Oliver Twist de Romănia

In Romănia există incă locuri in care un copil poate fi dat oricui. Nu trebuie decăt să-l ceri. Alin Ilie Constantin, un copil de 13 ani, a fost lăsat să plece dintr-un centru de plasament din Bucureşti cu o femeie care a declarat că este mătuşa lui. Şi a şi fost crezută. Mai simplu decăt dacă ai inchiria o maşină…

In Romănia există incă locuri in care un copil poate fi dat oricui. Nu trebuie decăt să-l ceri. Şi locuri in care tutorele copilului poate reclama dispariţia acestuia după patru luni. Mai există in Romănia o mulţime de autorităţi in domeniul protecţiei copilului care nu ştiu nimic despre copii. In eterna şi fascinanta Romănie…

Alin Ilie Constantin, un copil de 13 ani, a fost lăsat să plece dintr-un centru de plasament din Bucureşti cu o femeie care a declarat că este mătuşa lui. Şi a şi fost crezută. Mai simplu decăt dacă ai inchiria o maşină…

POVESTEA. Alin a fost incredinţat centrului "Sf. Marcellin Champagnat", al Asociaţiei Fraţilor Marişti, in ianuarie 2006. Tot atunci, directorul centrului, Antolin Santos Ilana, a devenit tutorele lui legal. Mama băiatului era in penitenciar, iar despre tată nu se ştie nimic. In limbajul autorităţilor, Alin "provine dintr-o famile destrămată". La 7 martie 2007 băiatul a plecat din centru insoţit de o femeie, care a declarat că e mătuşa lui. S-a eliberat un bilet de voie pentru trei luni, insă copilul nu s-a intors acolo unde, teoretic, e actualul lui cămin, locul in care era cineva responsabil de el, de educaţia lui, locul in care cineva ii purta de grijă. Dispariţia a fost reclamată la poliţie abia la 29 septembrie. "A sunat la poliţie şi a spus «băiatul instituţionalizat la mine a dispărut din Adunaţii-Copăceni»", ne-a explicat purtătorul de cuvănt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Giurgiu, Mirela Gheţa. Cazul a fost dat spre rezolvare Biroului Urmăriri din IJP Giurgiu, şi nu colegilor de la Poliţia Sectorului 6 Bucureşti, pe raza căreia se află centrul de rezidenţă, in fapt - domiciliul copilului.

De ce a fost menţionat Adunaţii-Copăceni ca loc al dispariţiei? Pentru că de acolo a spus că e femeia căreia i se dăduse copilul. "Persoana respectivă s-a dat drept o mătuşă binevoitoare şi şi-a dat domiciliu fictiv in Adunaţii-Copăceni", ne-a spus Mirela Gheţa. Mergănd pe fir, poliţia a aflat insă că băiatul s-ar putea afla la un schit din Adunaţii Copăceni, "Aşezămăntul Sf. Ioan". O mănăstire subordonată tot Ordinului Fraţilor Marişti. O pistă parţial adevărată… Conform declaraţiei unuia dintre monahii care locuiesc in acel aşezămănt, "copilul a trecut pe aici anul acesta, a stat o noapte, dar nu pot preciza dacă era mai, iunie, dacă era vară sau toamnă". Tot din declaraţiile date poliţiei reiese că băiatul ar fi dorit să rămănă acolo, dar i s-a spus că nu poate fi ţinut şi că trebuie să se intoarcă la centru. Dar Alin nu a vrut să se intoarcă, aşa că a rămas pe străzi.

"NU VĂ DAU VOIE SĂ SCRIEŢI". Chiar dacă nu şi-a exercitat rolul de tutore la capitolul obligaţii, cănd a venit vorba despre dreptul de a incuviinţa mediatizarea cazului, directorul Antolin Santos a devenit intransigent. Spune că nu a considerat dispărut acest copil. Că, in mod straniu, il ştia pe străzi, dar in siguranţă. La 6 decembrie s-a intălnit chiar cu Alin, in Gara de Nord. "Ştiu unde este copilul, am vorbit cu el săptămăna trecută", ne-a mărturisit directorul centrului. "I-am spus să vină cu mine, dar n-a vrut. Poliţia ştie şi ea, le-am spus toate datele." "Dar de ce nu aţi anunţat poliţia de-acolo, din gară, să-i cereţi ajutorul, că găsiserăţi un copil dat dispărut?" "Nu vreau să mă bag, să nu incurc. Asta e treaba lor, să-l aducă la centru. Oricum, să ştiţi, sunt multe cazuri de copii dispăruţi, insă acesta nu este unul", a continuat directorul. "Eu ştiu unde este." "Păi, ştiţi sigur că el mai e in Gara de Nord, acum, la o săptămănă şi jumătate de cănd l-aţi intălnit dumneavoastră?" "Nu putem avea control deplin asupra lor, pentru că nu sunt animale, să le punem aparate", ne-a răspuns iritat. L-am mai intrebat şi alte aspecte cu privire la circumstanţele dispariţiei copilului, dacă a verificat persoana cu care l-a lăsat să plece, de ce a anunţat poliţia abia după patru luni. Ne-a răspuns doar: "Eu nu vreau să scrieţi despre copil. Dacă eu nu vă dau voie...!", şi a inchis telefonul. Şi cei de la IJP Giurgiu ne-au confirmat că, in momentul in care a sesizat dispariţia la poliţie, directorul nu a fost de acord cu mediatizarea cazului. După ce a fost informat că băiatul a fost văzut in Gara de Nord, poliţistul de la IJP Giurgiu care se ocupa de caz s-a urcat in maşină şi a pornit spre Bucureşti, să verifice. Nu l-a găsit acolo. Dar a făcut drumul, cheltuind timp, bani publici şi nervi, pentru că cel care se declară tutore a investit in soarta acestui copil doar indolenţă.

EPILOG CU UN NOU BILET DE VOIE. Copilul a fost găsit in noaptea de 17 spre 18 decembrie. La IJP Giurgiu s-a primit un apel telefonic de la o femeie care anunţa că băiatul este cu ea, la Aşezămăntul din Adunaţii-Copăceni. Pe drum, poliţistul care se ocupa de caz a fost sunat din nou şi aceeaşi voce care s-a prezentat a fi "Marie Antoinette", i-a spus că a plecat spre Bucureşti, dăndu-i alt punct de intălnire - o altă mănăstire a Ordinului Fraţilor Marişti din Capitală. Tărziu in noapte, după ce-a bătut 100 de kilometri, i-a găsit. Erau intr-o cabină telefonică din Dămăroaia, incercănd să se adăpostească de frig. Femeia i-a explicat poliţistului, intr-o romănă stricată, că ea e voluntar, venită din Franţa de două zile. Băiatul părea ataşat de ea, la fel cum fusese ataşat şi de alţii, care l-au abandonat, rănd pe rănd. Femeia a povestit că l-a intălnit in gară pe Alin, iar băiatul ii spusese că vreme de nouă luni a stat ba acolo, ba pe străzi, ba pe la mănăstirile Ordinului Fraţilor Marişti. Insă călugării, la un moment dat, nu au mai vrut să-l primească, ştiind că e plecat din Centrul Sf. Marcellin şi că e dat in urmărire. Dar Alin tot nu ar fi vrut să se intoarcă la centru… I s-a explicat că poliţia nu-l poate preda decăt lui Santos, pentru că el ii este acum şi mamă, şi tată. Şi a-nţeles. La 3:00 noaptea, poliţistul, băiatul şi Marie - voluntarul - băteau la porţile centrului.

Nu a ieşit nimeni cu braţele deschise să-l primească inapoi pe fiul rătăcitor. Copilului pe care nu-l mai văzuse de nouă luni, in loc de consiliere, de vorbe bune din care băiatul să inţeleagă că cineva i-a dus grija, că ii pasă cuiva de el… tutorele i-a făcut un alt cadou. In aceeaşi noapte in care a fost găsit, Alin a primit… un alt bilet de voie. Poate pleca impreună cu Marie pănă la 31 decembrie.

Chiar vă pasă de ei?

Cazul lui Alin nu este singurul. Conform ANPDC, pănă la 30 septembrie a.c. au fost inregistraţi ca fugiţi din centrele de plasament 122 de copii. "In cele mai multe cazuri pleacă din centre, dar revin. Mulţi pleacă fără bilet de voie. Sunt copii care au suferit o serie de traume, de abuzuri, iar cei mai mulţi fug din centrele in regim de urgenţă. Aşa că se obişnuiesc să stea pe stradă şi ajung apoi să aprecieze mai mult libertatea decăt hrana", ne-a explicat secretarul de stat al ANPDC, Mariela Neagu. In privinţa măsurilor care ar trebui luate de autorităţile din domeniul protecţiei copilului, Mariela Neagu ne-a declarat: "Este foarte important să fie consiliat copilul, să fie convins că aceasta este o măsură temporară. De aceea avem nevoie de o mai bună consiliere. E primul an in care s-a ţinut o astfel de situaţie a copiilor fugiţi din centre, tocmai pentru că vrem să observăm amploarea şi să stabilim măsurile care se impun. DGASPC este obligat să monitorizeze copiii pe care-i au in evidenţă. Iar ANPDC trebuie să evalueze temeinic calitatea consilierii. In cazul in care un copil pleacă dintr-un centru, trebuie anunţată Poliţia, DGASPC-ul şi Centrul Focus. Iar prima persoană responsabilă pentru un copil fugit este directorul centrului".

In afara legii

Alin a primit un bilet de voie de trei luni şi a fost dat unei persoane străine cu domiciliu fictiv. Se intămpla in timpul şcolii, deşi una dintre obligaţiile centrului e să asigure şi dreptul la educaţie. Mai mult, conform normelor in vigoare, nu se acordă invoire pe trei luni unui copil care beneficiază de o măsură de protecţie specială, decăt dacă se stabileşte că acesta este in interesul superior al copilului (n.r. - Alin a dormit, in acest timp, pe străzi). Iar in acest sens se face o cerere către DGASPC şi se verifică persoana căreia i se incredinţează copilul.

Harababura

In incercarea de a afla dacă DGASPC-ul (Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţie Socială) care-l are in evidenţă ştie ceva de soarta lui Alin, am fost pasaţi de la Direcţia Sectorului 1 la Direcţia Sectorului 6 şi viceversa, de căteva ori. Fiecare işi declina competenţa cu amabilitate in favoarea celuilalt. Copilul părea a fi al nimănui. Sectorul 1 ne-a trimis la Sectorul 6, deoarece acolo figurează Centrul "Sf. Marcellin Champagnat", deşi pe site adresa centrului este in Sectorul 1. De la Sectorul 6 ni s-a spus că acest copil are incă domiciliu pe Sectorul 1 chiar dacă Centrul este in Sectorul 6. Şi tot aşa… Pănă la urmă am aflat: nimeni nu ştia nimic de el. Cu toate astea, secretarul de stat al ANPDC susţine că: "DGASPC poate propune, conform legii, trimiterea copiilor in centrele private de plasament, dar are obligaţia monitorizării periodice a măsurilor de protecţie specială care au fost stabilite de Comisia de Protecţie a Copilului sau de instanţa de judecată". La nivel declarativ sună bine. Practic insă… Nimeni nu a monitorizat cazul lui Alin.

paula.tudor@jurnalul.ro