Din cauza apei,
satenii din localitatile izolate din Timis nu au putut sa ajunga la
slujbele de Inviere.
Pentru cei cazati in scoli, gradinite,
camine culturale, dupa ce au ramas fara casa, Pastile de anul
acesta a avut cel mai amar gust.
|
"VENITI DE LUATI LUMINA!". Biserica din Foeni a scapat de ape. In Noaptea Invierii "s-a inundat" de oameni
|
NICI UN ZAMBET. Parintele a tinut slujba impreuna cu preotul de la biserica sarba din sat, aflata intr-o zona unde nu se poate ajunge decat cu barca. Satenii au luat lumina, au inconjurat de trei ori biserica, asa cum e obiceiul si au ascultat cuvantul Evangheliei. Militarii aflati la datorie in sat s-au asezat si ei in genunchi si s-au rugat alaturi de sateni. N-am vazut nici un zambet, la Foeni, in noaptea de Inviere.
ALATURI DE SATENI.
Militarii aflati la datorie
s-au rugat in genunchi la slujba
|
LA GRADINITA. La sfarsitul slujbei, fiecare si-a luat oul si felia de cozonac si a ciocnit. Cei mai fericiti au putut sa duca lumina la ei acasa. Ceilalti, au mers cu lumanarile aprinse la gradinita si le-au asezat langa salteaua care le tine de doua saptamani loc de pat. N-au dus lipsa de bunatati. Acestea au venit din toata tara si au mangaiat, macar putin, durerea acestor oameni, care n-au mai apucat sa-si spuna "Hristos a inviat!" intre peretii pe care i-au ridicat din munca lor.
LA SCOALA. Oamenii de la Ionel, ramasi fara case, si-au petrecut Pastile la scoala din Pustinis. Pana se va termina vacanta elevilor, asta e casa lor. Dupa aceea, nu se stie unde vor putea fi dusi. "Am ajuns ca cersetorii. Sa asteptam sa ne dea o felie de cozonac si un ou rosu. Am dormit si in cimitir, ca sa-mi salvez animalele, ca sa am cu ce sa traiesc de acum incolo", spune una dintre satence. In jur, copiii ciocnesc oua rosii si rad. Cand esti mic, necazurile par si ele mai mici. "A trecut ieri sotul meu cu barca. L-am trimis la Ionel sa ia mancarea pe care o cumparasem pentru Pasti. Totul plutea in bucatarie. N-a mai ramas nimic. Si era casa noua. Abia terminata. Dar cand a inceput sa vina apa, mi-am luat copiii si am fugit. M-am uitat inapoi o singura data, s-o mai vad, si dupa aia nu m-am mai gandit la ea", spune, printre lacrimi, Victoria Podina. "Am patru copii, dar sunt singura de Pasti. Nu ma gandesc decat la ei. I-am dus in Ardeal, la un frate. Unde sa-i tin aici? Sotul e plecat in strainatate. A vrut sa vina, cand a auzit ce s-a intamplat. Pentru ce sa vina? Casa nu mai e. Nu mai avem ce salva", spune Elena Libotean.
"Eu nu vreau sa ma mai gandesc. Ma duc sa caut sa lucrez pe degeaba la cineva. Sa ma lase macar porumb pentru porci sa curat. Numai sa fac ceva si sa uit de necaz. N-am putut sa pun in gura cozonac, anul asta", se vaita un batran, cazat la scoala din Pustinis.
TANDEM. Parintele din Foeni a tinut slujba impreuna cu preotul de la
biserica sarba
|
VESTIRE. Toaca
a adunat oamenii la slujba
|
BILANT
|
Un numar de 17 copii si sase adulti sunt evacuati din localitatea Opatita la rude si prieteni;
|