"Nu trebuie să privim în viitor cu capul plecat!"

Opt copii, trei fete şi cinci băieţi, au venit pe lume la Hunedoara la 22 decembrie 1989. Tot în aceeaşi zi în oraş a început să se tragă. Când au împlinit 1 an, Bianca şi Alex, doi dintre ei, au primit o telegramă semnată de preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu, în care li se transmitea: "Ai grijă de patria ta! Te-ai născut într-o zi importantă!".

În dimineaţa de 22 decembrie 1989, coloane de manifestanţi au ieşit în stradă la Hunedoara. În tot acest timp, o femeie de doar 25 de ani, Luminiţa Szigethi, care locuia în centrul oraşului, se pregătea să meargă la spital. Era însărcinată în luna a noua. Şi-a pregătit bagajul şi s-a hotărât să plece. Era în jurul orei 10:00 când a pornit de acasă. Coloana de manifestanţi nu ajunsese încă în centrul oraşului când ea a plecat spre spital. A ajuns acolo fără să ştie ce se întâmplă în oraş. "Nu ştiam nimic despre manifestaţiile împotriva lui Ceauşescu. Eu aveam o singură ţintă - să ajung la spital. Am plecat pe jos fără să întâlnesc prea multe persoane în drumul meu", povesteşte Luminiţa.

Câteva ore mai târziu s-a născut Alex. Astăzi, el este un tânăr frumos. Calculatoarele sunt pasiunea lui. În ciuda vârstei, Alex este un om cu capul pe umeri, care dă verdicte dure la adresa politicienilor şi pentru vremurile în care trăim. Viaţa nu l-a răsfăţat deloc. Timp de câţiva ani a trăit singur la Hunedoara. Mama sa a plecat să lucreze în Italia. Alex a înţeles repede că trebuie să înveţe să îşi poarte de grijă. S-a descurcat extrem de bine. Anul acesta a absolvit liceul şi a devenit student în anul I la Management, la Facultatea Româno-Americană, la Bucureşti. În timpul liber face sport, practică body-building, joacă tenis şi fotbal. Cărţile SF sunt preferatele sale. Este fan al echipelor de fotbal Dinamo Bucureşti şi Lazio Roma, dar şi al tenismanului sârb Novak Djokovics şi al săritorului cu schiurile Adam Malysz. Se mândreşte că a văzut "pe viu" câteva zeci de meciuri ale echipei Dinamo.

Nu crede că va rămâne în România. "Nu-mi prea văd viitorul în România. Nu cred că mai există soluţii pentru noi. Nu ştiu dacă se mai poate face ceva. Nu prea mai avem cu cine. Nu ştiu când şi unde voi pleca, dar nu îmi văd viitorul aici. Voi părăsi România când mi se va oferi prima şansă", declară Alex. El crede că politicienii au greşit după 1989 şi declară: "Sunt cu toţi la fel! Am crezut că politicienii tineri mai pot schimba ceva, dar acum nu mai consider la fel. Pe politicienii de astăzi îi percep doar ca pe nişte oameni care nu îşi văd decât de propriile interese. Aşa mă fac şi eu politician, să fac avere şi apoi să mă retrag. Sunt foarte multe de spus. Am fost la vot şi am sperat doar în turul I".

Despre vremurile de dinainte de naşterea sa nu ştie prea multe: "Pentru mine, Nicolae Ceauşescu nu înseamnă nimic. Ştiu prea puţine lucruri despre el şi despre cum se trăia în acele timpuri. Oricum, trecutul nu-l mai putem schimba. Nu trebuie să privim în viitor cu capul plecat! Am început să mă uit la mai multe documentare şi să citesc despre zilele Revoluţiei". Alex vrea totuşi să afle cât mai multe despre zilele în care s-a prăbuşit o lume şi alta se năştea atunci când a venit şi el pe lume. Mama lui locuieşte şi astăzi în Italia. Pentru ea, ca pentru alte milioane de români, deocamdată nu există soluţii în ţară.


"AI GRIJĂ DE PATRIA TA! TE-AI NĂSCUT ÎNTR-O ZI IMPORTANTĂ!"
Şi, în 1989, Marcela Mogoş locuia în Călan. La data de 22 decembrie, după o vizită la medic, la Călan, a decis să plece la Hunedoara. "Habar nu aveam ce se întâmplă. Îmi era atât de frică de medici încât nu mă mai gândeam la nimic. Seara am ajuns la spital, la Hunedoara", spune Marcela. Puţin după ora 22:00, s-a născut Bianca. Astăzi, ea este o tânără frumoasă, micuţă, sfioasă, cu ochi mari, albaştri. Bianca a absolvit în 2009 liceul din Călan. Nu a mers la facultate. În oraşul natal nimeni nu angajează tineri absolvenţi, aşa că Bianca stă acasă. Este unul din cei 1.600 de tineri care îngroaşă rândurile şomerilor hunedoreni. E puternic ataşată de părinţi şi de bunici.

Ca şi Alex, nici ea nu ştie aproape nimic despre felul în care se trăia în România înainte de decembrie 1989. Ridică din umeri când vine despre Nicolae Ceau­şes­cu.

Îi plac franceza şi spaniola, pe care a învăţat-o de la televizor, după ce a urmărit alături de mama sa mai multe seriale. Îi este simpatic Ion Iliescu, pentru că "sea­mănă cu un bunic", dar în rest nu are nici o părere des­pre politicienii români. "Îl lasă pe tatăl ei să se consume cu politica. E domeniul lui", o completează mama. Luminiţa şi Marcela îşi amintesc că la 22 decembrie 1989, după ora 23:00, au început să se stingă luminile, iar o femeie şi-a adus pe lume copilul pe întuneric. Seara, în spitalul de la Hunedoara au apărut persoane de la Găr­zile Patriotice. Erau înarmate. Zvonurile le-au făcut viaţa grea atât proaspetelor mămici, cât şi bebeluşilor. Câteva zile au tot auzit că teroriştii vor să otrăvească apa sau că vor să ajungă la rezervele de sânge. Au fost câteva zile cumplite. Mămicile au fost aşezate pe saltele, pe jos, cu copilaşii lângă ele. Familiile lor nu au avut acces în spital şi nu au putut să îi vadă pe bebeluşi şi nici pe mamele acestora. Afară în noapte se vedeau urmele trasoarelor. După câteva zile au fost externaţi. În Hunedoara, în acele zile, şase persoane şi-au pierdut viaţa şi alte 19 au fost rănite. Când au împlinit 1 an atât Alex, cât şi Bianca au primit o telegramă semnată de preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu. Textul suna cam aşa: "Ai grijă de patria ta! Te-ai născut într-o zi importantă!". Cei doi au avut grijă de patria lor până acum: au mers la şcoală, au învăţat şi continuă să o facă, sunt respectuoşi şi frumoşi.