Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În şedinţa Guvernului Petre Roman s-au dezbătut chestiuni arzătoare. Mase de protestari bucureşteni l-au contestat pe Lenin din faţa Casei Presei Libere. S-au "deschis" oraşele mari.
Dincolo de spectacolul străzii şi al şedinţelor Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, România "liberă" mai avea şi alte probleme. Cum să "tranziteze" de la socialism la capitalism în economie avea să se dovedească cuiul lui Pepelea. În spatele limbajului tehnic, se puneau atunci în discuţie lucruri ce aveau să afecteze direct populaţia. Ce să se producă şi cum, ce întreprinderi să se menţină şi care să fie închise, mai este nevoie să se exporte sau ar fi bine ca întreaga producţie să rămână "la intern"? - erau dezbateri, de colţ de stradă sau fabrică, fără sfârşit.
CUM SĂ FIE, CINE ŞTIE?!
Aceste întrebări s-au pus şi în şedinţa Guvernului. Pentru situaţia grea din economie s-a acuzat "odioasa moştenire". Deşi parte dintre cei reuniţi în jurul mesei de la Palatul Victoria profesaseră cu succes şi cu câteva luni în urmă, ca specialişti în "economia socialistă" sub direcţia "odioşilor". Cum să răsară noi "cadre" peste noapte?
S-a conchis că pe vremea lui Ceauşescu capacităţile de producţie n-au fost corect corelate cu resursele de materii prime, financiare şi umane. Luat de valul industrializării, Ceauşescu a înălţat în anii '70 fabrici şi uzine fără discernământ. Pentru ele importase materii prime pe bani grei.
Drept soluţii, s-au propus modificarea stilului de planificare căci nu se gândeau diriguitorii economiei de-atunci că se va renunţa atât de curând la planificarea leninistă. Înlocuirea tehnologiilor învechite, redresarea balanţelor de plăţi interne şi externe, eliminarea activităţilor economice nerentabile au fost alte visuri.
Se urmărea eliminarea planificării "de sus", de la centru, şi responsabilizarea întreprinderilor în stilul perestroikist. Numai ele "ştiu" de ce resurse dispun, cât şi cum pot produce în mod real. "Această discuţie este conformă cu ideea trecerii treptate, într-o formă sau alta, gradual, la economia de piaţă" declara, într-o conferinţă de presă, prim-ministrul Petre Roman.
O comisie a Guvernului, condusă de academicianul Tudorel Postolache urma să propună o variantă de trecere la economia de piaţă şi să evalueze riscurile pe care le presupunea înlocuirea treptată a economiei de tip socialist. Şi la acest capitol România pleca la drum cu un serios handicap faţă de ţările din jur. Asemenea discuţii şi chiar paşi concreţi spre economia de piaţă, la ei se făcuseră deja.
SĂ PLECE LENIN!
În Piaţa Presei Libere din Bucureşti s-au adunat, pe la amiază, în jur de 150 de studenţi, intelectuali, muncitori şi funcţionari pentru a protesta împotriva comunismului şi a simbolurilor sale. Manifestanţii au cerut înlăturarea statuii lui Lenin din faţa Casei Presei, fostă "Casa Scînteii".
De trei decenii, Lenin scruta de la înălţime peisajul şi le spunea zilnic "bună dimineaţa" miilor de gazetari care mergeau la serviciu în clădirea ce reunea majoritatea covârşitoare a publicaţiilor din România. Nu le era Lenin "coleg de breaslă" doar? Abandonase studiile în tinereţe, s-a declarat de profesie "revoluţionar" dar s-a recomandat şi ca ziarist.
În acea zi, biografia personajului interesa mai puţin. Cei prezenţi au lipit pe soclul statuii pancarte pe care stătea scris: "Oare a dispărut comunismul din România? Atunci cerem să dispară şi simbolul lui - statuia lui Lenin", sau "Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi din cei 45 de ani de comunism"; "Colectivul redacţiei Tineretul liber a acordat viza pentru paşaport «tovarăşului Lenin», care a înmărmurit de mai multă vreme în faţa Combinatului poligrafic din Piaţa Presei Libere.
Rudele şi prietenii apropiaţi sunt invitaţi să-şi ia rămas bun." Subliniind că nu aparţin nici unui partid politic, manifestanţii s-au pronunţat "pentru deplina democratizare a instituţiilor de stat, a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, guvernului şi presei, pentru crearea condiţiilor necesare alegerilor libere în vederea consolidării unui sistem democratic pluripartit".
Ce bine-ar fi fost dacă democratizarea s-ar fi putut produce la fel de repede pe cât a fost Lenin dat jos de pe soclu... Deşi demonstrau paşnic, un reprezentant al Poliţiei a cerut eliberarea imediată a pieţei. Pretextele erau o potenţială trecere a unei delegaţii oficiale şi... distrugerea bunurilor publice. După demonstraţie, grupul şi-a continuat marşul protestatar pe traseul Piaţa Presei Libere - Televiziune - Piaţa Victoriei.1
S-AU "DESCHIS " ORAŞELE PENTRU INTELECTUALI
Pe vremea lui Ceauşescu absolvenţii de facultate mergeau, conform ordinului de repartiţie, la Văscăuţi, Satchinez, sau în cel mai bun caz în orăşele mici şi mijlocii. Începând din anul 1981 pe listele oficiale ale comisiilor de repartiţie nu figurau Capitala şi primele 13 oraşe mari din România.
Concursurile de ocupare a posturilor din "oraşele închise" fuseseră de asemenea sine die "suspendate". Dacă inginerii stagiari se ridicau repede spre "centru", prin trasferuri interne din filialele marilor întreprinderi deschise în orăşele, profesorii şi doctorii rămâseseră surghiuniţi în "domiciliu obligatoriu" sau criticaţii "navetişti".
Mii de intelectuali voiau, firesc, să se întoarcă în oraşele lor de domiciliu, natale ori spre care jinduiau. De la abrogarea decretului şi până la finele lui februarie 1990, numai în Capitală fuseseră rezolvate 24.000 asemenea cazuri. Petenţii trebuiau însă să dovedească statut de angajat permanent sau mutarea la soţ (soţie), părinţii la copii sau invers. Precum şi existenţa unui cămin stabil.
"Noi depunem toate eforturile de a rezolva operativ aceste cereri întemeiate, care, cu mici excepţii, au primit un răspuns favorabil din partea formaţiunilor de evidenţă a populaţie din cadrul Poliţiei municipiului Bucureşti", asigura pe-atunci Şeful Serviciul evidenţa populaţiei al Poliţiei Municipiului Bucureşti, locotenent-colonel Gheorghe Donose.
Citește pe Antena3.ro
