„Nimic nu este pierdut atât timp cât credinţa este în picioare”

'M-am uitat la voi sa va vad figurile, doar, doar, in felul asta as putea sa va vad si inimile. Trebuie sa zbori cu amandoua aripile, vertical, fara cea mai mica abatere. Pentru ceea ce a facut Hristos pentru noi, nu e permisa nici cea mai mica abatere. Iar daca se intampla, sa fie fara voia noastra, sa cautam duhovnicul si sa ne dezlegam', spunea frecvent parintele Arsenie Papacioc, care a plecat spre Domnul cu o zi inainte de sarbatoarea Sfantului Prooroc Ilie.

Parintele Arsenie Papacioc, un reper pe care viata mi l-a scos in cale doi ani la rand, trecatoare fiind prin Dobrogea lui. Un trup slab, aproape fara umbra, dar care daruia lumina din preaplinul sufletului sau. Ma pregateam de o noua intalnire, dar a fost sa se inalte mai inainte. Duhov­ni­cul Manastirii 'Sf. Maria' din Techirghiol a primit dezlegare sa mearga la Ceruri. La 19 iulie 2011, misiunea sa pe Pamant s-a incheiat. Cel care i-a indemnat de multe ori pe credinciosii care veneau in numar mare la manastirea unde se nevoia sa duca o viata duhovniceasca de echilibru si rugaciune a plecat departe sa se roage pentru noi, oamenii. Nimeni nu moare cu adevarat daca traieste in inimile celor pe care i-a lasat in urma, iar parintele Papacioc va trai in sufletele noastre mereu. Ciudate si triste zile a avut aceasta saptamana de iulie canicular, dar lumina care ramane in urma trecerii duhovnicului Papacioc pe pamantul sfant al Dobrogei, plin de morminte de martiri crestini, are aceeasi blandete si intelegere precum avea si in timpul vietii.

Binecuvanta in chilia Sfintiei Sale si era atat de zambitor, incat parea ca sufletul lui lumina de dincolo de gand. La usa chiliei sale intotdeauna erau oameni, fiecare cu problemele si greutatile sale. Unii veneau doar pentru acea bincuvantare plina de har a parintelui. El voia sa-i primeasca pe toti, desi nu avea voie sa se oboseasca. Maicuta care-i purta de grija era mereu necajita ca nu poate sa-l convinga sa stea atat de mult de vorba. Dar Parintele ii binecuvanta pe toti din usa, iar oamenii erau atat de bucurosi ca il vad, incat sufletele lor pluteau pana acasa aidoma romanului ca­ru­ia Hristos i-a vin­decat sluga inainte ca el sa-si aseze piciorul pe pragul casei.

La trecerea la Domnul a Pa­rin­telui arhimandrit Ar­senie Papacioc, Preafericitul Pa­rinte Da­niel, Pa­triarhul Bise­ri­cii Ortodoxe Ro­ma­ne, a trans­­mis un me­saj de con­do­­le­an­te, in care se spune printre altele: 'Cu mul­ta tris­te­te am primit ves­tea tre­cerii din aceas­­ta viata a parintelui ar­hi­mandrit Arsenie Papacioc, du­hov­nicul Ma­nas­tirii «Sfanta Maria» – Techir­ghiol. Plecarea sa dintre noi inseamna o grea pierdere pentru obstea ma­nas­ti­rii si pentru toti cei care l-au cunoscut si pretuit, ierarhi, preoti si cre­dinciosi ortodocsi din tara si strainatate. Parintele arhimandrit Arsenie Papacioc ramane in constiinta Bisericii Ortodoxe Romane ca un monah statornic, un duhovnic intelept si un aparator al valorilor ortodoxe in vremuri grele pentru Biserica si neamul romanesc. Vesnica lui pomenire din neam in neam!'

Puteai vorbi orice cu duhovnicul de la malul Marii Negre, intelegea orice, cuprindea cu blandetea sa orice, nu simteai ca pacatele atarna atat de dureros pe umerii tai, caci speranta data de cuvintele cu care iti spunea unde ai gresit si ce iti dadea puterea de a merge mai departe si de a corecta ce e de corectat in viata ta. Parintele avea o privire atat de clara, ochii sai ca marea erau atat de vii incat iti parea rau ca trupul nu-l mai ajuta la cate ar fi vrut sa implineasca. A fost numit stalp al credintei in Romania, caci a fost martirizat in temnitele comuniste in perioada de influenta ruseasca, dar nu s-a lepadat niciodata de tara si credinta lui. 'Nimic nu este pierdut atat timp cat credinta este in picioare, cat sufletul nu abdica si capul se ridica din nou', spunea parintele Papacioc.

Nascut la 15 august 1914, in satul Misleanu, comuna Perieti, judetul Ialomita, parintele Papacioc era din 1976 du­hov­ni­cul Manastirii 'Sfan­ta Maria' din Techirghiol. Ma­ce­donean dupa tata, bu­ni­cul pa­rin­telui a fost la randu-i preot, dar in Ma­ce­donia, de unde si numele de Pa­pa­cioc. La origi­ne, numele era Albu. 'Ne in­zestreaza Dum­nezeu, ne im­bo­ga­teste. Dar nu se angajeaza omul la o cre­din­ta tra­i­toa­re. Ve­deti. Si nu un Dumnezeu pe care sa-L vor­besti de bine, ci sa-L asculti,

sa-L traiesti. Sa te indumne­ze­iesti. Deci, nu un Dum­nezeu in­ven­­tat de tine, sa-ti menajezi slabiciunile. Ca nu e usor sa te desprinzi de o comoditate in care te-ai simtit bine si ai crezut ca ai atins cote inalte. Si Dumnezeu cere lucrul acesta. In ierarhia bisericeasca, dupa vrerea Mantuitorului, cel mai inalt nu e imparatul, nici patriarhul, ci smerenia. In masura in care te sme­resti, in masura aceea existi. Omul smerit primeste forte, ca omul are nevoie de asa ceva continuu, de improspatare a fortelor', spunea parintele Papacioc. Cuvinte de foc ce sunt vii de acum in sufletele noastre.

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav

Arsenie Papacioc a adus impacare luminii cu noaptea. Inger sau om? A ales omul: sa fie om, sa se faca tutu­ror de toate, imprastiind spre bratele ce se intind spre el, ca intr-o alegorie, binecuvantarea si pecunia, cartile si aromatele de Orient, painea si paine euharistica, inscrisuri peste memoria de altadata, mici investituri cu semnificatia clipei. Parintele nu avea greutate; mana sa pusa pe umarul tau era ca o atingere tamaduitoare. 'Vreau sa va indemn sa va tineti inima fara de glumire langa Domnul si Dumnezeul nostru. Va inteleg din toata inima daca v-ati impartit uneori privirile, vrand-nevrand, spre lume, dar nu va stingeti dragostea si nici nu lasati darul ce vi l-a dat Hristos instrainat. Ma gandesc la cate se pot face numai intr-o zi pentru mantuirea noastra. Am vazut lucruri de taina care ar inspaimanta lumea daca ar fi cu putinta sa se poata vedea si cu ochii trupesti. Dumnezeu mare si atotputernic, Maica Lui cea mare si preacurata cu toti ingerii de pretutindenea si de langa noi se uita catre inimile noastre si ni le poftesc cu ravna si gelozie. Si eu, cu nevrednicie, aici, doresc sa-mi arat dragostea, caci acestea sunt iubirile mele', scria Parintele Papacioc in 'Scrisorile catre fiii sai duhovnicesti'. La mormantul sau din curtea manastirii, pe care n-a parasit-o din 1976, suntem si­guri ca pelerinajul inceput in acest iulie fierbinte va continua mult timp de acum incolo.