x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O dată Scînteie omul în viaţă!

0
Autor: Roxana Roseti 08 Ian 2010 - 00:00
O dată Scînteie omul în viaţă! Dan Marinescu/Jurnalul Naţional
Vezi galeria foto


Zilele acestea, în Pasajul de la Universitate, un mic colţişor dedicat Eroilor Revoluţiei, cu expoziţie de fotografii, plus "efecte" audio de atunci. Lumea trece întorcând capul, unii îşi trag bine gluga peste ochi, alţii se uită şi râd ironic.

Ai fi tentat să spui că nici muschetarii n-au mai fost ce-au fost după 20 de ani, dar aici nu ne permitem să glumim. 20 de ani de la Revoluţie... Nu îţi vine să crezi. Când a apărut proiectul Scînteia s-au răscolit toate amintirile, toate fotografiile, oameni, personaje, senzaţii, tot ce a însemnat acel an 1989. Sau aproape tot. În mod absolut uimitor, primele lucruri care au apărut în minte după declanşarea proiectului (chiar aşa: un proiect declanşat ca o torpilă în mintea redacţiei) au fost legate de iubiri, petreceri, cărţi...

Închipuiţi-vă că, într-un moment-torpilă, noi am început să ne conversăm cu o plăcută inconştienţă despre cât de tari erau petrecerile pe atunci, cum de citeam atât de mult, cum ne descurcam atât de bine fără telefoane mobile şi cum de puteam trăi fără Hannah Montana! Nu ne blamaţi! A fost Revoluţie (a fost?!?), dar a fost şi multă tinereţe debordantă. Cei mai mulţi dintre noi aveam pe atunci 16, 17, 18 ani. Nu mai vorbim despre cei care pe atunci aveau 10, 11, 12 ani (sau mai puţin). La ei să vedeţi conversaţii înflăcărate şi hazlii cu prietenii la telefon: "Băăăi, îţi mai aduci aminte când ne-au făcut şoimi?!?".

S-a trecut peste momentul "de euforie" în ceea ce priveşte anul 1989. Am început să ne documentăm, să citim, să intervievăm, să vedem imagini de atunci. Imaginile... Privite acum altfel, la rece, cu stupoarea că vezi la relanti o piesă neterminată pentru pianină mecanică.

Pentru unii dintre dumneavoastră poate părea horror ce o să spun acum: cea mai frumoasă zi a anului 2009 a fost aceea pe care am petrecut-o la Scorniceşti. Nu pot spune de ce. Poate pentru că n-am simţit prezenţa lui Ceauşescu nicăieri, poate pentru că era o zi ca oricare alta, cu case, oameni simpli, spital, cimitir, porumbei. De aceea am ţinut enorm ca titlul reportajului făcut acolo să fie "Scorniceşti, dragostea mea" şi mulţumesc colegilor de la departamentul "Istorie recentă" că mi-au acceptat această nebunie.

Cum, de altfel, mi-au acceptat toate "nebuniile" în ceea ce priveşte viziunea personală asupra materialelor legate de 1989. Şi mă refer aici în special la materialul "Elena Ceauşescu, actriţă şi orhidee". Am preferat să văd acest personaj printr-o prismă uşor telenovelistică. Un personaj de roman, pe care nu îl poţi defini. Şi nu îmi iese din minte răspunsul lui Ioan Ceauşescu (fratele lui Nicolae Ceauşescu) la obsedanta întrebare a unui jurnalist francez care îl întreba zilele acestea cum a fost ea. "A fost o femeie normală", a răspuns cel despre care nu se poate spune că a avut-o la inimă.

Da, în prezentul mânuţelor cu Vuittoane nu pare exagerată afirmaţia că a fost o femeie normală. Cu nimic mai prejos de "actriţele" vremurilor de acum. Nu pot încheia fără a adăuga o declaraţie de final din materialul despre ea, care nu a mai încăput în Scînteia: "Probabil istoria va rezolva cumva problema celor 1.000 de feţe ale acestei femei, de fapt ale acestei familii. Există o legendă indiană care s-a perpetuat până în zilele noastre, o legendă despre o zeiţă creată din lut, pe care un alai o conduce la presupusul loc de unde a plecat...

Elena Ceauşescu s-a născut de undeva, nu era nimic şi, într-o bună zi, a ajuns în rolul unei femei care, în final, este toate jocurile posibile... O zeiţă cu picioare de lut" (declaraţia aparţine cineastului Pantelie Tuţuleasa).

Şi, de asemenea, nu pot încheia fără a menţiona că au mai rămas multe lucruri nespuse în legătură cu 1989, deoarece Scînteia anului 2009 a fost prea mică pentru acel an parcă infinit. A mai rămas şi tăcerea unor personaje care au refuzat să vorbească despre 1989. De ce, domnilor? Spuneţi ce aveţi de spus, că ori de spuneţi, ori de nu spuneţi tot la doamna cu gluga pe ochi ajungem, doar că, umoristic vorbind, ea îşi trage gluga pe ochi în mod progresist. Mai bine spuneţi, deoarece, nu-i aşa, o dată Scînteie omul în viaţă!

 

Manual practic de tâmpire în masă
Conta emoţia sau contau faptele?
După ce te-ai obişnuit cu supermarketul sau hypermarketul, mai puteai să descoperi în cotloanele memoriei vreo brumă din (re)sentimentele născute acum 20 de ani la cozile din preajma veşnicelor borcane cu fasole verde sau mazăre, ce făceau fala alimentară a României de subzistenţă?

Am reluat ziarele şi revistele vremii, inclusiv săptămânalul Flacăra, la care am lucrat. Am redescoperit că aveam dreptul la un singur tip de mândrie, aceea a muncii pentru plan, pentru ca indicaţiile "să prindă viaţă", pentru ca socialism-comunismul să fie mereu în zbor, peste ani, cincinale, veacuri. Indicaţiile erau generoase, depăşeau prezentul, pe care nu-l băga în seamă nici un document de partid. Ceauşescu lucra doar cu viitorul. Astfel că n-am descoperit nici o exagerare şi nici o minciună în ziarele de necitit. Era pura realitate.

Lipsit de imaginaţie, comunismului nu i-a trecut prin cap că tocmai ziarele vor fi cea mai importantă dovadă împotriva sa.
Eram ţara cu un singur personaj şi o singură familie. De dimineaţa, la prânz şi seara, ca pastila pentru cardiaci. Jurnalele nu erau marcate de obsesia tirajului, iar televiziunea de cea a ratingului, nu interesau pe nimeni. Ziariştii, trecuţi în nomenclatorul de partid pe ultima treaptă la sectorul propagandă, erau lucrători în presă cu o unică obligaţie: să ilustreze. Vremurile, Omul, Familia.

Erau timpuri primordiale, cu ei începuse totul. Citind câteva sute de articole am încercat să-mi aduc aminte ce era în culise. În spatele lor. Ce ştiam şi nu scrisesem. Constatam că de la an la an limba română sărăcea, se subţia, se prescurta. Interlocutorii însoţeau puţinele cuvinte de gesturi scurte şi dese. Limba devenise de lemn din lipsă de utilizare. N-aveai nimic de comunicat. Era o curea de transmisie pentru ordine, indicaţii, sarcini. Metaforele erau interzise.

La metafore avea dreptul doar secretarul general. Atunci când era mulţumit, cald, părinte. Ca să. Ca să ne simţim noi bine. Deşi el n-avea nevoie de pretexte. Niciodată până în 1989 n-am deschis revista lunară Munca de partid. Mă rog, revistă. Am citit din ea în 2009. Acolo am descoperit tehnologia de fabricaţie a adoraţiei de partid. A iubirii continue, imense, nemărginite, totale, definitive. Care se consolida zi de zi graţie publicaţiilor (aşa li se spunea) Era socialistă şi Munca de partid.

Nici un om normal n-ar fi vorbit în lozinci dacă Munca de partid nu-i recicla veşnic pe secretarii cu propa-ganda. Care-i reciclau pe secretarii de partid din fabrici şi uzine. Care, la rândul lor, îi reciclau pe membrii de partid. Munca de partid era ca manualul zugravului, al fierar-betonistului, al agricultorului. Pentru conştiinţe. Curs solemn de tâmpire în masă. Şedinţele de partid erau forestiere, fiindcă sursa aşchiilor se afla în paginile cu înţelepciuni partinice din Munca de partid. Lenin spunea că o minciună spusă de zeci de ori devenea adevăr. Munca de partid malaxa minciuna până o impunea ca pe un adevăr de netăgăduit. Articolele din Munca de partid şi Era socialistă mi-au reaminitit maşinăria.

•Răzvan Bărbulescu

Citeşte mai multe despre:   special

 



Mai multe titluri din categorie

Cavalerii de Interne: medalii pentru eroism la ușa lui Vela

Cavalerii de Interne: medalii pentru eroism la ușa lui Vela
Galerie Foto Decoraţiile importante ale României au devenit simple recompense de serviciu la Interne. Ca un fel de prime, ordinele şi medaliile – decernate cu ocazia Zilei Naţionale - au fost împărţite „sub patronajul”...

„Suntem sclavii unor partide care stau drepți în fața unor stăpâni de dincolo de hotarele țării”

„Suntem sclavii unor partide care stau drepți în fața unor stăpâni de dincolo de hotarele țării”
Galerie Foto   Continuăm mărturisirile-document ale scriitorului Dinu Săraru, cu prilejul lansării împreună cu Jurnalul a unei trilogii de excepție, „Dragostea și Revoluția”. Autorul ne dezvăluie povestea...

Contract secret al SRI cu armament individual, de la consilierul lui Glock, consul al României în Austria

Contract secret al SRI cu armament individual, de la consilierul lui Glock, consul al României în Austria
Galerie Foto Armurierul oficial al producătorului de arme austriac Glock a primit, la jumătatea lunii trecute, de la SRI, un contract de aproximativ zece milioane de euro cu TVA, pentru livrarea unor produse catalogate ca fiind...

„Trebuia să arăt lumii împrejurările în care viața umană, adevărată, e călcată în picioare în universul acesta socialist”

 „Trebuia să arăt lumii împrejurările în care viața umană, adevărată, e călcată în picioare în universul acesta socialist”
Galerie Foto Cuvintele se țes firesc, vorba îi e apăsată. Poveștile se derulează cu emoție nedisimulată. Ai sentimentul că îl poți asculta o viață, fără plictis. Chiar așa, să-l ascultăm cât ne mai putem...

Ochiului îi place mult lumina

Ochiului îi place mult lumina
Nu degeaba românul a născut zicerea „mi-e dragă ca lumina ochilor”. Ochii sunt cel mai frumos cadou pe care Dumnezeirea l-a dăruit omului. Despre problemele ochilor, dar și despre ochelari și necesitatea...

Băsescu: Coincidența închiderii dosarului „EADS”, retragerea contracandidaților și numirea lui Kovesi la EPPO

Băsescu: Coincidența închiderii dosarului „EADS”, retragerea contracandidaților și numirea lui Kovesi la EPPO
Galerie Foto Traian Băsescu, fost protector al Laurei Codruța Kovesi, cel care a numit-o de trei ori la vârful parchetelor din România, susține că este o legătură între clasarea dosarului”EADS” de către DNA, retragerea...

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021
Galerie Foto Referendumul pe Justiție, inițiat de Klaus Iohannis, odată cu alegerile europarlamentare din luna mai a anului 2019, dar și blocajul organizat asupra activității Parlamentului, prin boicotarea lucrărilor...

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime
Galerie Foto Secția pentru Procurori de la CSM a decis, săptămâna aceasta, să-i prelungească delegarea procurorului Mihai Prună, fratele fostului ministru tehnocrat al Justiției, Raluca Prună, în funcția de procuror-șef...

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală
Galerie Foto Executivul condus de Ludovic Orban a aprobat, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, nota de fundamentare pentru alocarea a peste 126 de milioane de lei, din fonduri externe nerambursabile, în ve...

Capii SRI dau lecții de politică și administrație

Capii SRI dau lecții de politică și administrație
Actualul ambasador al României în Statele Unite ale Americii, fost director al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior, are asigurat un post de profesor universitar la Școala Superioară de Studii...

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului
Popești-Leordeni, așezare în sud-estul Capitalei. Populație: 42.468 de locuitori. Cazuri confirmate SARS-CoV-2 în ultimele două săptămâni: 405 persoane. Rata de incidență: 9,54 la mia de locuitori. Decizie...

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei
Durerile de spate reprezintă cauza celor mai multe consultaţii la medici, ele produc cele mai multe concedii medicale în lumea largă. Acea poziţie ca a pruncului în burta mamei ajută pentru relaxarea spatelui și...

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”
Galerie Foto Fiul patronului de la Mira Telecom, o entitate abonată, de ani buni, la contracte grele cu instituțiile din zona siguranței naționale, livrează, pentru Poliția de Frontieră, începând cu 9 noiembrie, dispozitive...

Cu semnătură, pe moarte călcând

Cu semnătură, pe moarte călcând
Galerie Foto „Refuz transportul la spital, îmi asum toate riscurile şi consecinţele, inclusiv decesul”.  Observaţia scrisă cu pixul transformă fişa de caz COVID într-un fel de certificat de deces. Pe care pacientul...

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane
Galerie Foto Din cei 326 de deputați care își încheie mandatul de parlamentar luna viitoare, 180 au datorii pe persoană fizică, cumulate, în cuantum de nu mai puțin 63.726.506,51 de lei. Creditorii, ca...
Serviciul de email marketing furnizat de