Deoarece nu are incredere in "falsa societate civila" si in "comisiile de partid si de stat" care studiaza cri-mele comunismului, Asociatia "15 Noiembrie 1987" pregateste un contraraport la conclu-ziile Comisiei Tismaneanu.

In noiembrie 1987, muncitorii de la Autocamioane Brasov s-au revoltat. Fara sa se fi facut atunci un anunt public, 61 dintre acestia au primit sentinte intre 6 luni si 3 ani, pedeapsa executand-o la locul de munca. Cu ocazia sarbatoririi a 19 ani de la revolta de la Brasov, Asociatia "15 Noiembrie 1987" a organizat o conferinta cu tema "Crimele Comunismului".

In 1987, singurii intelectuali care s-au manifestat in vreun fel de partea revoltatilor de la Brasov au fost Doina Cornea si Silviu Brucan. Dupa caderea comunismului insa, cand circa zece institute de cercetare din Romania se ocupa de studiul lui si cand exista "comisii de partid si de stat" care-si propun investigarea si stigmatizarea "crimelor comunismului", eroii de la Brasov nu sunt prezenti in acestea. Despre "crimele comunismului" si relatiile dintre oamenii implicati in calitate de victime, tortionari si justitiari am stat de vorba cu cativa dintre brasovenii contestatari din 1987. Oameni uitati si trecuti cu vederea de politicienii si intelectualii care decid si se constituie in comisii in numele lor.

Daniel Anghel

DANIEL ANGHEL (47 ani, condamnat la 2 ani si 6 luni inchisoare cu executare la locul de munca, deportat la Topoloveni, jud. Arges): "In timpul anchetei am fost supusi unor abuzuri greu de imaginat. Aparatul represiv si-a format specialisti instruiti sa te faca sa declari ceea ce doreau ei. Iar pentru aceasta foloseau orice metode. Erau specializati pentru a tortura persoanele incomode. Dupa proces am fost deportat la Topoloveni doi ani de zile. In fiecare saptamana trebuia sa ma prezint la militie sa dau un raport. Totdeauna cand paraseam localitatea trebuia sa anunt ca ma deplasez in alt oras si sa declar care era scopul acelui drum. Mai faceam un «abuz» si nu anuntam, pentru care eram de fiecare data sanctionat. La intoarcere eram asteptat la usa si interogat unde am fost, de ce nu am anuntat. Invocam si eu diverse motive: am trecut, nu v-am gasit, nu era nimeni etc. Toate astea se consemnau si aveam o «carte de vizita» privind atitudinea mea «rebela». A mai existat un mare abuz asupra noastra, prin excluderea de la amistia din 1988. In ianuarie 1988 dictatorul Nicolae Ceausescu a implinit varsta de 70 de ani si a dat o amistie in care cei cu pedespe pana la 10 ani au fost gratiati, cei cu pana la 20 de ani li s-a redus pedeapsa la 10 ani, iar celor condamnati la moarte li s-a redus pedeapsa la 25 de ani de inchisoare. Am incercat sa ma intorc in Brasov impreuna cu fratele meu care era deportat la Slatina. Insa Securitatea ne-a «ridicat» imediat, spunandu-ne ca decretul nu era valabil si pentru noi deoarece «facuseram Brasovul de ras»".

Iosif Farcas

IOSIF FARCAS (48 ani, condamnat la 2 ani inchisoare cu executare la locul de munca, deportat la Filiasi, jud. Dolj): "Mi se pare un abuz sa condamni pe cineva pentru huliganism, cum am fost eu condamnat (de fapt incadrarea era «ultraj conta bunelor moravuri si tulburare grava a linistii publice»), pe cand in realitate eram arestati si condamnati pe motive politice. Ceea ce ei nu au vrut sa recunoasca, deoarece se spunea ca in «oranduirea socialista» nu exista oponenti. Pedeapsa a fost ca pentru un act politic de fapt, cu deportare. Si sotia mea a fost obligata sa se mute dupa mine la Filiasi. I s-a spus de la sectia de unde lucra ori sa divorteze ori sa ma urmeze pe mine acolo. Dupa opt luni de zile in care am stat singur la Filiasi, sotia a fost nevoita sa vina si ea acolo. Era insarcinata in opt luni, iar fetita mea este nascuta acolo, la trei saptamani dupa ce sotia a venit la mine. Este o crima... Ne-au asigurat locuinta exact ca sa nu ne mai intoarcem la Brasov. La noul loc de munca, colegii nu au intrat in vorba cu mine cateva luni. Ulterior am aflat ca li s-a spus ca sunt de la Securitate si ca ii urmaresc pe ei. Cei de la militie ma controlau saptamanal la fabrica. Cel putin la schimbul doi, vinerea sau sambata, veneau sa ma urmareasca. Spuneau ca vin in inspectie sa vada daca nu vine cineva sa fure. De fapt ma controlau pe mine daca sunt prezent. Colegii mi-au marturisit dupa revolutie ca intra-adevar la inceput credeau ca sunt securist, deoarece venea tot timpul militia la mine si se gandeau ca dadeam informatii despre ei. Era facut sistemul in asa fel incat fiecare sa se teama de fiecare".

Mihai Macovei

MIHAI MACOVEI (40 ani, condamnat la 2 ani inchisoare cu executare la locul de munca, deportat la Dorohoi, jud. Botosani): "In primul rand, crime au fost metodele de ancheta, cum s-a desfasurat aceasta, modul cum au aplicat metodele de tortura si tot ce a urmat dupa aceea. Ca si ceilalti colegi am fost dusi de la Intreprinderea de Autocamioane intr-un alt colectiv, departe de Brasov. Eu sunt de origine din judetul Botosani, parintii mei locuind la 30 de kilometri de orasul Botosani. Iar pentru a merge acasa la parinti trebuia sa cer autorizatie, pe care nu o primeam usor".

Gheorghe Gyerko

GHEORGHE GYERKO (45 ani, condamnat la 2 ani si 6 luni inchisoare cu executare la locul de munca, deportat la Craiova, jud. Dolj): "In primul rand, condamn comunismul pentru ca ancheta si deportarea mi-au distrus sistemul nervos. Si acum, dupa 19 ani, la orice zgomot noaptea incep sa ma agit in mod nefiresc din cauza suferintelor din celulele in care am fost arestat. Apoi modul in care am fost tratat in timpul deportarii la Craiova m-a afectat foarte mult. Membrii familiei n-au avut voie sa paraseasca Brasovul, fiind consemnati de catre milite, orice miscare fiind urmarita".

FLORIN POSTOLACHI (41 ani, avertizat pentru participare la "actele huliganice", domiciliul obligatoriu in Brasov): "Asa cum au aratat colegii mei, suferintele prin care am trecut au fost cumplite. In calitate de presedinte al Asociatiei «15 Noiembrie» eu as vrea sa fac referire si la nedreptatile care se fac si astazi fata de protestatarii brasoveni din 1987. Uitati, inca nu avem dosarul intocmit de Securitate in cazul nostru! Cand am inceput in urma cu cativa ani demersurile pentru a primi dosarul revoltei, pe cai ocoilite SRI-ul a furnizat o stire pe Mediafax din care reiesea ca printre noi exista informatori ai Securitatii. Era un fel de santaj, de amenintare impotriva noastra. Noi le-am spus ca nu suntem speriati de acest santaj: daca avem informatori, vrei sa-i stim, ii dam publicitatii. Nici o problema, trebuie sa-i aflam. Suntem profund nemultumiti de dosarele care ne vin de la CNSAS. Acestea contin informatii banale - note de urmarire, caracterizari etc. Noi nu dorim sa ni se dea asemenea fituici, dorim dosarele de ancheta. Poate ca cei de la CNSAS nu le-au gasit inca, poate nu am facut noi presiunea necesara. Dar speram ca in scurt timp sa primim dosarul-cadru al protestului de la Brasov din 15 noiembrie 1987".

Eugen Tudose

EUGEN TUDOSE (46 ani, condamnat la 1 an si 6 luni inchisoare cu executare la locul de munca, deportat la Pogoanele, jud. Buzau): "Uitati, eu am primit dosarul de la CNSAS. Acesta cuprinde numai informatii de rutina: declaratii ale sefului intreprinderii unde lucram, ale sefului sindicatului, de la militie, de la ofiterul de Securitate care ma avea in vizor. Era vorba de monitorizarea mea si cred ca aceasta li s-a intamplat tutuor celor care au participat la evenimentele din 1987 si au fost deportati. Urmareau sa nu se creeze noi focare de revolta in localitatile unde al fost deportati. Nu asta e important de studiat in arhivele Securitatii, cine turna. Mai important este sa aflam cine a dat dispozitiile sa fim urmariti si ce anume trebuia sa urmareasca ofiterii de Securitate in activitatea noastra. Daca institutiile statului nu sunt interesate sa scoata adevarul la lumina cum poate un simplu cetatean sa acceseze baze de date ca sa poate sa-i urmareasca pe cei care ne-au anchetat si maltratat. N-avem acces la dosarul de la procesul lui «15 noiembrie 1987». N-avem o fotografie, desi la ancheta ni s-au aratat poze facute in timpul protestului. Probabil exista persoane sus-puse implicate in represiunile asupra participantilor la evenimente care nu doresc sa se afle adevarul".

ATITUDINE. Brasovenii din ’87 isi revendica locul pe care il merita in societatea civila

"15 Noiembrie" contesta "Comisia Tismaneanu"

Muncitorii brasoveni care s-au revoltat in noiembrie 1987 ar trebui sa fie astazi reprezentanti legitimi ai societatii civile. Se plang ca sunt in realitate marginalizati de "falsa societate civila", aservita scopurilor politice si cu un trecut nu prea clar, dupa cum reiese din ultimele descoperiri de colaboratori ai Securitatii din randul "elitei intelectualitatii" de azi. In fata acestor "privilegiati", muncitorii brasoveni se simt dati la o parte, desi ei ar trebui sa fie "varful de lance" al societatii civile. In mai putin de o luna, la 18 decembrie comisia prezidentiala de studiu al crimelor comunismului condusa de sociologul Vladimir Tismaneanu a anuntat ca va prezenta raportul final. Referitor la activitatea acestei comisii, Florin Postolachi, presedintele Asociatiei "15 Noiembrie 1987" si-a manifestat profunda neincredere: "Nu avem nici o incredere in Comisia Tismaneanu. In primul rand este condusa de domnul Tismaneanu, care nu prezinta garantie datorita trecutului comunist. Apoi doi dintre membrii Comisiei au semnat angajamente cu Securitatea. Ce pot scrie ei despre comunism si despre atrocitatile comunismului? Pe noi, cei care am protestat cu adevarat impotriva comunismului nu ne baga nimeni in seama! Nici Comisia Tismaneanu, nici Institutul de Studiere a Crimelor Comunismului. Sunt doua institutii publice, platite din banii contribuabililor care sa scrie ce?... Sunt o gramada de oameni in asociatia noastra care au trait pe pielea lor crimele comunismului si pot sa marturiuseasca aceasta. Apoi mai sunt detinutii politici, deportatii in Baragan. Este vreunul dintre ei in aceste comisii? Noi am pregatit un contra-raport la concluziile Comisiei Tismaneanu, intocmit de specialistii Centrului de Lupta Anticomunista infiintat de noi la Brasov. Acest centru este coordonat de Vladimir Bukovski, fiind compus dintr-un grup de istorici si studenti din Bucuresti si alte zone. De cateva luni lucreaza la propriul raport despre crimele comunismului, pe care il vom publica dupa aparitia «Raportului Tismaneanu»".

Brasovenii din ’87 dau statul in judecata

Satui de ignoranta autoritatilor fata de drepturile lor, membrii Asociatiei "15 Noiembrie 1987" au decis sa dea in judecata statul roman pentru a beneficia de drepturile financiare aferente statutului lor de luptatori anticomunisti. Presedintele asociatiei, Florin Postolachi, justifica astfel actiunea: "Statul actual este urmasul statului care in 1987 ne-a maltratat pe noi. Traim intr-un regim democratic si cerem compensatii pentru suferintele noastre. Pana acum nu am cerut nimic, am asteptat ca statul sa ne ofere o indemnizatie, asa cum primesc revolutionarii de exemplu. In 1990 noi am decis sa intram in categoria detinutilor politici si nu a revolutionarilor. Asadar, primim drepturi sociale dupa decretul-lege nr. 118/1990, care prevede cateva facilitati. La acel momet ne-a interesat facilitatea privind gratuitatea medicamentelor, deoarece avem nevoie de ele, nu pentru a face stocuri de medicamente. Oamenii au nevoie sa se trateze de pe urma a ceea ce au patit in 1987. Toti avem probleme, numai ca nu ne afisam, nu vrem sa facem parada cu suferintele noastre. Insa nu ni se respecta prevederea privind gratuitatea medicamentelor. Nu am cerut nici terenuri, nici facilitati fiscale, doar sa ni se asigure gratuitatea medicamentelor. Am facut adrese peste adrese, la ministri, la presedinti. Insa am ajuns la limita rabdarii. Am stabilit cu colegii mei ca vom merge pana la capat cu procesul. Pentru ca am crezut ca reprezentam ceva. Insa dupa aceea recunostinta a fost numai una morala. Dintre noi cei mai tineri au 40 de ani, pot munci. Majoritatea am plecat de la Roman SA, ne-am gasit alte slujbe, deoarece suntem bine calificati. Insa exista categoria celor trecuti de 45 de ani care se angajeaza cu greu, mai ales in randul femeilor. Cine le mai angajeaza dupa ce au trecut de aceasta varsta, mai ales ca experienta lor de munca este in uzina, iar astazi nu se mai gasesc astfel de slujbe. Un fenomen ingrijorator este cel al sotiilor membrilor asociatiei care pleaca in Italia ca sa munceasca trei luni. A ajuns o femeie deportata sa mearga in Italia sa aduca bani pentru copii si sa stea departe de familie atata timp...".