O "Casă a poporului" zburătoare

Toată lumea ştie că Nicolae Ceauşescu era megaloman. Voia să fie primul în toate cele şi din cauza asta făcea investiţii aiuritoare în diverşi giganţi industriali, pentru care nu era materie primă, în clădiri imense gen Casa Poporului sau se arunca în producţia unor maşinării depăşite moral.

Şi asta se întâmpla concomitent cu decizia sa de a reduce la zero datoriile externe, iar populaţia suferea de foame şi de frig. Printre altele, a avut ambiţia ca România să fie singura ţară din blocul comunist care produce un avion mediu curier cu reacţie. A rezultat un eşec economic de proporţii. Din "perla aviaţiei româneşti" s-a cam ales praful. Fuselajul celui de-al zecelea Rombac, care trebuia produs la noi şi nu a fost terminat după 1990, zace ca un sarcofag undeva lângă Chitila. Despre asta am stat de vorbă cu domnul inginer Dumitru Cucu, vicepreşedinte al Fundaţiei Aerospaţiale Române, unul dintre cei implicaţi la vârf în proiectul Rombac.

Jurnalul Naţional: Cum aţi ajuns să lucraţi la proiectul Rombac?

Dumitru Cucu: Încă din 1976 am condus la fabrica de avioane o secţie care făcea subansamble pentru BAC. Apoi, în 1980, când a început producţia de BAC, am fost numit şeful secţiei de execuţie al primului avion. Am mai fost şef de producţie, şef de control şi inginer-şef la fabrica de avioane din Bucureşti cât timp a fost făcut avionul. După 1989, între 1994 şi 1997 am fost director general al Romaero, cum s-a numit fabrica.

Fugă

V-au trimis la specializare în Anglia?

Da, am fost câteva zeci de oameni acolo. Chiar unii dintre noi au rămas acolo. Pe cei fugiţi, chiar dacă erau competenţi, nu i-au putut angaja cei de la BAC, ca să nu-şi pericliteze relaţiile cu România. Au ajuns prin Canada sau prin Statele Unite, unii au făcut carieră.

Cui a aparţinut ideea demarării proiectului Rombac? Lui Ceauşescu personal?

Da, lui şi conducerii superioare de partid. Dăduse o indicaţie ca în România să se folosească doar produse făcute în ţară, dar mai avea şi impresia că o să devenim mari exportatori de avioane. E adevărat, ideea a fost susţinută iniţial şi de un grup de oameni din domeniul aviaticii.

Nu era un moft un mediu curier cu reacţie pentru piaţa internă, unde sunt distanţe mici?

În afară de marile firme multinaţionale mai produceau asemenea avioane şi ţări precum Brazilia, unde într-adevăr se justifica producţia, aveau distanţe foarte mari în interior.

Cine a dus propriu-zis negocierile? De ce a fost preferată firma BAE? Ştiu că şi nemţii de la Fokker fuseseră interesaţi...

Pentru contract au negociat unii de la un departament special al Tehno Import-Export, iar datele tehnice, nişte specialişti. Bineînţeles, au participat, cum era pe atunci, şi reprezentanţi ai serviciilor secrete. Ulterior a apărut Consilul Naţional al Aeronauticii special pentru asta.
Au preferat BAE, pentru că Tarom avea deja BAC 1-11 în dotare şi se făceau aici nişte subansamble pentru el. A mai contat poate, după cum spunea un zvon, şi că BAE mijlocise o întâlnire a lui Ceauşescu cu regina Marii Britanii. Negocierile au durat aproximativ doi ani. Erau mai multe fabrici din Bucureşti şi din ţară implicate în producţie.
Numai din Bucureşti participau fabrica de avioane, actuala Romaero, Turbomecanica şi Aerofina.

Rombac a avut de la bun început probleme cu zborurile internaţionale? Unde era buba?

El era un avion foarte sigur. Probleme erau însă la poluarea sonică şi chimică. Din cauza asta, taxele aeroportuare erau foarte mari, practic nu mai era rentabil să zbori cu el. În plus, aparatura de navigaţie nu mai era de ultimă generaţie pentru anii '80, era deja uşor învechită.

Uzat moral

Credeţi că Rombac era deja uzat moral când a început să fie produs la noi?

Putem spune că nu mai avea piaţă de desfacere în lume, deja. BAE pregătea un alt avion, au scos la scurt timp BAE 146, un model mai performant, cu patru motoare şi altă aparatură de bord, cu care voiau să facă inclusiv curse peste ocean. Noi am început să-l construim în 1980, primul zbor a fost făcut în 1982 şi până în 1989 am terminat numai nouă avioane, foarte puţine. Asta şi fiindcă, după 1982, Ceauşescu, dorind să stingă datoria externă, nu ne-a mai lăsat să importăm nimic din ce ne trebuia la asamblare. Ne-am chinuit să facem la Slatina până şi tablă de duraluminiu, special pentru avioane. Am mai făcut la Bucureşti o fabrică de elemente forjate. Pentru trenul de aterizare. Indicaţiile erau ca toate elementele să fie făcute aici. S-a mai pierdut timp şi modelul de avion îmbătrânea din ce în ce mai tare.
Aveam o şansă să relansăm producţia dacă modernizam avionul chiar după 1990 imediat. Cred însă că nu am fost lăsaţi şi fiindcă am fi devenit un concurent şi pentru Boeing 737 şi pentru britanici chiar.

Ce curse a apucat să facă Rombac?

A zburat o perioadă pe extern, la Roma şi Paris, şi ocazional pe intern, la Arad şi Timişoara.

Ceauşescu a apucat să zboare vreodată cu Rombac?

Nu. A venit la zborul inaugural, a stat sub o copertină, că era vară şi cald, dar nu s-a suit în el, doar a felicitat echipajul la sfârşit. Avea un Rombac special amenajat la flotila prezidenţială, dar nu a urcat niciodată în el. Avionul prezidenţial avea un salon şi un dormitor pentru cei doi şi în spate nouăsprezece locuri pentru suită. Ce e interesant e că aveau bucătării şi toalete separate cei doi şi însoţitorii. Avionul a intrat la flotilă prin 1988, dar ei nu au apucat să zboare cu el. Securitatea mai voia să pună nu ştiu ce aparatură de comunicaţii pe el.

Ştiu că avionul ăsta a fost găsit acum câţiva ani pe undeva prin Africa, fiind implicat în trafic cu armament...

Nu ştiu de ăsta, ci de unul care staţiona pe Băneasa şi era operat de nu ştiu ce firmă, nu Romavia, care a preluat flotila, cică ăla ar fi făcut trafic, dar orice e posibil.

Când a murit practic orice şansă de a se continua proiectul Rombac?

La 30 noiembrie 1993, directorul de atunci al Romaero a cerut o garanţie guvernamentală pentru un credit de o sută de milioane de dolari ca să înceapă modernizarea. A fost refuzat de Guvern. Şi eu, în timpul mandatului meu, am încercat să fac ceva, dar mi-am dat seama că nu o să putem intra pe piaţă cu jucătorii mari Airbus, BAE, Boeing. Airbus tocmai scosese un avion cu o sută şi ceva de locuri, cam cât  Rombac. Era pe piaţă o mare concurenţă la avioane mediu-curier.

Romaero, fabrica unde s-a produs Rombac, cum mai razistă?

În 1995, când eram director general, am reorientat producţia spre piese, subansamble pentru marii operatori aerieni şi întreţinere de avioane. Acum, anul acesta, criza a lovit serios şi aviaţia, au scăzut comenzile. O mică şansă de profit este încă din întreţinerea de aeronave. Are încă destul de mulţi salariaţi, cam 1.250. Nu a fost scoasă la privatizare şi e posibil să tenteze pe cineva, fiindcă are mult teren. Dacă intră în faliment, nu mai poate fi controlată vânzarea deloc de manageriat. O soluţie ar fi relocarea pe un teren mai mic, undeva în Otopeni, mai aproape de avioane.