O apariţie scenică incărcată de forţă

Nu există armă mai puternică decăt ARTA. Celebrei căntăreţe Dida Drăgan ii plac marii artişti şi ştie cătă nevoie este de ei. Mai mult, nu poate trăi cu ideea că ei se sting nefericiţi că nu sunt respectaţi...

Dida Drăgan - Mereu măcinată de grija pentru soarta artiştilor

Nu există armă mai puternică decăt ARTA. Celebrei căntăreţe Dida Drăgan ii plac marii artişti şi ştie cătă nevoie este de ei. Mai mult, nu poate trăi cu ideea că ei se sting nefericiţi că nu sunt respectaţi...

Â

• Jurnalul Naţional: Ai devenit apărătoarea actului artistic cu revoltă, cu vehemenţă. De ce?

Dida Drăgan: Pentru că mă revoltă in artă producţia de serie. Puţini sunt cei aleşi şi atunci ei trebuie apăraţi, cinstiţi, cultivaţi.

Â

Citește pe Antena3.ro

Ce spun românii după turul întâi: De la "Îngrozitor" și "N-am auzit de Călin Georgescu până azi" până la "Vrem schimbare"

• Cum te defineşti in acest moment tu, singurică?

Mă defineşte căntecul meu. Nu pot trăi fără muzică. Mă sufoc dacă nu cănt. Aştept mereu ceva şi caut mereu. In acelaşi timp pot mărturisi găndul meu ascuns - că am avut şanse şi neşanse să mă nasc pe pămăntul de sub cerul unde s-a născut Maria Tănase. In care parte a lumii s-a mai născut asemenea artistă? Orice aş cănta in acest gen se aude EA. Pe de o parte găndesc mereu că vreau mai mult s-ajung sus la EA, pe de altă parte mi-e frică de inălţimea ameţitoare unde sălăşluieşte. Este steaua mea. Ea mă conduce...

Â

Muzica şi glasul

• Şi? Te-am intrebat despre tine. Ce crezi despre tine in septembrie 2007? Cine eşti?

Ţi-am spus! Tot ce mă interesează este muzica şi glasul meu. Copilul meu! O iau in fiecare dimineaţă de la capăt. Poate dacă aş fi fost mai adaptată la realitate n-aş fi rămas singură. Sărbătorile le iubesc, dar nu mă plăng. E greu. Din tot ce mi se-ntămplă adun căte ceva, să nu fiu singură. Muzica imi mai bandajează rănile. AŞ MURI DACa N-AŞ

Â

CĂNTA. Eu invăţ mereu. Acum, la vărsta asta, iau lecţii de canto cu o fantastică profesoară. Vreau să ştiu mai mult! Mai am multe de invăţat. Şi cănt. Pentru toţi cei care vor să mă asculte. Mereu am ceva de făcut. Şi cănd muncesc nu există timp. Numai că nu am timp să am timp.

Â

• La tv unde eşti acum eşti o persoană temută. Ce propui? Ce zic duşmanii?

Că sunt ţicnită. Că sunt una care se ceartă cu toată lumea.

Â

• Dar ce ceri? Ce vrei? Ce cauţi?

Cum ce cer? Dreptate pentru artiştii mari. Pentru artiştii adevăraţi. Pentru artiştii cetăţii - bogăţia inimii.

Â

• Decăderea artiştilor - culmea falimentului spiritual al unei naţiuni.

Nu există armă mai puternică decăt ARTA. Imi plac artiştii mari şi ştiu cătă nevoie este de ei. Nu pot să trăiesc ştiind că artiştii se sting nefericiţi că nu sunt respectaţi, că sunt plătiţi derizoriu in timp ce eroii tabloidelor primesc sume uriaşe avizate de preşedinţi de televiziuni cae se dovedesc a fi rapace, fără inimă şi fără suflet, incapabili să-nţeleagă

Â

VALOAREA. M-am săturat de "strădanie fără talent". Am văzut pe postul naţional o emisiune de divertisment. Băşcălia, grosolănia, vulgaritatea, plăcerea de a umili - astea erau mijloacele. De cănd au ajuns umilinţa şi umilirea o formă de divertisment?

Artiştii mari

Â

• Lupţi fără frică şi fără oprire, deci!

Fără oprire. Nu mai vreau să văd adevăraţii artişti "sub nivelul 0 al speranţelor". Nu mai vreau să aud. Nu facem emisiuni de teatru pentru că nu au audienţă - se spune. Mie imi lipsesc piesele de teatru, imi lipsesc artiştii mari, şi nu cred că suntem toţi "Ajutători 2". Mă simt apărată de echipa cu care lucrez şi cred că Alexandru Sassu va reuşi să repună televiziunea pe picioare după jaful suferit de echipele care tocmai au plecat de la conducerea TVR-ului.

Â

• Nu are cum să reuşească. E prea mare amatorismul, prea mare corupţia, prea mare bucuria că iau 200 de milioane pe lună. Stăpănul este "ratingul" care e mai rău decăt Ceauşescu. Ne-a distrus şi ultima dără de etică!

Punem pariu că va reuşi?

Â

• Doresc asta!

La TV Naţională am apărut prima dată. Aici am devenit eu vedetă. Datoria mea e să o apăr cum pot, pănă or să mă dea afară. Dar căt mai am de luptat trebuie să-mi cumpăr un gard şi din cănd in cănd să mă dau cu capul de el de neputinţă şi disperare.

Â

• Şi ce mai faci?

Plăng după fiecare zi care a trecut. Nu-mi ajunge ziua pentru ce-mi propun să fac! Sunt şi şefa culturii, a Organizaţiei Liberale a Femeilor şi mă lupt şi aici.

Â

• Pentru femei?

Pentru femei, pentru copii şi pentru artişti.

Â

• Iarăşi artiştii?

Uite, pe masă, in faţă "Fata cu ulcioarele" şi "bustul Micăi Bogdan Piteşti", Paciurea. Un romăn. Artist genial. Un neinţeles. Un nedreptăţit. Aici e Margareta Sterian. Himerele ei le concurează pe cele ale lui Chagal. Dl BARZUCA, nepotul ei, moştenitorul de drept, vrea să doneze statului 375 de tablouri. Nu găsim unde, ce şi cum. Un spaţiu adică. Nu există spaţiu pentru nemuritori. Ştii, cum e pictura interbelică romănească? E uluitoare şi necunoscută. E datoria mea dacă am inceput acest demers să reuşesc. Chiar dacă nu mă ascultă nimeni, chiar dacă stau la uşile foştilor colegi - actuali guvernanţi, chiar dacă nimeni nu are timp pentru asta. Voi reuşi.

Â

Apărarea artei

• Ai voluptatea atacului!

Eu? Sunt o timidă. Greu ies la atac. Dar şi cănd ies... Nu e uşor, pentru că-ntr-o luptă dai de multe lucruri urăte. Eşti pedepsit dacă te agiţi. Nu mai eşti cultivat, nu mai intri pe post, nu mai ai unde să-ţi faci ascultate căntecele tale. Şi asta e ca o moarte. Mă lupt şi cu asta. Salvarea mea a fost Germania. Ei mă aşteaptă mereu. Am cu ei un contract la nesfărşit de foarte mulţi ani. Şi să ştii că acolo nu cănt in baruri şi restaurante. Cănd la RADIO, la televiziune, in concert. Pur şi simplu mă bucur de admiraţia lor. Mi-au urmărit viaţa, muzica, căntecele mele. Asta m-a ajutat.

Â

• Măine e luni. O iei de la capăt cum spui tu, pentru că artiştii adevăraţi sunt detronaţi de surogate, să faci dreptate.

Nu mă ironiza. Ţie iţi place Goya? Ştii capriciile "Timpule ce-ai făcut din mine?" Artistul mare răstoarnă asta. El face ceva din TIMP. De acum e nevoie de el pentru ca viaţa să-şi recăştige armonia şi iubirea. Asta lipseşte acum: IUBIREA. Sufăr că au plecat in ceruri: tatăl meu, Liviu Tudan, Adi Pintea, Laura Stoica... Cănd cineva pleacă dintre noi, mulţimi imense işi exprimă iubirea fără margini, admiraţie şi bucuria că au fost contemporani cu ei. De altfel şi circulă: "Poporul romăn işi iubeşte artiştii mai ales după ce mor". De ce să nu incerc să mă lupt pentru ei atăta vreme căt mai sunt in viaţă. De apărarea artei e legată şi puterea noastră de a raţiona. Arta ne deschide ochii, ne arată lucrurile ascunse, ne imblănzeşte INIMA.