Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
1 aprilie 1987
Seara, la 10 fara un sfert, cand ma intorc de la meditatia de engleza, unde doamna Anda Bantas ne-a facut cea mai buna gluma, in sensul ca a fost mai exigenta ca oricand, ma alatur lui A.P. si bunicului meu, in calitate de gazde, la masa pe care o dam de 1 aprilie. Trec peste faptul ca remarcabila profesoara de engleza mi-a spus ca am progresat si ca nu mai sunt in stadiul de calamitate, ci am promovat la nivel de catastrofa, cu sanse sa fiu, nu foarte tarziu, undeva, pe orbita onorabila a dezastrului, intrucat calificativele sunt pornite de la situatia reala de asta-iarna.
La noi in sufragerie e animatie mare. Se pregatesc sa ia loc la masa Domnita si Alex stefanescu, Hajdu Gyözö si Adam Erzsebet, Alexandru Chiriacescu si, in primul rand, ca invitat special, mama mea, Constanta Buzea. Pana la urma, masa nu e decat un camp, pe care se desfasoara adevarate ostilitati, in care numai posesorii de simt al umorului pot iesi invingatori. Adevarul este ca nu e nevoie numai de simt al umorului, ci si de nervi tari, ca sa faci fata la ce patesc de 1 aprilie musafirii lui A.P.
Prosoape umede si sapunuri unsuroase. Pentru inceput, ca orice oameni civilizati, oaspetii trec pe la baie, sa se spele pe maini, grijulii, ca nu cumva sa ramana vreun microb sau vreun fir de praf. Numai ca sapunul de la chiuveta am avut noi grija sa-l inmuiem in unsoare. Salvarea poate fi in sapunul de la cada. Dar si acesta este acoperit cu un strat perfid de vaselina. Mai cu unghiile, mai cu apa, care nu are efect asupra grasimilor, invitatii incearca sa isi curete mainile pe prosop. Care face mai mult rau, caci este atat de umed, incat de abia se misca din cui.
Cum noi avem prieteni de mare bun-simt, constatam ca nu-si transmit unul altuia experientele lubrifiante din baie, astfel ca fiecare se duce cu incredere catre sapunurile uleioase si catre prosopul imbibat cu apa. La urma urmei, oaspetii pot sa isi inchipuie ca e vorba de o scapare de-a noastra, dar isi vor da seama curand ca tragedia abia a inceput. Pe coridorul dintre baie si sufragerie, sta atarnat un alt prosop. Un adevarat prosop salvator. Maini umede, uleioase si febrile se indreapta catre el, zarindu-l in coltul putin ferit, in care l-am asezat, amagitor. Spre deosebire de primul prosop, care era plin cu apa, acesta este stropit cu ulei auto uzat, foarte vascos.
Ospitalitate cu maini murdare. Dupa regretul ca au inceput sa se spele pe maini si ca au intrat in sufragerie mai murdari decat plecasera anterior spre baie, musafirii alesi dau ochii cu A.P., care, intentionat, se infatiseaza mai tarziu la intalnire. Ca niciodata de grijuliu, A.P. le intinde mana calduros si se face ca nu stie de ce toti isi gasesc de lucru prin fotolii si isi flutura mainile, evitand strangerea prieteneasca de mana a gazdei. Cand, totusi, A.P. prinde mana plina de ulei a unuia dintre invitati si se stramba, respectivul incearca sa explice: “stiti, e o mica problema cu sapunul...'. Dar nu indrazneste sa continue ideea, pentru ca un musafir bine crescut nu se plange nu-i asa gazdei, de micile neajunsuri.
Furculite lipite de masa. Toata lumea e instalata la masa. Se aduc paharele si primele gustari. Zadarnic incearca fiecare sa-si ridice furculita, pentru ca toate tacamurile sunt prinse de fata de masa, cu o pasta facuta din faina si apa, greu sesizabila, datorita culorii albe. Un mesean mai grabit apuca vartos de furculita si e cat pe-aci sa traga dupa el si fata de masa, impreuna cu vesela. Noi, organizatorii mesei, incercam sa ne pastram calmul si seriozitatea, privindu-i pe musafiri. Ce poate fi mai dificil pentru un om de bun-simt, decat sa se uite in ochii gazdei, in timp ce se lupta cu furculita, s-o dezlipeasca de pe masa?
Vin pelin, sare de lamaie si bicarbonat. Din bauturile tari, pe care le propunem, invitatii aleg coniacul. Desfacem, cu mare pompa, o sticla, punem in pahare si le dam pe gat. Numai asa pot bea atatia oameni o jumatate de litru de vin pelin superconcentrat, dintr-o inghititura. “Serviti o salata?', “Trufandale', “Dati-mi si mie putin'. “Luati, ca e foarte buna'. “Atentie, nu prea am pus sare', zicem si oferim oaspetilor bucatele. Degete grabite, abia uscate dupa experienta din baie, apuca solnitele. Si pun, si dau cu sare. Daca ar fi sare simpla, n-ar fi nici o problema, dar e sare de lamaie, de cea mai buna calitate. Alaturi, in cealalta solnita, se pregateste, pentru a fi consumat, un grozav bicarbonat.
