PASIUNE ● Muzica, raţiunea existenţei pentru Ion Dolănescu
Ion Dolănescu: un interpret inconfundabil. Tot ce i-a fost dat, tristeţe sau bucurie, a adunat în suflet şi în cânt. Luni, 17 martie, vă oferim o Ediţie de Colecţie cu CD dedicată unui solist îndrăgostit de cântecul popular românesc din toate zonele ţării.
Ion Dolănescu: un interpret inconfundabil. Tot ce i-a fost dat, tristeţe sau bucurie, a adunat în suflet şi în cânt. Luni, 17 martie, vă oferim o Ediţie de Colecţie cu CD dedicată unui solist îndrăgostit de cântecul popular românesc din toate zonele ţării.
PASIUNE ● Muzica, raţiunea existenţei pentru Ion Dolănescu
Ion Dolănescu: un interpret inconfundabil. Tot ce i-a fost dat, tristeţe sau bucurie, a adunat în suflet şi în cânt. Luni, 17 martie, vă oferim o Ediţie de Colecţie cu CD dedicată unui solist îndrăgostit de cântecul popular românesc din toate zonele ţării.
Şi-a inspirat cântecele din vatra satului, din dealurile şi văile pe care le-a colindat. A bătut ţara în lung şi-n lat, fermecând publicul cu melodii de petrecere, de dor şi de dragoste, balade, doine şi romanţe. "Dumnezeu mi-a dat acest har de când eram doar un copil. Cam la trei-patru case de noi locuia şeful de post, iar nevasta lui făcea pâine la cuptor şi mă punea să-i cânt. Aveam 3 ani pe atunci şi nu ştiam decât o strofă dintr-un cântec. Îi spuneam că, dacă nu-mi face o pâine a mea, nu cânt.
Şi-mi cocea o pâinică, iar eu îi cântam", începe Ion Dolănescu povestea vieţii sale.
MENTOR. Prima scenă reală a fost cea a Căminului Cultural din localitatea natală. Îndrăgostit de cântecele Mariei Lătăreţu, a urmat glasul cântului popular. I-a fost însă mentor o altă mare interpretă: Maria Tănase. "La 18 ani cântam la Casa de Cultură din Târgovişte. Aici, prin 1961, am cunoscut-o pe Maria Tănase, alături de care am făcut un turneu de două-trei săptămâni prin tot judeţul Dâmboviţa. Mie mi-a plăcut însă mai mult Maria Lătăreţu. Mi se părea ceva dumnezeiesc în glasul ei. Încercam să cânt cu vocea mea, de copil, piesele Mariei Lătăreţu, iar Maria Tănase venea tot timpul în culise să mă asculte."
DEBUT. În 1966, Ion Dolănescu era militar în termen-solist la Ansamblul Ciocârlia, unde a depus jurământul. "Prima dată am cântat cu Maria Ciobanu, apoi singur. Am imprimat un disc cu Tiberiu Ceia. Am înregistrat, de asemenea, şi cu Elena Merişoreanu, cu Ionela Prodan, cu Ionuţ Dolănescu, cu Arsenie Butnaru de la Chişinău, cu Irina Loghin... Am cântece din toate zonele ţării: geamparale, doine, balade şi sârbe. Am un disc numai cu doine şi balade. În repertoriul meu se găsesc şi cântece de petrecere, dar şi romanţe, scrise de mine. «Au, lele, vino-ncoa» este o piesă pe care am imprimat-o în 1968 la radio, în duet cu Maria Ciobanu. Am înregistrat împreună un disc numai cu «hăulite»", adaugă Ion Dolănescu.
Cântecul rămâne pentru Ion Dolănescu mângâierea sufletului. "Sunt convins că nu există fericire pe pământ, dar cred că Dumnezeu a făcut minuni cu mine, de unde am plecat şi unde am ajuns, în materie de cântec şi prin intrarea mea în politică. Mă simt împlinit. După o viaţă de cântec, tot asta aş face. Dacă mi s-ar oferi şansa, nu aş mai vrea să o iau de la capăt. Nu-mi pare rău de nimic. Şi bune, şi rele, toate sunt de la Dumnezeu. Poate că Dumnezeu a vrut să mă încerce", consideră solistul.
Jurnalul Naţional vă oferă luni, o Ediţie de Colecţie însoţită de CD, pe care veţi regăsi cele mai frumoase piese folclorice interpretate de Ion Dolănescu.
REPERTORIU
"Mi-au plăcut cântecele şi repertoriul pe care l-a abordat, foarte variat. Începând de la doină şi cântecul din urma plugului, cântecele de dragoste, de joc. A doinit prin vocea lui atât de muzicală… a doinit frumos. Îi era foarte uşor să cânte balade, a înregistrat şi romanţe. Nu orice cântăreţ poate aborda acest gen al muzicii. Pe Dolănescu îl încadrez în lumea celor care au slujit cu credinţă cântecul românesc, fără exagerare"
Angelica Stoican
TALENT
"Ion Dolănescu cânta până târziu şi dacă dimineaţa îl puneai în scenă nu avea răguşeală, nu avea nimic. Maestrul Budişteanu ne spunea: «Nu vă puneţi niciodată cu Dolănescu, că ăsta-i om rezistent». Cu siguranţă este şi va rămâne o legendă a cântecului nostru popular. Repertoriul său înseamnă cântece legate de viaţa lui, multe piese de suflet, toate încărcate de o sensibilitate aparte"
Elena Merişoreanu
Ion Dolănescu: un interpret inconfundabil. Tot ce i-a fost dat, tristeţe sau bucurie, a adunat în suflet şi în cânt. Luni, 17 martie, vă oferim o Ediţie de Colecţie cu CD dedicată unui solist îndrăgostit de cântecul popular românesc din toate zonele ţării.
Şi-a inspirat cântecele din vatra satului, din dealurile şi văile pe care le-a colindat. A bătut ţara în lung şi-n lat, fermecând publicul cu melodii de petrecere, de dor şi de dragoste, balade, doine şi romanţe. "Dumnezeu mi-a dat acest har de când eram doar un copil. Cam la trei-patru case de noi locuia şeful de post, iar nevasta lui făcea pâine la cuptor şi mă punea să-i cânt. Aveam 3 ani pe atunci şi nu ştiam decât o strofă dintr-un cântec. Îi spuneam că, dacă nu-mi face o pâine a mea, nu cânt.
Şi-mi cocea o pâinică, iar eu îi cântam", începe Ion Dolănescu povestea vieţii sale.
MENTOR. Prima scenă reală a fost cea a Căminului Cultural din localitatea natală. Îndrăgostit de cântecele Mariei Lătăreţu, a urmat glasul cântului popular. I-a fost însă mentor o altă mare interpretă: Maria Tănase. "La 18 ani cântam la Casa de Cultură din Târgovişte. Aici, prin 1961, am cunoscut-o pe Maria Tănase, alături de care am făcut un turneu de două-trei săptămâni prin tot judeţul Dâmboviţa. Mie mi-a plăcut însă mai mult Maria Lătăreţu. Mi se părea ceva dumnezeiesc în glasul ei. Încercam să cânt cu vocea mea, de copil, piesele Mariei Lătăreţu, iar Maria Tănase venea tot timpul în culise să mă asculte."
DEBUT. În 1966, Ion Dolănescu era militar în termen-solist la Ansamblul Ciocârlia, unde a depus jurământul. "Prima dată am cântat cu Maria Ciobanu, apoi singur. Am imprimat un disc cu Tiberiu Ceia. Am înregistrat, de asemenea, şi cu Elena Merişoreanu, cu Ionela Prodan, cu Ionuţ Dolănescu, cu Arsenie Butnaru de la Chişinău, cu Irina Loghin... Am cântece din toate zonele ţării: geamparale, doine, balade şi sârbe. Am un disc numai cu doine şi balade. În repertoriul meu se găsesc şi cântece de petrecere, dar şi romanţe, scrise de mine. «Au, lele, vino-ncoa» este o piesă pe care am imprimat-o în 1968 la radio, în duet cu Maria Ciobanu. Am înregistrat împreună un disc numai cu «hăulite»", adaugă Ion Dolănescu.
Cântecul rămâne pentru Ion Dolănescu mângâierea sufletului. "Sunt convins că nu există fericire pe pământ, dar cred că Dumnezeu a făcut minuni cu mine, de unde am plecat şi unde am ajuns, în materie de cântec şi prin intrarea mea în politică. Mă simt împlinit. După o viaţă de cântec, tot asta aş face. Dacă mi s-ar oferi şansa, nu aş mai vrea să o iau de la capăt. Nu-mi pare rău de nimic. Şi bune, şi rele, toate sunt de la Dumnezeu. Poate că Dumnezeu a vrut să mă încerce", consideră solistul.
Jurnalul Naţional vă oferă luni, o Ediţie de Colecţie însoţită de CD, pe care veţi regăsi cele mai frumoase piese folclorice interpretate de Ion Dolănescu.
REPERTORIU
"Mi-au plăcut cântecele şi repertoriul pe care l-a abordat, foarte variat. Începând de la doină şi cântecul din urma plugului, cântecele de dragoste, de joc. A doinit prin vocea lui atât de muzicală… a doinit frumos. Îi era foarte uşor să cânte balade, a înregistrat şi romanţe. Nu orice cântăreţ poate aborda acest gen al muzicii. Pe Dolănescu îl încadrez în lumea celor care au slujit cu credinţă cântecul românesc, fără exagerare"
Angelica Stoican
TALENT
"Ion Dolănescu cânta până târziu şi dacă dimineaţa îl puneai în scenă nu avea răguşeală, nu avea nimic. Maestrul Budişteanu ne spunea: «Nu vă puneţi niciodată cu Dolănescu, că ăsta-i om rezistent». Cu siguranţă este şi va rămâne o legendă a cântecului nostru popular. Repertoriul său înseamnă cântece legate de viaţa lui, multe piese de suflet, toate încărcate de o sensibilitate aparte"
Elena Merişoreanu
Citește pe Antena3.ro