut televiziunea. A doua zi am fost acolo cu corpul de control al Prefectului şi aveau alimente. Nu erau stocuri să le ajungă, dar nici nu era cum au arătat la tv. Neuroleptice erau pe stoc suficiente. În schimb, se cumpărau medicamente pe condică şi pe comandă de la Bolintin de două miliarde de lei pe lună, dar de cînd a dispărut ea se cumpără mult mai puţin. Sînt reţete eliberate direct de la farmacia din Bolintin. Am fost să anunţ Parchetul şi am fost sfătuită să mă las. Am mai făcut o dată  şi ştiu cum a fost instrumentat”, a spus şefa DGASPC.

Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Inspecţia Socială a arătat într-un raport de monitorizare de la sfîrşitul lui februarie 2008 că pînă la data efectuării monitorizării Consiliul Judeţean Giurgiu nu aprobase bugetul pe 2008;  din declaraţiile Adelinei Voicu date inspectorilor a reieşit că nu s-au luat măsuri pentru deschiderea unui cont la dispoziţia DGASPC pentru utilizarea veniturilor bugetare; există datorii de ordinul miliardelor de lei vechi, la acestea adăugîndu-se facturile neachitate de apeste 10 miliarde de lei vechi; s-a rezolvat în sfîrşit problema vidanjării. Însă standardele minime de calitate şi asigurarea unor condiţii bune de viaţă continuă să nu fie respectate, cu toate că pentru hrana şi depozitarea alimentelor "s-au luat măsuri legale”. În raport se mai menţionează că nu există nici un angajat în Compartimentul de audit intern al DSGASPC, iar cel similar al CJ Giurgiu nu funcţionează, fapt ce a dus la utilizarea necorespunzătoare a fondurilor şi patrimoniului public. De la înfiinţarea DGASPC nu se făcuse vreun audit. În anul 2006, auditul a fost întrerupt din dispoziţia verbală a doamnei Adelina Voicu astfel că s-au făcut controale în altă parte.

Este drept că s-au făcut îmbunătăţiri la Bolintin, dar în camere continuă să pută, în ciuda faptului că faţadele au fost proaspăt renovate, starea proastă a tocărei demonstrează investiţii cu caracter de cosmetizare. Asistaţii au de ales între o plimbare prin curte sau vizionatul manelelor la maxim la televizor – cei a căror stare le permite să se bucure de astfel de activităţi. Cămara este plină ochi, dar marfa arată ca abia depozitată. Hainele şi papucii bolnavilor, numai unii sînt încălţaţi, sînt ponosite. Activităţi de recuperare nu există, angajaţii neputînd simula normalitatea. Dumitru Beianu, noul preşedinte al Consiliului Judeţean, declara că una dintre primele probleme de care se va ocupa va fi rezolvarea finanţării cheltuielilor curente ale DGASPC.

Atacul păduchilor

Conform Lucreţiei Iancu nici una dintre apectele sesizate nu a fost luat în serios de către conducerea Direcţiei sau a CJ, iar alimentele erau aduse contrar referatului de necesitate şi erau însoţite de facturi emise mult timp după furnizarea produselor. Tocmai de aceea, unele ONG-uri au vrut să renunţe la colaborarea cu centrul din cauza dezinteresului DGASPC Giurgiu pentru cei peste 100 de oameni de aici. Serviciile lunare de dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie făcute de SC Eurototal Comp SRL au fost deplorabile. Păduchii se înmulţeau, mai ales că se foloseau aceleaşi pompe şi aceeaşi substanţă şi pentru gîndaci şi pentru bolnavi, fapt ce a atras şi un control al Direcţiei Sanitar Veterniare. Aşa se întîmplase şi în decembrie 2005 cînd un control al Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap a scos la iveală că nu se luau măsuri pentru înlăturarea eventualelor infecţii, vinovată fiind găsită Mariana Gemescu, directoarea de atunci a DGASPC Giurgiu. S-a mai constatat că planul de recuperare al bolnavilor se făcea parţial, că nu era hrană, că deşeurile clinice nu erau ridicate şi distruse de o firmă specializată, că facturile erau neplătite, că specialişti în recuperare nu există pentru că DGASPC nu are o politică de atragere a acestora şi că direcţia nu a făcut nici un demers necesar pentru urmărirea obiectivelor din strategia naţională privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap şi aplicarea lor la nivel judeţean, iar managementul resurselor şi comunicarea cu şefii centrelor era defectuoasă. De aceea, s-a cerut revocarea din funcţie sau destituirea directoarei Gemescu. Ei i-a urmat în funcţie Adelina Voicu. Au urmat alte controale ale aceleaşi instituţii în octombrie 2006 şi mai 2007. Aceleaşi probleme.

Funcţii puternice

Silviu George Didilescu, a fost pînă de curînd preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. În ceea ce priveşte asistenţa socială el a fost categoric: Bolintin Vale din Giurgiu, Centrul cel vechi de la Techirghiol, Constanţa şi Bălăceanca din Ilfov sînt zonele cu cele mai mari probleme din sistemul de protecţie şi îngrijire al persoanelor cu handicap. Didilescu, devenit între timp subprefect de Hunedoara, a mai spus că i-a făcut Adelinei Voicu chiar o recomandare pentru a fi eliberată din funcţie, însă nu s-a întîmplat nimic, pentru că cei care ocupă această funcţie în oricare dintre judeţele ţării sînt de regulă oamenii de încredere ai şefilor din Consiliile Judeţene pentru că învîrt aproape jumătate din bugetul judeţului. Am cerut directoarei Voicu achiziţiile DGASPC. Din documente reiese că firmele care au contract cu Direcţia sînt cîteva, că achiziţiile sînt fragmentate evitîndu-se licitaţia şi astfel instituţia nu îşi asigură o aprovizionare pe termen lung.