Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Între anii 2000 şi 2004, patru autostopiste au fost ucise. În nici unul dintre cazuri criminalul nu a fost prins. Unii anchetatori cred că e vorba despre un singur criminal, în serie. Alţii spun că ar fi cazuri separate. Câţi şoferi de ocazie ucigaşi se află acum în libertate? Zeci de femei singure fac autostopul la Vaslui chiar acum, când citiţi acest articol.
CAZUL AUTOSTOPISTELOR UCISE ●Ar putea fi un singur criminal
Între anii 2000 şi 2004, patru autostopiste au fost ucise. În nici unul dintre cazuri criminalul nu a fost prins. Unii anchetatori cred că e vorba despre un singur criminal, în serie. Alţii spun că ar fi cazuri separate. Câţi şoferi de ocazie ucigaşi se află acum în libertate? Zeci de femei singure fac autostopul la Vaslui chiar acum, când citiţi acest articol.
Maria Bîru, 46 de ani, a fost ucisă în august 2000. Plecase cu ocazia spre Vaslui. În octombrie şi-au găsit sfârşitul Safta Ciubotaru, de 30 de ani, şi Marcela Tomozei, 29 de ani. Ambele plecaseră cu "ia-mă, nene" tot spre municipiul reşedinţă de judeţ. În 2004, Mioara Manea, 29 de ani, a fost văzută ultima dată în Vaslui, ducându-se să facă autostopul la şoseaua care duce spre Bârlad. A fost găsită fără suflare după o săptămână. Iată indiciile care duc la concluzia că toate cele patru omoruri au fost comise de un criminal în serie, dar şi motivele care i-au făcut pe anchetatori să considere că ar putea exista mai mulţi ucigaşi.
AU SFÂRŞIT LA FEL. Se presupune că trei din cele patru victime, cu excepţia Mioarei Manea, au luat ocazia exact din acelaşi loc, din faţa fabricii SC Rulmentul SA Bârlad.
Şoferul care ar fi trebuit să le ducă la destinaţie le-a ucis prin metode similare: sugrumare sau strangulare. Marcela Tomozei a fost strangulată cu eşarfa pe care o purta la gât. Mioara Manea a murit strânsă de gât cu o singură mână. În cazul Saftei Ciubotaru şi al Mariei Bîru, găsite scheletizate, nu s-a putut stabili exact cauza morţii. Nu s-au descoperit pe oase urme de lovituri cauzatoare de moarte cu obiecte contondente şi se presupune că şi ele au murit ca şi celelalte două. Atât Manea, cât şi Tomozei prezentau urme de lovire, posibil cu pumnul sau cu cotul. La Tomozei, acestea erau mai puţin pronunţate şi puteau apărea şi de la o lovire accidentală în timpul transportării cadavrului. La Manea e aproape sigur că a fost lovită puternic de criminal. Avea oasele nasului fracturate. La nici unul din cadavre nu s-au găsit urme de luptă sau semne că femeile s-ar fi apărat: Tomozei avea hainele aranjate, la Manea nu s-au găsit sub unghii resturi cu profile ADN străine. Se presupune că individul a aşteptat şi a pândit momentul exact în care putea să le ia pe femei prin surprindere. Se presupune că locul în care au fost omorâte victimele este acelaşi: scaunul maşinii din faţă dreapta. La locul unde au fost descoperite cadavrele nu au fost găsite urme ale vreunei lupte, semn că ele au fost cărate acolo după consumarea faptei.
Profilul victimelor, cu excepţia Mariei Bîru, este asemănător. Toate tinere, până în 30 de ani, frumoase. "Bîru era total diferită de celelalte: mult mai în vârstă, mult mai corpolentă, mică de statură. Dar tot aşa (n.r. – «a sfârşit»), plecată la ocazie. E posibil să fi venit cu ocazia de la Berheci. Ori a venit pe bucăţi de la Berheci la Bârlad şi de la Bârlad a luat altceva spre Vaslui, ori a mers direct." Cronologic, Maria Bîru este prima din cele patru femei luate cu autostopul şi ucise. În afară de haine, nici unul dintre obiectele personale ale femeii nu a mai fost găsit.
MOBIL ÎN CEAŢÅ. Trei dintre victime au fost omorâte într-o perioadă mică de timp (august-octombrie 2000). Marcela Tomozei a murit la doar două zile după Safta Ciubotaru. Totuşi, data morţii lui Manea ar putea contrazice ipoteza aceluiaşi criminal. Între cele trei crime şi cazul ei există o perioadă de aproape patru ani în care criminalul nu a acţionat. "Iniţial, am zis că e un criminal în serie care nu se lasă până nu e prins. Vă daţi seama că, văzând că trece un an, doi, trei, nu mai aveam nimic, am început să îi verificăm şi pe cei care au intrat în puşcărie după aceea. Când a apărut, în 2004, cazul lui Manea, am zis: «Gata, a reapărut ucigaşul»", îşi aminteşte procurorul de caz Ovidiu Berinde.
Nu se cunoaşte precis mobilul fiecărei dintre crime. Totuşi, la cazurile din 2000 au dispărut de pe cadavru bijuteriile. Preoteasa Tomozei avea două inele, un lănţişor de aur şi o brăţară. Safta şi Bîru aveau verighete, care nu s-au găsit. Totuşi, e posibil ca acestea să se fi pierdut prin pădure, pentru că scheletele erau devorate de animalele sălbatice. În cazul din 2004, Mioara Manea avea toate bijuteriile asupra ei (o pereche de cercei, un inel şi o verighetă, toate din aur). O altă deosebire între Manea şi Tomozei este că, dacă cea din urmă avea hainele aranjate pe ea, prima a fost găsită cu pantalonii daţi în vine şi cu bluza ridicată. "Au existat ceva indicii că ar fi fost vorba despre o intenţie de agresiune sexuală în cazul lui Manea. S-au recoltat frotiuri vaginale, dar nu s-au găsit alte profiluri ADN", povesteşte procurorul Berinde, care susţine posibilitatea ca pantalonii să fi fost traşi în vine în timpul târârii cadavrului până la locul unde a fost descoperit.
CADAVRE ASCUNSE. În toate aceste cazuri, locul în care autorul îşi abandonează victima este o pădure. Criminalul este foarte atent ca victimele sale să fie descoperite cât mai târziu. Cu excepţia preotesei, cadavrele au fost găsite atât de târziu, încât nu s-au putut recolta prea multe probe. Safta Ciubotaru şi Maria Bîru au fost găsite după trei luni, aproape una lângă alta, în aceeaşi pădure, la zece kilometri depărtare de cea mai apropiată aşezare umană. Şansele ca doi criminali diferiţi să le fi aruncat exact în acelaşi loc sunt aproape nule. Ucigaşul sau ucigaşii cunosc foarte bine zonele unde abandonează trupurile. Manea a fost găsită în apropierea Huşiului, pe un fost drum forestier pe care nu l-ar fi nimerit cineva care nu ştia zona de mult timp. Preoteasa a fost aruncată tot într-o lizieră inaccesibilă unuia care nu cunoştea zona "Cărămidărie" de lângă Bârlad. Dosarele celor patru sunt analizate de acelaşi procuror tocmai pentru că se crede în mare măsură că ar fi acelaşi autor. Există la dosar chiar o listă de motive care susţin ipoteza că decesul femeilor "s-a datorat activităţii infracţionale a aceluiaşi autor". Unul din argumentele care apar aici: "culoarea predominantă a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de victimă sunt de natură a atrage atenţia, de a le considera uşuratice, eventual din categoria prostituatelor".
CINE ALEARGÅ DUPÅ MAI MULŢI AUTORI... Părerile anchetatorilor privind numărul autorilor sunt diferite. "Diferenţele dintre Manea, ucisă în 2004, şi Tomozei, din 2000, mă fac să cred că nu e vorba despre acelaşi autor. Întotdeauna am avut divergenţa asta cu colegul. El credea mai mult că e unul singur. Eu cred că sunt cazuri separate, fără legătură între ele. Şi celelalte două femei ucise în 2000 le-aş lega mai degrabă de situaţia lui Tomozei şi aş presupune că e acelaşi autor care probabil în perioada aia, vara-toamna lui 2000, practica un fel de taximetrie", crede procurorul care se ocupă acum de caz, Ovidiu Berinde. Anchetatorul care s-a ocupat de crimele respective înaintea lui, Vasile Şelaru, mutat la Parchetul din Botoşani, ne spune că nu se poate pronunţa încă asupra numărului ucigaşilor, existând argumente pentru ambele variante. Comisarul de poliţie Constantin Bărbieru este însă hotărât: e acelaşi criminal în toate cele patru cazuri. Pentru statisticile poliţiei vasluiene ar fi fost mai sănătos să fie un singur autor, şi nu patru, pe motiv că ar fi mai puţine cazuri cu autori necunoscuţi (AN). Comisarul Bărbieru zice că pentru unii din poliţie cifrele sunt foarte importante la sfârşit de an: "Mai erau şefii noştri că: Băăă! Iar n-aţi făcut! Iar n-aţi găsit! Iar aţi făcut «AN-eu». La unii e importantă statistica. La mine nu: mă gândeam mereu că în locul femeilor ălora putea fi nevastă-mea, putea fi fiică-mea".
Aproape de criminal!
"Cel puţin în cazul lui Tomozei şi Mane, criminalul poate fi prins. Cred că e doar o chestiune de timp până să pună mâna pe el, dar este mult de muncă", zice fostul procuror de caz Vasile Şelaru. Poliţia verifică şi acum unele piste pe care, din motive care ar periclita grav ancheta, nu le putem face publice. Nu ar fi prima dată când la Vaslui ar fi prins un infractor după o distanţă atât de mare de timp. "Am mai avut o crimă comisă în 1986. Era un bătrân găsit înjunghiat în faţa porţii unuia. În 1994 am reuşit să-l descoperim pe criminal. Era chiar proprietarul casei respective. Îl înjunghiase pe bătrân pentru că îl văzuse într-o noapte urinând pe gardul lui. Crima a durat 30 de secunde. S-a dat jos din pat, l-a înţepat şi apoi s-a dus din nou la culcare", povesteşte comisarul Bărbieru.
APEL. Îi rugăm pe toţi cei care pot ajuta ancheta cu informaţii să sune la IJP Vaslui, tel.: 0235-30.30.04, sau la redacţia Jurnalului Naţional.
Nu rataţi!
Începând de luni, veţi putea citi un serial despre "cazul Cristina". Povestea tinerei însărcinate care a fost strangulată cu firul unui încărcător de mobil în propria cameră.
Citiţi şi:
- Criminal de ocazie
- Moartea a venit cu "ia-mă, nene!"
- Scheletele din inima pădurii
- A căzut victimă loteriei morţii
