O colecţie

Şi-a sacrificat activitatea componistică şi şi-a dedicat viaţa cercetării în dome­niul folclorului.

În­că din 1928, la Congresul Inter­naţional de Arte Populare de la Pra­ga, participanţii au ajuns la concluzia că este necesară constitui­rea unei so­cietăţi care să unească toţi specia­liştii, pentru a se cunoaşte înde­a­­proa­pe folclorul. Constantin Brăilo­iu ştia ce-i de făcut, dar abia în 1943 a ajuns la Paris, s-a întâlnit cu directorul Muzeului de L'Homme şi au discutat această chestiune.


SINTEZE
La Paris, trimis de România pentru propagandă culturală, şi-a început misiunea printr-o conferinţă de artă şi o expo­ziţie de icoane pe sticlă. "Nu s-a mul­ţu­mit să arate o singură lingu­ră şi a mers mai departe, pe pro­bleme comparative. S-a întâlnit cu Eugene Pitard, mare antopolog, l-a convins, şi au stabilit măsuri concrete. (...) Atunci, încetul cu încetul, a adunat materiale, pe lângă cele pe care le mai avea înre­gistrate şi adu­se la zi. A realizat cu mul­tă muncă acea colecţie universală de mu­zică po­pulară, înregistrată (...) cu­leasă nu nu­mai de el, ci şi de toţi ma­rii specia­lişti din lume (...) "Înainte de această co­lec­ţie a făcut o Arhivă de mu­zică po­pu­lară, care a fost definitivată în 1943-1944. Brăiloiu a trebuit să facă naveta de la Paris la Geneva. La Pa­ris trebuia să lucreze la Sorbona, la Mu­zee de L'Homme, pentru că avea ne­vo­ie de bani, să trăiască." Colecţia universală a făcut-o între anii 1951 şi 1958, adică în anul morţii sale. Până în ultima clipă a vieţii a lucrat, dar nu s-a mul­ţumit cu atât, şi-a dat seama că mai trebuie ceva ca să-i ajute pe specialişti. A făcut nişte conferinţe, sinteze, pentru că acest material enorm l-a comentat. Are câteva comentarii la câteva discuri, toate aceste comentarii sunt un real sprijin pentru specialiştii de as­tăzi. Am împrumutat de la Radio Ge­neva, cu multă greutate, numai 20 de conferinţe", sublinia prof. univ. Emilia Comişel.

După ce a înfiinţat în 1944, la Ge­neva, Arhiva Internaţională de Muzi­că Populară, a adunat material sonor de pe tot Globul. A realizat Co­lec­ţia universală de muzică populară, cu melodii de pe toate continentele, cu informaţii de o deosebită valoare ştiinţifică.

Folcloristul şi muzicologul Tiberiu Alexandru a surprins câteva detalii legate de acest valoros proiect în lucrarea "Folcloristică, organologie, Muzicologie (stu­dii)": "Între 1951 şi 1956, Constantin Brăiloiu a îngrijit editarea Colecţiei universale de muzică populară înre­gistrată, sub patronajul Arhivelor in­ter­naţionale de Muzică Populară de pe lângă Muzeul de etnografie din Ge­neva. Colecţia, care s-a oprit la al 40-lea disc (după cum mărturiseşte prof. Irina Dragnea, colecţia ar fi trebuit să conţină 100 de discuri, însă din cauza decesului neaşteptat al sa­vantului s-a oprit la 40), alcătuieşte opt albume, fiecare însoţit de o notă explicativă (de şapte-opt pagini). Ea cuprinde muzică populară din Africa, America de Nord, Asia şi Europa. Dintre cele 40 de discuri, şase au fost în­re­gistrate de Constantin Brăiloiu (dintre care două în colaborare). Este o lucrare de prestigiu, de care UNESCO şi-a legat numele".


VALOROASE
După cum precizează prof. univ. Emilia Comişel în monografia "Constantin Brăiloiu", "Cu ajutorul substanţial al UNESCO, muzicianul ro­mân începe adunarea şi alegerea ma­terialului, hotărând editarea unui prim set de discuri (...) Îşi începe co­lec­ţia cu patru discuri de muzică po­pulară românească, la care adaugă al­te 40, între anii 1951 şi 1958. Colecţia conţine piese de la 169 de popoare şi populaţii, alese dintr-un număr imens de melodii, adunate de pe toate continentele, aparţinând unele din ele, unor popoare al căror folclor, la acea dată, era total necunoscut. Discurile sunt imprimate pe 78 de turaţii (înainte de inventarea microsionului). Din această cauză au fost prea puţin cunoscute specialiştilor".