Deportarile muncitorilor brasoveni nu au fost singurele masuri dictate de Ceausescu. Capii Militiei, Securitatii, dar si ai Parchetului au fost si ei la randul lor surghiuniti. Acum, primii o duc la fel de greu, iar ceilalti si-au gasit un loc in societatea postdecembrista.
Acest articol a fost publicat de Jurnalul Naţional în 16 noiembrie 2004
Masurile dictate de Ceausescu imediat dupa revolta nu au tinut cont de nimic. Asa cum am precizat in numarul anterior, directori generali din ministere au fost demisi. Au urmat militienii, securistii si procurorii. Muncitorii care au participat la revolta nu au nici acum viata mai buna pe care au sperat-o atunci in noiembrie.
ADRIAN MOGOS, LIBIU MATEESCU
ACUZE. Florin Postolachi, presedintele Asociatiei 15 noiembrie 1987, este nemultumit de faptul ca autoritatile statului igonora problemele sociale cu care membrii asociatiei se confrunta |
Ancheta Procuraturii Brasov a demarat la ora 16:00 in ziua revoltei, o data cu convocarea procurorilor de la Procuratura locala, aflati sub comanda lui Liviu Talos, iar ulterior la cea judeteana, unde Vasile Tentea era procuror-sef. Timp de o ora, Tentea le-a adus la cunostinta subalternilor evenimentele sub formula ordonata de conducerea Comitetului Judetean de Partid: "O gasca de huligani au distrus sediul judetean de partid, iar sarcina dumneavoastra este sa efectuati anchete urgente la sediul Militiei Brasov". Ajunsi la Militie, sapte procurori au inceput audierile celor 60 de muncitori care au constituit primul lot de participanti arestati in urma revoltei. In cursul audierilor, in special ale muncitorilor de la Steagul Rosu, s-a constatat ca era vorba despre o revolta spontana a acestora, din cauza salariilor neincasate la timp. De la Comitetul Central al PCR venise ordinul de a nu se mentiona, nici in rechizitoriile intocmite si nici in cursul audierilor, lozincile si caracterul anticomunist si anticeausist al manifestatiei. In aceasta situatie, procurorii brasoveni au emis doar cinci mandate de arestare, conform Art. 217 Cod Penal, pentru distrugere intr-o institutie publica, persoanelor care nu faceau parte dintre muncitori si care distrusesera aparatura, televizoare si obiecte de mobilier aflate in sediul judetenei de partid. Procurorul general adjunct al Romaniei a fost extrem de furios din cauza faptului ca muncitorii brasoveni ramasesera fara mandate de arestare. Asta deoarece multi procurori aveau parinti care lucrau la Steagul, Tractorul si Rulmentul, astfel incat la 16 noiembrie a retras, de la procedura de ancheta, procurorii brasoveni si i-a inlocuit cu procurori din Bucuresti. Acestia au coordonat audierile, impreuna cu alti 20 de procurori din alte judete. Nu a existat nici un mandat de arestare dat pentru subminarea securitatii de stat. Au fost eliberate mandate de arestare unui numar de peste 100 muncitori care au fost preluati de Securitate si trimisi la Bucuresti. Zvonurile care au circulat printre anchetatorii brasoveni au confirmat faptul ca multi participanti la revolta din 15 noiembrie 1987 au fost iradiati si batuti cu bestialitate in cursul anchetei.
EPURARI. Dupa revolta de la Brasov, Ceausescu a maturat conducerea Militiei, dar si a Securitatii. Comandantul Securitatii, col. Notoletu, a fost inlocuit de col. Claudiu Bucur, iar seful Militiei, col. Pavel Proca, a fost inlocuit de col. Pavel Pescaru. Nici adjunctii nu au scapat de destituire: col. Barjan, col. Zota si col. Stancu au fost inlocuiti de col. Staicu, col. Chitu si col. Vladoiu Romulus. Acesta din urma astazi este seful Administratiei Financiare a Primariei Brasov, iar col. Bucur a ajuns la Romoil Brasov. La conducerea Procuraturii judetene si locale din Brasov au ramas Tentea si Talas, doar procurorul adjunct pe judet, Vasile Mironescu, a fost inlocuit de Tanase Joita. Ulterior, acesta a devenit procuror general al Romaniei si consul la Strasbourg, fiind unul dintre cei mai controversati sefi ai Parchetului General postdecembrist. Ion Nicolae, celalalt adjunct al Procuraturii locale, este astazi un prosper avocat. Tentea a ajuns la Parchetul de pe langa Curtea de Apel dupa 1989, in prezent pensionar, iar Talas a decedat la scurt timp dupa Revolutie. Cei doi judecatori de la Tribunalul Brasov care au pronuntat sentintele la procesul din 3 decembrie, Stefan Pana si Dumitru Comsa, sunt astazi prosperi notari.
DEZAMAGIRE. Dintre fostii manifestanti la Roman SA mai lucreaza zece muncitori. Multi au plecat de bunavoie, iar altora li s-a refuzat reincadrarea de catre actuala conducere a Roman SA. Atunci, in 1987, majoritatea condamnatilor au fost imprastiati prin tara, dupa ce au fost ostracizati in sala Clubului Steagul Rosu. Comunitatilor de acolo li s-a implementat ideea ca sunt turnatori si securisti, ca sa se fereasca lumea de ei. Grosul participantilor la revolta este format acum din someri si pensionari. Acesti oameni uitati de autoritati au suferit batai la Militie, iar ulterior la Bucuresti au facut fata unor interogatorii cu nopti de nesomn si cu trecerea prin camera, presupusa cu radiatii, prin care am trecut si eu personal. Multora le-au cazut ulterior parul si dintii si s-au imbolnavit. Asociatia 15 noiembrie 1987 s-a constituit imediat dupa Revolutie. Are 120 de membri, mandri ca intre ei nu s-a infiltrat nici un intrus. Ani in sir s-au intalnit in clubul uzinei, iar dupa ce au fost disponibilizati au continuat sa se intalneasca cum puteau. Obtinerea unui sediu a fost a adevarata aventura: au pichetat in 1990 Senatul timp de o luna, au adresat nenumarate petitii autoritatilor, de la Primarie pana la Presedintie. Mai mult, este demn de remarcat faptul ca 80 dintre membrii asociatiei sunt cetateni de onoare ai Brasovului. Si atat. In afara de cateva diplome pe care le tin prin sertare, oamenii acestia nu beneficiaza de nimic concret. De curand si telefonul de la sediul asociatiei a fost taiat pentru neplata. Atunci cand a fost adoptata si modificata Legea 118 nu s-a avut in vedere si faptul ca printre detinutii politici sunt si noiembristii din Brasov. Multi dintre ei erau foarte tineri in 1987 si prevederile legii nu ii ajuta cu nimic. Multi sunt oameni in puterea varstei care vor sa munceasca, iar altii au nevoie de asistenta medicala in permanenta.
CONTINUITATE. Sediul Prefecturii din Brasov a fost in noiembrie 1987 tinta muncitorilor nemultumiti de la IABv. Acum, alti protestatari isi cauta dreptatea |
OFERTE. Danut Iacob a ramas fidel ideii care l-a facut sa iasa in strada in noiembrie 1987. Idealurile de atunci s-au spulberat si acum este constient ca nu se poate face nimic daca nu este cineva interesat sa te ajute: "Am avut oferte din partea multor partide politice, dar nu am vrut sa facem nici un pact. Noi ramanem detinuti politici. Cu toate astea, multi dintre noi au nevoie de ajutor si trebuie sa punem in functiune un sistem intreg pentru niste drepturi pe care noi le avem. Eu am fost disponibilizat, dar nu vreau sa stau degeaba. In 2002, cand a fost vorba de infiintarea parcul industrial Roman, am cerut sa dea asociatiei o hala sa demaram o afacere in domeniul productiv. Ce am primit in schimb de la cei de la Patrimoniu? O taraba in piata. Cum putem sa facem un IMM la o taraba in piata? E imposibil. Pe langa toate astea mai este o problema cu care se confrunta multi dintre noi: teama de felul in care esti scos din sistem. Dupa ce se termina platile compensatorii, vrei sa te angajezi, dar ai mici sanse, pentru ca patronul nu o sa angajeze un fost lider de sindicat. Si in situatia asta nu sunt numai eu."
CREZ. Cu toate ca nu lucra la uzina, Werner Sommerauer nu a stat cu mainile in san atunci cand a vazut coloana de muncitori care se indrepta spre centru. In urma procesului a fost deportat la Tulcea si a continuat sa atace regimul trimitand memorii catre Amnesty International. Anul trecut a refuzat sa primeasca compensatia pentru caldura, pentru ca trebuia sa munceasca in frig la spart gheata de pe trotuare. "Atunci, in noiembrie, m-am gandit ca unde-s multi, puterea creste si dusmanul nu. Am crezut ca lupt pentru ceva, dar totul a fost in zadar. Acum nu stau deloc bine cu banii. Am fost 20 de ani donator de sange si cand m-am internat acum cateva luni nu au avut sange sa-mi faca transfuzie. Doctorul mi-a dat trimitere catre farmacie ca sunt caz grav, dar medicamentele sunt de import si nu se dau compensate, asa ca am intrerupt tratamentul. Inainte sa fiu arestat aveam gastrita, iar in timpul anchetelor boala s-a inrautatit, apoi am facut si un infarct in timpul arestului pe care nu l-am tratat pentru ca nu am stiut de el", spune batranul.
|
|
AUTORITATILE CAUTA SOLUTII | ||
|
ASOCIATIE SAU SINDICAT | ||
|
|
|
LEGEA |
Fiecare dintre membrii asociatiei primeste pensie de detinut politic conform Decretului-Lege 118/1990. Acesta se refera la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate politic dupa 1945. Pentru multi, detinut politic inseamna un batranel care a indurat inchisorile comuniste in deceniile cinci si sase. Legea nr. 563/2001 a modificat Decretul-lege nr. 118/1990, astfel incat s-au acordat urmatoarele drepturi: asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit si prioritar, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor; un bilet pe an, gratuit, pentru tratament intr-o statiune balneoclimaterica. Cu toate acestea, singura modalitate de a obtine medicamentele pentru membrii asociatiei este aceea de a apela la prefect. Si asta deoarece Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate invoca intotdeauna lipsa banilor. |
Citește pe Antena3.ro