Noaptea macelului

In noaptea de 17 decembrie 1989 si-au pierdut viata 59 de oameni si au fost ranite aproximativ 185 de persoane.

Bilantul tragic al noptii de 17 decembrie 1989

In acea noapte antiromaneasca de 17 decembrie si-au pierdut viata 59 de oameni, 58 prin impuscare, si au fost ranite aproximativ 185 de persoane.

BLINDATELE. Armata a scos tancurile pe strazi pentru a-i opri pe demonstranti

Prinsi in scenariul diversiunii, manifestanti, curiosi, indivizi violenti si militari au jucat o drama sangeroasa, platind pretul incapacitatii politice si al anilor de complicitate la sistemul de putere dictatoriala imaginat si condus de Nicolae Ceausescu. Revolta de la Timisoara, declansata in continuarea celei de la Iasi, a dorit cu preponderenta transmiterea unui semnal politic spre Nicolae Ceausescu pentru a parasi puterea.

LA CATEDRALA. La bilantul tragediei din 17 decembrie se va putea observa paradoxul unei confruntari in care civilii sunt putini, cartusele sunt de ordinul sutelor de mii, fortele par total disproportionate, iar, din punct de vedere strict militar, raportul intre foc si efect este complet dezechilibrat si de neinteles, daca am accepta teza represiunii voite. A fost o piesa de teatru in care chiar s-a murit pe scena. Rechizitoriul Sectiei Parchetelor Militare de pe langa Curtea Suprema de Justitie, intocmit in 1997, inca politizat si tendentios, ne ofera totusi schita acelei tragedii: Catedrala Timisoara si zona adiacenta: "In seara zilei de 17.12.1989, dupa incetarea actelor de vandalism s-a deschis focul asupra demonstrantilor aflati in zona Catedralei", rezultand 12 morti si 34 de raniti. Focul a fost deschis de militari aflati in dispozitive amplasate la Opera si in fata Cinematografului Capitol, apoi dintr-un tanc aflat in miscare. Avand in vedere locul, care nu se inscria in prevederile legilor privind dreptul Armatei de a interveni, deschiderea focului a fost ilegitima. In aceeasi zona au tras in manifestanti si "patru civili inarmati, care au coborat dintr-un ARO de culoare albastra", membri ai echipelor mobile organizate si trimise in oras de generalul Nuta.

OPERA SI ZONA ADIACENTA. Au fost impuscate mortal noua victime si ranite alte 12 persoane. Focul a fost deschis din partea unor cordoane militare, iar unul dintre martori a indicat si prezenta a trei civili care trageau de pe o cladire, precum si focul executat dintr-un autoturism. Si in aceasta zona, atat focul executat de militari, cat si cel al echipelor MI au fost ilegitime, neexistand obiectivul de importanta militara, economica sau politico-administrativa pe care sa-l apere. Piata Libertatii este un spatiu inconjurat de obiective militare. Au fost doi morti (Lepa Barbat si Miroslav Todorov, al caror caz l-am analizat deja) si 20 de raniti. Deschiderea focului a fost legitima, fiind violat perimetrul unitatii militare si inregistrandu-se violente care justificau folosirea armelor de foc. Subliniem insa ca presupunerea noastra asupra felului in care s-a ajuns in fata unitatilor militare din Piata Libertatii este confirmata de Rechizitoriu, care arata ca cele cateva sute de manifestanti "au fost impinsi de tancuri si transportoare dinspre judeteana de partid" si "au afluit spre Piata Libertatii". In acelasi loc s-a inregistrat ranirea soldatilor Adrian Zaharia si Florin Nicoara prin foc tras din randul manifestantilor (probabil cu pistoletul capturat de la un militian).

PIATA "TIMISOARA-700". Au fost doi morti si cinci raniti, proveniti din deschiderea focului in Piata Libertatii fie prin ricoseu, fie ca urmare a respingerii atacului violent al manifestantilor pana la intersectia cu Strada Marasesti. Daca victimele au cazut ca urmare a respingerii atacului din Piata Libertatii, ele au fost pierderi colaterale ale focului legitim descris mai sus; daca exista probe ca militari au parasit unitatea si au iesit in strada pentru a-i urmari pe manifestanti, cauza se poate judeca in contextul Decretului nr. 367/1971, Art. 36, litera e, care reglementa uzul de arma. In ambele cazuri, deschiderea focului pare legitima.

URMELE. Vitrinele magazinelor din Timisoara au fost facute tandari in decembrie 1989

PODUL DECEBAL. O coloana de manifestanti a incercat sa treaca podul spre Consiliul Judetean de Partid. Dispozitivul militar care bloca accesul era format din subunitati MApN si din trei plutoane ale trupelor de securitate-militie, precum si din tancuri si TAB-uri. S-a deschis foc de intampinare in jurul orei 19:00, inregistrandu-se patru morti si 21 de raniti. Pentru a incadra acest caz in lege vom reaminti intrebarea generalului Guse: "Daca aveau ceva cu partidul si cu Ceausescu, de ce atacau armata?" si raspunsul logic la aceasta intrebare: pentru ca Armata apara sediul partidului. In tarile civilizate, Armata nu are ce cauta in apararea sediului unui partid, dar faptul ca in acelasi sediu se aflau si organele alese ale cetatenilor, institutiile administrative ofera o circumstanta atenuanta. Reamintim ca peste 98% din popultia orasului nu participa la aceste evenimente. La Podul Decebal s-a deschis foc si de pe celalalt mal al canalului Bega, din directia unui dispozitiv al Militiei, si "din doua autoturisme Dacia si doua ARO din care au coborat civili si militari inarmati".

PIATA TRAIAN. S-au inregistrat doi morti si 13 raniti. Focul a fost executat mai intai dintr-un ARO de culoare deschisa. "Din registrul de comunicari radio-telefonice al MI rezulta ca au avut patrule auto in oras sub denumirea de ZET (volum I, filele 143-146)". Un martor afirma ca s-a tras asupra lui dintr-un TAB, iar un altul dintr-un camion militar. Cazurile nu par sa apartina focului organizat, deschis sub ordin, ci focului criminal, sanctionabil in mod individual. Un plutonier major de Militie a fost condamnat la sase ani de inchisoare.

COMPLEXUL STUDENTESC. Au murit doi studenti si au fost ranite alte trei persoane. Focul s-a deschis, izolat, din randul militarilor: "In Jurnalul de lupta al Diviziei Mecanizate este consemnat in 17.12.1989, ora 19:45: Batalionul de infanterie Arad actioneaza la Complexul studentesc - ordin gral Guse Stefan. Directia Centru - Termal - Complex".

CALEA GIROCULUI. Cazul a fost analizat in detaliu mai sus. Au fost 10 morti si 25 de raniti. Deschiderea focului s-a incadrat in categoria celui de despresurare, care este legitim. Toate marturiile invoca cererile repetate ale militarilor de a fi lasati sa-si recupereze blindatele avariate, somatiile legale, precum si atacarea cu perfidie a militarilor primului tanc, aspect care a dat certitudinea ca este vorba de o agresiune a manifestantilor cu caracter criminal. Intre manifestanti si militari nu a existat o comunicare si o intelegere privind situatia-limita, regulamentara, in care se aflau fortele armate de acolo. Cazul Calea Girocului reprezinta o situatie tipica pentru surprinderea fortelor militare in deplasare spre misiune, care, din punct de vedere militar, nu are echivoc.

CALEA SAGULUI. Au murit patru oameni, in situatie de izolare, pe strazi fara prezenta multimii, iar una din victime a fost impuscata in balcon. Martorii sustin ca focul a venit din dreptul unei subunitati militare si dinspre un garaj al partidului aflat in vecinatate. Avand in vedere circumstantele, a fost vorba de foc criminal, nejustificat de vreo actiune agresiva.

MASA. Dupa noaptea de groaza, timisorenii au iesit cu miile in Piata Operei si au strigat "Libertate!"

CALEA LIPOVEI. Cele sase persoane decedate si cei 27 de raniti au cazut in conditii de actiune violenta in apropierea si perimetrul unei unitati militare. Focul tras de militari in apararea si despresurarea unitatii a fost legitim. In zona a fost semnalata din nou prezenta unor autoturisme ARO din care s-a tras. Pentru acest loc exista un volum mare de probe privind tentativa unor tineri atletici, bine pregatiti de a sari gardul unitatilor militare - cativa au fost impuscati in perimetrul unitatii - fapt de neinteles pentru actiunea unor revolutionari autentici.

STRADA IALOMITA. Un mort si sase raniti. Militarii, aflati in misiune de paza la depozitele principale ale orasului, au fost atacati de un grup de 50-60 de persoane. "Militarii in termen s-au speriat si au deschis focul spre manifestanti, tragand in aer si in caldaram." Avand in vedere locul si misiunea legitima a trupelor, focul deschis nu poate fi condamnat.

CALEA ARADULUI. S-au inregistrat doi morti si opt raniti. In zona se aflau detasamente ale Armatei cu misiunea de a pazi Intreprinderea Textila. "Din raportul UM 01008 Timisoara rezulta ca s-a deschis focul impotriva unor persoane turbulente, tragandu-se in caldaram si in aer". Trei dintre raniti afirma ca s-a tras si din autoturisme care circulau in zona.

GARA DE NORD. Un mort si trei raniti, impuscati de lucratori ai Militiei.

BULEVARDUL 23 AUGUST. S-au inregistrat sapte raniti, nici un mort. "Grupuri razlete s-au dedat la acte de vandalism. Apoi au intervenit fortele de ordine impotriva celor care demonstrau." Incidentele cuprinse in acel perimetru au fost identificate ca fiind legate de incercarea de a devasta magazinul Bega si de atacarea CJP. Un ranit declara ca a fost impuscat dintr-un ARO albastru de Militie.

CALEA BUZIASULUI. Au fost cinci raniti prin impuscare. Patru au depus marturie ca au fost impuscati din TAB-uri sau camioane, unul a declarat ca a fost impuscat de un civil inarmat, coborat dintr-o autoduba TV.

BULEVARDUL TINERETII. In aceasta zona au fost impuscate mortal doua persoane si ranite alte cinci. Focul a fost deschis de un cordon de militari si dintr-un ABI apartinand MI.

REACTIE. Autoritatile au fost inconjurate de multimea consternata

GENERALIZARILE. Prima constatare este ca, afisand cifra de 59 de morti (o persoana a fost calcata accidental de un tanc), s-a indus mereu imaginea ca aceste victime apartin focului tras in multime, existand de o parte cele cateva mii de demonstranti, si de cealalta parte militarii. S-a insistat mereu ca a tras Armata. Acest tip de generalizare - demonstranti, adica multime, revolutionari de o parte si Armata de cealalta parte, tancuri de o parte si cetateni cu piepturile goale de cealalta parte, din care au cazut 59 de victime - nu corespunde imaginii furnizate de reconstituirea faptelor, asa cum a fost facuta de Procuratura. Analiza tabelului de mai sus, compus ca o sinteza a Rechizitoriului facut de generalul Voinea in 1997, arata ca numarul victimelor, identificat impreuna cu locul, este foarte mic in comparatie cu numarul demonstrantilor, asa cum este el revendicat de revolutionari, cu miile, si in raport cu forta de foc a militarilor. Cele mai multe victime au cazut in zona Catedralei (12) si a Operei (9) dintr-o multime de cateva mii de manifestanti (una din marturii vorbeste de 8.000), zona identificata ca nucleu al represiunii, unde actiunea protestatara avea un clar caracter politic, iar trupele MApN nu aveau ce cauta. Este apoi cazul Calea Girocului, cu 10 morti, dar in conditiile speciale aratate deja. In toate celelalte situatii a fost vorba de un numar foarte mic de victime, provenit fie din actiuni agresive, fie din riposte cu caracter criminal, izolat, de intimidare sau din partea echipajelor ZET ale generalului Nuta. Cercetatorul evenimentelor din noaptea de 17 decembrie are de ales una din doua ipoteze: ori manifestantii au fost atat de multi cat pretind revolutionarii, si atunci numarul mic al victimelor provine din focul de intimidare, din ricoseuri, din trageri selective - adica nu s-a tras in masa cu scop de represiune - ori numarul manifestantilor a fost mult mai mic si, in acest caz, avand in vedere raportul numar al victimelor - forta, forta folosita a fost disproportionala si, in consecinta, a avut un caracter de represiune. Altfel, militarii se vor apara mereu ca se aflau in misiune, ca au fost atacati violent si au ripostat legal.

ORDINUL. Represiunea de la Timisoara din noaptea de 17 decembrie 1989 a fost ordonata de Nicolae Ceausescu si transmisa fortelor militare de ministrul Apararii, gral Vasile Milea, si de ministrul de Interne, Tudor Postelnicu. Transmiterea ordinului de represiune la Timisoara s-a facut sub acoperirea "starii de necesitate" invocate ilegal de Ceausescu, militarii de la Timisoara, atat cei de la Armata, cat si cei de la Interne, neavand posibilitatea legala si fizica de a verifica legalitatea ordinului, precum si instrumentul juridic prin care sa semnaleze ilegalitatea ordinului sau sa opreasca executarea lui.

"OPTICA". In dimineata de 20 decembrie 1989 izbucneste la Timisoara o revolta populara, avand initial configuratia unei greve generale. Semnalul decisiv, primul gest de iesire masiva in strada si de trecere a grevei generale in forma sa concreta de revolta populara, printr-un mars cu program politic precis - inlaturarea lui Nicolae Ceausescu - a apartinut colectivului de la Intreprinderea Optica Timisoara. Ei bine, era o intreprindere economica centrala cu conducere militara! Nu a fost un paradox si nici vreo manevra oculta, ci rezultatul unei actiuni simple, pe care de altfel am prezentat-o mai sus: generalul Stanculescu, sef ierarhic superior pe linie economica si adjunct al ministrului Apararii, ii recomandase colonelului Ioan Pastiu sa fie prudent, sa nu raspunda la solicitari periculoase si sa nu impiedice reactia muncitorilor.

Colonelul Pastiu, care nu intamplator a ramas director si dupa Revolutie, a explicat la proces cum a fost posibil ca muncitorii unei intreprinderi militarizate sa fie si cei care sa dea semnalul revoltei populare de a Timisoara: "In dimineata de 20 decembrie 1989, in mod succesiv am fost informat de secretarul de partid si de alti subalterni ca muncitorii freamata si mai mult ca sigur ca vor iesi in masa la manifestatie. Le-am cerut sa le transmita ca nimeni nu-i impiedica sa faca acest lucru, desi ar fi mai bine ca nemultumirile si doleantele sa si le exprime acolo, in unitate".

Atitudinea directorului a fost raportata imediat la sediul partidului, de unde primarul Mot i-a cerut sa intoarca oamenii din drum, apoi sa organizeze o contramanifestatie. Directorul a simulat o deplasare spre manifestanti, dar dupa un ocol a revenit in biroul sau. Aici a fost sunat dintr-o alta locatie la telefon de ofiterul de Securitate al intreprinderii, capitanul Tepenel, care l-a intrebat asupra situatiei. Cu totul neasteptat - dar noi stim astazi de ce - , ofiterul de Securitate ii cere sa nu-si faca probleme, "doar sa ia masuri sa nu se intample vreo catastrofa". Se referea evident la asigurarea intreprinderii impotriva vreunui accident tehnologic. Mai dam si detaliul ca aceasta intreprindere nu a avut morti dintre angajatii sai in zilele precedente, doar un ranit usor la mana si care a iesit din spital dupa cateva zile.

In Timisoara circula si astazi opinia ca cei care au declansat revolta populara au fost muncitorii intreprinderii ELBA, inca din 19 decembrie. Nu corespunde rigorii istoriografice - actiunea de la ELBA s-a inscris si a ramas in categoria protestului.

Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO - 2004.

REVOLTA "In dimineata de 20 decembrie 1989 in mod succesiv am fost informat de secretarul de partid si de alti subalterni ca muncitorii freamata si mai mult ca sigur ca vor iesi in masa la manifestatie. Le-am cerut sa le transmita ca nimeni nu-i impiedica sa faca acest lucru, desi ar fi mai bine ca nemultumirile si doleantele sa si le exprime acolo in unitate". col. Ioan Pastiu - directorul Intreprinderii Optica Timisoara din 1989 ORDINUL "Represiunea din noaptea de 17 decembrie 1989 a fost ordonata de Nicolae Ceausescu si transmisa fortelor militare de ministrul Apararii, gen. Vasile Milea, si de ministrul de Interne Tudor Postelnicu. Transmiterea ordinului s-a facut sub acoperirea "starii de necesitate" invocate ilegal de Ceausescu, militarii de la Timisoara, atat cei de la Armata cat si cei de la Interne, neavind posibilitatea legala si fizica de a verifica legalitatea ordinului, precum si instrumentul juridic prin care sa semnaleze ilegalitatea ordinului sau sa opreasca executarea lui" Alex Mihai Stoenescu

Nu ratati!

In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre evenimentele din decembrie 1989.