Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum, în lume, 121 milioane de oameni suferă de depresie. Alina a avut primele simptome când a ajuns, imediat după Revoluţie, în Occident. Până azi a încercat tratamente alopate şi terapii alternative, dar suferinţa a rămas aceeaşi. Mihai a făcut depresie după ce i s-au dat tratamente neadecvate; şi-a pierdut încrederea în sine şi acum, la 43 de ani, e şomer, deşi înainte avea o muncă de răspundere. Cu psihoterapie ar putea să îşi revină, însă nu îşi permite să plătească şedinţele necesare. Aurelia a început să se viseze moartă imediat după sinuciderea Mădălinei Manole, care a fost intens mediatizată. În cazul ei, tratamentul a fost de folos şi acum se simte mai bine.
Psihiatrii pledează pentru abordarea clinică a depresiei şi arată că boala duce, în cazurile grave, la micşorarea masei hipocampului. Ei admit că efectul medicamentelor este potenţat de psihoterapie. Însă, în România nu sunt suficienţi psihiatri, iar psihoterapia nu este decontată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Preotul crede că dacă îţi găseşti duhovnicul potrivit, care să te asculte cu dragoste, e mai uşor să treci prin depresie. Psihoterapeutul e convins că, dacă am fi mai buni unii cu alţii şi dacă am ierta mai uşor, am fi mai puţin singuri şi mai puţini predispuşi la depresie.
Dintr-un raft de bibliotecă, o poză arată o fată râzând în soare; în spatele ei se zăresc ruinele unui templu grecesc. "În august 1998, eram în concediu în Grecia. Pe Acropole mi s-a făcut rău din cauza căldurii; nu mă mai puteam bucura, aveam o stare de colaps, mă prăbuşeam în mine însămi. Dar mimam că sunt bine. Vedeam în ceaţă, aveam palpitaţii puternice şi simţeam că nu mă mai pot bucura de nimic. Dar mimam...", povesteşte Alina, o femeie de 47 de ani.
Ea a avut primul episod important de depresie când a ajuns prima oară în Occident, dar a avut mereu predispoziţie spre această boală, din cauza fondului genetic. "Am terminat Facultatea de Hidrotehnică în 1987 şi am primit repartiţie la Râmnicu Vâlcea. Am stat şase luni la întreprinderea de construcţii hidrotehnice. Era de fapt un şomaj mascat, stăteam degeaba la slujbă şi nu suportam asta, m-a lucrat insatisfacţia", îşi aminteşte Alina.
În 1990, a stat timp de o lună în Elveţia la nişte rude. "M-am întors traumatizată, după ce am văzut la ce standarde înalte trăiesc cei din Occident. Acolo era totul foarte curat, dar de suprafaţă. Spiritual, elveţienii sunt seci, goi. Am avut şi o poveste de iubire care nu s-a terminat bine. Occidentul e de o răutate incredibilă! Aveam 26 de ani şi ştiam că aici nu pot realiza nimic. Dar acolo nu mi se recunoştea nici liceul. Nu te primea nimeni să munceşti altfel decât la negru. Am făcut o boală autoimună, la figurat, am început să-mi neg propria fiinţă. A fost o bulversare de valori, ca, peste nişte ani, să aflu că jumătate din populaţia Elveţiei e analfabetă."
Aşa cum presimţea, nici în ţară situaţia nu era prea fericită pentru cei mulţi: "În 1990, au sărit în aer toate institutele de proiectare; angajarea se făcea pe şpagă şi pe criterii politice. Am lucrat o vreme la Institutul de Proiectări Hidroenergetice. De acolo, după un examen aranjat, pe care nu l-am trecut, mi-am dat demisia. Timp de şase ani am trăit din chiria unui apartament. Am făcut cursuri de limbă franceză, cursuri de engleză, sport. Am încercat să mă updatez".
Alina s-a gândit că yoga ar putea să o ajute. La începutul anilor ’90, yoga era la modă. "Yoga iniţial îţi face bine. Nu m-am dus ca la un guru, ci ca la terapie alternativă. Am simţit un bine, dar un bine ciudat. La un moment dat, mi-am dat seama că e vorba despre o spălare a creierului", mărturiseşte Alina. Imediat ce a renunţat la aceste cursuri, a mers la psihiatru prima oară. I s-a prescris Eglomil. A urmat o perioadă bună, în care şi-a găsit serviciu, dar boala s-a întors. "Vedeam în ceaţă, aveam sindrom vertiginos, anxietate. Într-o zi, am rugat o colegă să mă ducă la baie, apoi am cerut o maşină să mă ducă acasă", îşi aminteşte Alina.
Ea a făcut tratament homeopatic timp de cinci ani şi spune că a ajutat-o mult; dar, la un moment dat, medicul i-a spus că boala e prea puternică. "După acupunctură şi homeopatie, am fost convinsă că am scăpat, dar din punct de vedere intelectual nu mai eram la fel. Nu mai puteam să învăţ, să asimilez, să memorez. Altădată era o joacă pentru mine calculul diferenţial, acum nici calcule aritmetice nu mai puteam să fac." A renunţat din nou la serviciu şi a luat alte medicamente: Suromontil, Lexotanil, Haloperidol, Romparkin, Carbamazepin, Ikaran.
După ce a suferit o intervenţie chirurgicală, i s-a schimbat medicaţia: "Mi-au schimbat antidepresivele, mi-au prescris Amitriptilină, care mi-a produs sindrom suicidar. Eram singură acasă. O forţă din subconştient care devenea mai puternică decât conştientul îmi spunea: «Aruncă-te în faţa tramvaiului!». Era noiembrie, ploua, era şi teama de singurătate. Profesorul mi-a spus să îl sun şi asta m-a ajutat să depăşesc momentul. Deşi pe prospect scrie: «În primele trei săptămâni poate da sindrom suicidar», medicii îţi dau aceste pastile şi te trimit pe stradă. Ei nu ştiu ce antidepresiv se potriveşte fiecăruia şi aşa înnebuneşti".
Pe Alina o ajută faptul că merge la biserică. Acolo a cunoscut şi alţi oameni care suferă de aceeaşi maladie, dar comunicarea cu ei e dificilă. Acum face tratament cu Mianserin, pe care i-l aduce tatăl ei din Austria. Alina spune: "M-am întrebat ce-mi lipseşte şi mi-am răspuns: Sfântul Duh. M-am apucat să citesc Scriptura şi Psaltirea. Sunt o muribundă, dar nu mă dau bătută. Regret tot ceea ce am amânat să fac, trăind în viitor, greşeală pe care o fac majoritatea oamenilor. Ar trebui ca noi să ne trăim viaţa, nu viaţa să ne trăiască pe noi...".
Mihai s-a îmbolnăvit de depresie după ce a ajuns la psihiatru. Despre cum a ajuns să fie consultat de psihiatru, deşi nu avea nici un fel de simptome, soţia sa, Bianca, nu vrea să vorbească. "M-a sunat şeful lui şi mi-a spus că e internat la spital. Iniţial, am crezut că a avut un accident. Dar şeful lui a precizat: «A trebuit să se interneze la psihiatrie pentru un control»" Când a ajuns a doua zi la spital, a reuşit să îl găsească pe medicul psihiatru, care i-a explicat: "E vorba despre un episod psihotic. Se mai întâmplă. Are nişte idei neconforme cu realitatea. O să-i facem un tratament şi o să fie bine".
Mihai a stat în spital 21 de zile, a mers acasă în concediu medical, apoi a revenit. A făcut tratament cu Rispolept, Romparkin şi Carbamazepin. "Nu mai era om. Devenise o legumă. Era teleghidat şi când mergea pe stradă. Când am mers din nou la psihiatru, l-am întrebat: «Are soţul meu schizofrenie?». El mi-a spus că nu. I-am explicat că Mihai nu e violent acasă, că nu a vorbit niciodată aiurea, că nu a provocat niciodată conflicte." Bărbatul a mers şi la un alt medic, la alt spital, unde i s-a pus diagnosticul de "depresie" şi i s-a spus că va trebui să ia tratament toată viaţa. "Să ştiţi că tratamentul ăsta dă impotenţă. Dar cel mai important e să fie sănătos la cap", i-a explicat psihiatrul soţiei.
Bianca a observat şi alte efecte secundare: "Medicaţia l-a transformat în legumă. Nu mai vorbea, se uita în tavan, de parcă nu te auzea. I se cojea pielea, începuse să aibă ticuri ale mimicii – îi tremura buza. Îi cădea părul, îi tremurau mâinile. Se uita la filme, ca înainte, dar era absent. Nu mai era omul vesel dinainte".
Din cauza bolii, Mihai a trebuit să-şi părăsească serviciul, unde avea o funcţie de răspundere, şi să iasă la pensie la vârsta de 43 de ani. A reuşit totuşi să-şi dea examenele la Facultatea de Drept la care se înscrisese şi să treacă în anul II. "Poate o să îmi folosească facultatea la un moment dat", i-a spus soţiei, deşi acum refuză ideea de a-şi găsi un serviciu. Şi-a pierdut încrederea în sine. "Îi spun ce să ia de la piaţă, să meargă să plătească facturile, să dea cu aspiratorul. Face dacă îi spun", povesteşte Bianca. Psihiatrul i-a recomandat lui Mihai să facă şedinţe de psihoterapie, dar veniturile familiei sunt prea mici pentru a plăti aceste şedinţe.
Georgiana a aflat că sora ei, A., suferă de o formă de depresie, de la mama ei, care i-a spus la telefon: "Nu ştiu ce se întâmplă cu sora ta. Se visează moartă. Şi că ia substanţe din astea toxice cu care se spală cada, toaleta". A. i-a mărturisit şi ea apoi că începe să tremure şi să transpire numai când se apropie de bucătărie, de locul unde ţine substanţele de curăţat.
Totul a început imediat după ce Mădălina Manole s-a sinucis, iar moartea ei a fost intens mediatizată. "Eu numai asta visez. O visez pe ea moartă şi mă visez şi pe mine", spunea A., care nu mai putea să doarmă şi era într-o stare de nelinişte continuă. Îi era frică să stea singură în casă, i se părea că cineva o urmăreşte. "Se visa că se sinucide. Se vedea aşa şi când era trează. Stătea în permanenţă cu temerea să nu-şi facă rău. Nu suportă să i se vorbească despre morţi", povesteşte sora ei, care a convins-o pe A. să meargă la psihiatru. După ce a început tratamentul, s-a simţit mai bine. Apoi doctorul i-a schimbat un medicament, s-a simţit iarăşi rău şi a revenit la medicamentul iniţial.
Psihiatrul a trimis-o şi la psihoterapeut, iar A. lucrează cu el la recăpătarea stimei de sine. "I-a explicat faptul că e important să te accepţi pe tine aşa cum eşti, să-ţi conştientizezi propria valoare, dar şi să-i vezi pe cei din jur cu bunele şi cu relele pe care le au", povesteşte Georgiana. "Merge şi la preot, care are răbdare să o asculte şi o înţelege. Sora mea simte că atunci când se spovedeşte se eliberează de tot răul.
Acum, după opt luni de când s-a îmbolnăvit, se simte mai bine. Mai are momente când e mânioasă sau neliniştită, şi asta atunci când e foarte stresată. Dar A. merge la serviciu în continuare şi, pentru că îşi iubeşte meseria, o face cu plăcere, în ciuda bolii. Nu a abandonat nimic, chiar dacă la începutul bolii nu se mai putea concentra asupra proiectelor de la serviciu. Şi-a impus să nu reununţe la nimic din ce-i plăcea să facă, deşi a făcut totul cu eforturi ieşite din comun", spune Georgiana.
Citiţi mâine un interviu cu prof. dr Dan Prelipceanu, care vorbeşte despre nevoia unui tratament medicamentos în cazul depresiilor severe.
Citește pe Antena3.ro
