Nu a mai apucat să-i spună mamei "Crăciun fericit!". Dan Jubea a fost omorât de un glonţ, chiar în apartamentul părinţilor, în seara de Crăciun

Dan Jubea a fost ucis pe 24 decembrie 1989 de un glont tras de un lunetist, in timp ce se afla in bucatarie. "A fost in Piata Maria inca din 15 decembrie. Nici nu am vrut sa il mai lasam sa iasa. Pe 21 decembrie a aprins lumanare in centru, dupa care a revenit acasa. Spunea ca nu ne putem imagina ce se intampla afara. Se tragea foarte tare. In locul mall-ului de acum era un camp si antenele radio. Vizavi de noi, in locul Centrului Bancar, era un PECO", si-a inceput povestea Elena Jubea. Fiul ei a camuflat geamurile, iar apoi s-a pus la televizor. A vrut sa se uite la "Revolutia in direct", transmisa de Televiziunea Romana.

Dimineata, la ora 9, mama lui Dan s-a dus in bucatarie, sa pre­ga­teas­ca micul dejun. Baiatul avea pofta de jambon cu oua. Elena Jubea i-a cerut sotului sa aduca ouale din balcon. Cand a vrut sa deschida usa, ci­ne­va din plutonul aflat in benzinaria din fata a deschis focul inexplicabil.

Glontul intrat prin usa, l-a nime­rit in umar pe Andrei Jubea, iar din os a ricosat in gatul fiului. Amandoi s-au prabusit la pamant. "Atat imi amin­tesc ca Dan a cazut peste aragaz. Am strigat dupa ajutor, dar apoi am lesinat. Au venit doua salvari. Dan a murit la spital, pentru ca a pierdut foarte mult sange in bucatarie. Pe sotul meu l-au bagat in operatie.

6 luni a stat cu bratul legat", a mai povestit Elena Jubea. Faptul a fost stabilit dupa traiectorie si prin expertiza balistica de catre procurorii mi­litari inca din 1990. La fata locului s-au facut numeroase expertize si reconstituiri ale procurorilor si crimi­nalistilor. S-a decis ca s-a tras din statia PECO, insa nu a fost identificat nici pana in ziua de azi cine a facut acest lucru", a spus femeia. Intre timp, sotul acesteia, ranit si el la Revolutie, l-a urmat pe Dan, iar Elena Jubea a ramas singura, doar cu fotografiile si cu amintirile crude, inecate in lacrimi de durere si neputinta.

"Pentru mine fiecare an, cand vine luna decembrie, este un cosmar. Altii stau cu familia si se bucura de cadouri, de sarbatori, iar eu stau si imi plang copilul. Mi-au distrus viata. Nu vreau sa aud nici de avocati, nu va dau nume si nici de asociatiile de revolutionari. fii-au batut joc de sotul meu pana in ultima clipa. Nu a contat ca i-a murit fiul si nici ca el insusi a fost impuscat. Drepturile de ranit si certificatul de ranit in Revolutie ale sotului meu i-au venit inainte de a muri cu un an, adica in 2008. La 19 ani dupa ce l-au schilodit si ne-au omorat copilul. fii certificatul a venit intai cu scandal si gresit. A venit un certificat pe numnele de Jubea, insa cu poza altuia pe el. Dupa care tot sotul a facut drumuri la Bucuresti si a cheltuit bani doar ca sa isi primeasc un drept prin lege. Nu am nevoie de mila nimanui. Apoi a fost foarte bolnav si nu a mai putut merge. Apoi a murit. Adeverinta cu drepturile a venit de abia anul trecut, in 2010. Nu a mai dat nimeni banii retroactiv. Am ramas cu adeverinta. Am reusit cu o avocata sa socotim cat ii datoreaza sotului, dar el a murit intre timp. Hartiile sunt si acum la casa de pensii si banii cica o sa ii primim esalonat din 2012 incolo. Nu cred sa mai apuc ziua aia, caci am si eu o varsta", spune Elena Jubea.

Au urmat ani de zile de procese pentru gasirea vinovatilor. La fata locului s-au facut numeroase expertize si reconstituiri ale procurorilor si criminalistilor. S-a decis ca s-a tras din statia PECO, insa nu a fost identi­fi­cat nici pana in ziua de azi cine a fa­cut acest lucru. "A venit personal pro­cu­rorul Balan. Zile in sir au facut ma­su­ratori. Se pare ca s-a tras cu o pusca cu luneta", a mai spus Elena Jubea.

La 22 de ani de la acele evenimente, familia Jubea se judeca inca pentru dreptate. Instantele din Romania nu au fost in stare sa gaseasca un vinovat pentru moartea lui Dan Jubea. "A murit de mana lui Iliescu si Militaru. Ei au dat ordin sa se traga. Ne-au lasat cu un mort si un ranit in casa. Nu a meritat. Au murit atatia copii, mame, tati, pentru ce? Sotul meu nu a mai putut sa munceasca cu mana si a intrat in pensie de boala. Din pacate, acum 6 luni a murit si el, fara sa fi aflat macar adevarul", a mai declarat Elena Jubea. Dupa doua decenii, procesul a ajuns Curtea Europeana a Drepturilor Omului, de la Strasbourg.

In perioada 17-22 decembrie 1989, pana la caderea lui Ceausescu, in Timisoara au murit 72 de persoane (71 impuscate si una calcata de un tanc) si au fost raniti 297 de oameni (253 impuscati si 44 cu alte leziuni violente). Cele mai multe victime s-au inregistrat in 17 decembrie, 65 de morti, iar urmatoarea zi au mai fost doar cinci victime. Dupa 22 decembrie s-au inregistrat insa inca 20 de morti si peste 100 de raniti, cu totii platind pentru crimele celor care s-au instalat la conducerea tarii. Multi dintre urmasii celor omorati isi cauta acum dreptatea la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Unii au primit despagubiri materiale ridicole, de ordinul a cinci-sase mii de euro. Asta pentru ca au reclamat doar lipsa unui proces echitabil in Romania. Altii au fost inselati de diversi avocati, dornici de a castiga un procent de 20-30% din sumele pe care rudele victimelor le-ar putea primi, dand in judecata statul roman, cu mai multe capete de acuzare. CEDO insa nu mai re­pre­zinta o speranta pentru majoritatea celor care si-au pierdut pe cineva drag din familie, la Timisoara, in decembrie 1989.