Iată că, după apariţia în Jurnalul Naţional a articolului "Salvamarul deţinut, salvatorul puşcăriaşilor", Küsmşdi Lajos, autor al cărţii "Acordarea primului ajutor în sistemul penitenciar românesc", a fost pus în libertate.
Condamnat printr-o gravă eroare judiciară, Küsmşdi a beneficiat, pentru prima oară în sistemul penitenciar românesc, de recunoaşterea din partea unui judecător delegat de penitenciar a calităţii de lucrare ştiinţifică, fapt ce i-a conferit reducerea pedepsei. Este adevărat că acest lucru a venit oarecum prea târziu, întrucât Küsmşdi oricum trebuia să intre în această perioadă în comisia de eliberări condiţionate, aşa încât zilele câştigate de deţinut au fost doar 13.
După eliberare, Küsmşdi, în loc să se întoarcă la familia lui din Spania, a ţinut să-şi ducă munca până la capăt. Acesta, împreună cu unul dintre evaluatorii lucrării, dr Corneliu Aprodu, şi în prezenţa conducerii Penitenciarului Rahova, a donat 40 de cărţi. Astfel, lucrarea a ajuns la cei cărora le era destinată.
Trebuie spus că în discuţiile purtate s-a căzut de acord că astfel de situaţii ar trebui promovate şi încurajate. Dr Aprodu a explicat că lucrarea constituie de fapt un prim pas, iar pentru ca cele enunţate de autor să fie cu adevărat utile deţinuţilor, ar trebui să se găsească o metodă de implementare a acestora, lucru ce ar putea deveni posibil doar cu conlucrarea strânsă între societatea civilă, specialişti şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Acest punct de vedere a fost împărtăşit şi de conducerea penitenciarului, care a şi făcut un prim pas, oferindu-se să găzduiască un eventual proiect-pilot. "Cu toate că am fost condamnat nevinovat, mă bucur că am reuşit să fac ceva să nu las ca acest timp petrecut în penitenciar să lucreze în defavoarea mea, ci am reuşit să fac ceva util pentru semenii mei, chiar dacă aceştia sunt deţinuţi", a spus Küsmşdi în încheiere.
VINOVATUL FĂRĂ VINĂ
Küsmşdi, victimă a înscenării unui bandit, acuzat şi condamnat pentru violare de domiciliu şi vătămare corporală, a încercat disperat să-şi demonstreze nevinovăţia, cu atât mai mult cu cât soţia victimei, rămasă văduvă între timp, şi-a schimbat declaraţia. Văduva susţine, sub jurământ, că a dat o declaraţie mincinoasă, fiind ameninţată de bărbatul său. Acum, Küsmşdi şi-a ispăşit pedeapsa. Pentru el, adevărul a venit prea târziu. Singurul lucru ce-l ţine în viaţă este familia sa. Faptul că soţia şi cei trei copii ai săi, aflaţi în Spania, ştiu că nu este vinovat de săvârşirea acelor fapte de care a fost acuzat şi condamnat îi dau putere de luptă. Se va întoarce în Spania, încercând s-o ia de la capăt. Va reuşi sau nu asta, numai viitorul ne va răspunde. Rămâne însă o întrebare:
Oare câţi nevinovaţi, precum Küsmşdi, zac prin puşcăriile patriei?!