Nu e glas, e forţă a naturii, un miracol

LIE, CIOCÂRLIE ● A visat dintotdeauna să fie o mare artistă
Ediţia de Colecţie de luni, 3 martie, îi este dedicată marii interprete a folclorului românesc Maria Ciobanu. Suplimentul va fi însoţit de un CD ce cuprinde cele mai frumoase melodii ale artistei.

O Ediţie de Colecţie, o poveste emoţionantă. Viaţa Mariei Ciobanu – omul şi artistul. "M-am născut în sat de deal cu livezi şi vii, în sunete de caval şi de ciocârlii, am învăţat să cânt de la tatăl meu, Ion, de la mama mea, Nicoliţa, de la fratele meu. Tatăl meu cânta la mai multe instrumente: la ţambal, la fluier, la clarinet, la contrabas. Şi fratele meu a cântat la ţambal şi era foarte bun instrumentist. Toată lumea care venea la noi în casă mă asculta. Tata se mândrea cu mine. Mi-aduc aminte că aveam o sobă cu olane rotunde. Nu ne duceam unde erau musafirii. Mă băgam între olane şi abia aşteptam să mă cheme să cânt. Iar tata le spunea: «Staţi aşa că vă aduc eu cea mai mare artistă. Că pe-asta mică o fac cea mai mare artistă! O trimit la Bucureşti, la nepotul meu»."

Maria avea să devină mare artistă, aşa cum a visat tatăl ei, aşa cum şi-a dorit şi ea. Succesul la public a fost şi a rămas imens. "Împreună cu Ion am făcut duete aproape patru ani. Publicul ne-a divinizat. Spectatorii se uitau la noi ca la nişte icoane. Mulţi admiratori ne-au cusut tablouri care se vindeau în târguri. La un moment dat a fost realizat un articol cu noi în revista «Femeia». Fotografia care ilustra acel articol a fost pictată pe burete şi transformată în tablouri care se vindeau prin târguri. De fiecare dată când coboram din autobuz în localităţile în care aveam spectacole, oamenii năvăleau."

RENUMELE. După ce a interpretat în stil propriu melodia "Lie, ciocârlie", în 1973, Maria Ciobanu a primit un nume binemeritat: "Ciocârlia cântecului popular românesc". În 1977, când a devenit laureată a Concursului intepreţilor profesionişti din ţară, unul dintre membrii juriului a exclamat: "Nu e glas, e forţă a naturii, e un miracol. I-aţi ascultat trilurile «Ciocârliei»? Sunt neomeneşti, sunt chiar de pasăre a cerului".

FAMILIA. Copiii săi au fost înzestraţi cu talent. "Mama a fost întotdeauna un model excepţional pentru mine, spune soprana Leontina Văduva. În viaţa de toate zilele, ea poate că nu a ştiut întotdeauna să departajeze viaţa de familie şi viaţa de scenă, asta s-a răsfrânt şi asupra cântecelor ei, de asta şi publicul este atât de emoţionat de repertoriul pe care mama l-a abordat". Camelia Ciobanu Filip ne-a vorbit cu drag despre mama sa. "Intrând în adolescenţă, am început să cânt alături de mama şi de sora mea Leontina Văduva. Pot spune că a reprezentat cea mai fericită perioadă din viaţa mea, pentru că am reuşit să cimentăm relaţia mamă-fiică sub cupola artei."

După 21 de ani, pe când Ionuţ împlinise 23 de ani, mama şi fiul s-au regăsit. S-au întâlnit la Los Angeles, la Camelia Ciobanu Filip, şi au făcut un turneu împreună în America. "În 1996 am organizat împreună şi un mare turneu în Australia. Au urmat numeroase turnee şi spectacole şi am realizat împreună un album intitulat «Dragul măicuţii fecior». În 2004, când mama a decis să se retragă din cariera artistică, i-am organizat un spectacol grandios", spune Ionuţ.

"Viaţa mea a fost şi este cântecul"

Doamna Maria Ciobanu nu poate respira fără cântecul său. "Eu am trăit pentru foclor, cu care m-am născut în casă, şi l-am practicat cu atâta pasiune, încât, dacă mi-ar fi zis oricine din lumea asta: «Tu nu mai cânţi şi îţi dau toată Ţara Românească!», aş fi ales să cânt, nu mi-ar fi trebuit nimic. M-am născut cu harul ăsta şi mi-a plăcut aşa de mult!... Viaţa mea a fost şi este cântecul. Şi o să cânt cât o mai vrea Dumnezeu!", spune îndrăgita interpretă. Dacă nu cânţi pe sufletul omului, textul nu are valoare. "Dacă nu au adevăr în ele, dacă nu sunt trăite, cântecele nu sunt gustate de public. Dacă nu iubeşti cu patimă, nu poţi să cânţi. Maria Lătăreţu mă întreba: «Tu, Marie, iubeşti?». Iar mie îmi era aşa de ruşine de dumneaei. Şi îi răspundeam: «Iubesc, doamnă, iubesc florile... iubesc codrul...». Şi mă dojenea: «Nu, dragă, trebuie să fii îndrăgostită». «Ei... câteodată mă mai şi îndrăgostesc!», îi spuneam eu." CD-ul care însoţeşte Ediţia de Colecţie conţine cele mai frumoase melodii interpretate de Maria Ciobanu. Iată câteva titluri. "Lie, ciocârlie", "Ce n-aş da să mai fiu mică", "Biată inimă de om", "Neică, dorul de la tine", "Spune-mi, neic-adevărat", "Doar o mamă poate şti".