O băutură care seduce

James. James Bond. Celebrul spion 007 savurând un cocteil Martini. Liniştea dinaintea furtunii. Imaginea este irezistibilă, cu atât mai mult cu cât Martini este considerată a fi băutura celor cu adevărat puternici. Winston Churchill, Truman Capote, F. Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway, Cary Grant şi F.D. Roosevelt sunt câteva dintre perso­nalităţile care ştiau să se bucure de toate calităţile acestui cocteil.

Un iubitor de Martini va avea mereu la îndemână o sti­clă de gin, una de vermouth, câteva măsline verzi sau lămâi. Reţeta clasică presupune o parte de Ver­mouth şi patru părţi de gin. Se amestecă toate împreu­nă cu gheaţa, apoi se strecoară într-un pahar foarte bi­ne răcit. Se adaugă o măslină (unii oameni folosesc mă­s­line ce au în interior migdale pentru a crea un gust uşor exotic). În loc de măslină, se poate adăuga o fâşie de coajă de lămâie, ondulată graţios pe marginea pa­harului. Acestea sunt ingredientele, toate ingredientele.

Te­hnica de preparare include însă două variante. Va­rianta clasică presupune ca cele două băuturi să fie amestecate, pentru ca toate moleculele magice ale acestei băuturi să se aşeze unele peste altele, creând un Martini desăvârşit. Aşa îl prefera Somerset Maugham. James Bond era însă adeptul celei de-a doua tehnici. Un Martini agitat într-un shaker de cocteil, care să intensifice calmul dinaintea furtunii. Specialiştii sunt de părere că acest ultim procedeu are rolul de a schimba calităţile unui ade­vărat Martini. Se domoleşte gustul de vermouth şi se intensifică cel de gin.

Nici James Bond şi nici altă personalitate a istoriei nu au avut şansa de a gusta primul Martini. Soarta a făcut ca un miner să facă pentru prima dată cunoştinţă cu această băutură, creată spe­cial pentru el. Legenda spune că la mijlocul secolului al XIX-lea, în timpul „Goanei după aur", unuia dintre minerii din California i-a surâs no­rocul. Aurul l-a făcut mai bogat decât sperase, aşa că a crezut de cuviinţă că este momentul să săr­bă­torească comandând şampanie în primul orăşel care i-a apărut în cale.

Dar cum şampania era o raritate în Martinez, şi cum barmanul nu dorea să piardă aşa un client cu mulţi bani, a inventat o băutură nouă: o parte vin de Sauterne foarte sec şi trei părţi gin. A mai pus ceva gheaţă şi, evident, o măslină, aşa născându-se Martinez Special, viitorul Martini. Fără să ştie, mi­nerul nu dăduse doar peste aur, ci a şi fost norocosul care a gustat pentru prima dată o băutură ce va face istorie.

Martini sec, denumit şi „glonţ de argint", nu este altceva decât gin şi cuburi de gheaţă, fără nici un pic de vermouth. Despre el se spune că merge mereu la ţintă. Vesper este varianta James Bond a cocteilului Martini, în care se folosesc gin, vodcă şi Lillet (vin aperitiv de ori­gine franceză). A fost descris pentru prima dată în primul volum din seria James Bond - „Casino Royale", ceea ce l-a făcut celebru în întreaga lume.

Unele variante de Martini includ trei măsline (pentru a accentua aroma) sau o combinaţie de gin, doar un strop de whisky scoţian şi coajă de lămâie din care a picurat în pahar puţin gust acrişor.

În alte variante se pun în pahar chiar un castravecior murat, un fir de mărar sau poate un ardei iute jalapeno, ca să incite şi mai mult simţurile. Iar dacă nu vă lipseşte inspiraţia, puteţi să aromaţi paharul de Martini cu capere marinate, ierburi proaspete, felii de anghinare, roşii uscate sau chiar măs­line um­plute cu brânză no­bilă. Nu va fi chiar un Martini original, dar plăcerea de a bea ceva interesant va fi desăvârşită.


Legenda
Martini poate face afacerile pro­fitabile. Legenda spune că un bancher pe nume Gibson, folosea acest cocteil pentru a încheia contracte în care să aibă doar el be­neficii. Pentru a face asta recurgea la un mic truc. El îşi servea par­tenerii de afaceri cu trei rânduri de Martini. Aceeaşi băutură o sa­vura (sau nu) şi el, numai că în loc de Vermouth şi Gin nu era altceva decât apă caldă, ceea ce îi permitea să rămână perfect treaz atunci cănd se încheia afacerea. Pentru a-şi deosebi băutura lui de celelalte, aşeza în pahar o ceapă mică mu­rată. Aşa se face că şi în prezent măslina poate fi înlocuită cu această ceapă murată, nu numai atunci când ai de gând să tragi pe sfoară pe cineva!