Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În mai 2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate sesizată de Emil Havriliuc la Judecătoria Suceava, la deschiderea unui proces de daune morale. Taxa judiciară de timbru, enormă, îi făcea imposibil accesul la justiţie, garantat de Constituţie, pentru apărarea demnităţii – valoare supremă în Legea fundamentală. Practic, articolul unei ordonanţe care timbra acţiunile de protejare a demnităţii umane, le încălca pe cele ale Legii fundamentale: Constituţia.
În spatele fiecărei reuşite a unui om de a schimba legea stă o poveste personală despre nedreptate. Despre revolta, indignarea şi frustrarea adunate într-un suflet de om. Dar puţini sunt cei care se avântă într-o luptă pe care experienţa juridică o zugrăveşte drept una lungă şi istovitoare, fără mari sorţi de izbândă. Dirijorul Emil Havriliuc, sprijinit de avocatul său, s-a pornit, în urma unui "linşaj mediatic", cum îl numeşte. Şi ne-a spus povestea sa...
Emil Havriliuc a terminat Conservatorul Bucureşti, Secţia Pedagogie/Compoziţie/Dirijat, în 1974, ca şef de promoţie. Din 1979 şi până în anul 2008 a fost dirijor în cadrul Ansamblului Folcloric Ciprian Porumbescu din Suceava, iar din 91 până în 2008, cu o întrerupere de 2 ani, a fost şi director al Ansamblului. "În ‘91 Ansamblul, practic, s-a desfiinţat. Membrii vechi, o garnitură deosebită de artişti, s-au pensionat. 9 luni e am stat fără salarii. De la finele lui ‘91 am preluat conducerea Ansamblului Folcloric Ciprian Porumbescu pe care-am dus-o până-n 2008." De la 38 de salariaţi câţi mai avea Ansamblul în 1991, a ajuns la 88 în 2008. "Am creat noi secţii: «Teatrul de copii», «Muzică de cameră», făceam spectacole de varietăţi... am considerat că un artist desăvârşit ştie şi poate cânta mai multe genuri. Desigur, folclorul era de bază, dar în anii ‘90 prin sate nu prea mai aveam public, lumea o luase la vale, spre Italia, Spania", schiţează dirijorul tabloul anilor trecuţi. "Am făcut turnee în Europa, de unde am adunat nu numai aplauze, ci şi diplome, trofee şi felicitări". Are un teanc de diplome obţinute la festivaluri de folclor din Franţa, Belgia, Italia, dar şi din ţară. Le priveşte cu aceeaşi încântare umbrită doar de amărăciunea terfelirii lor. A obţinut mulţumirile exprese ale Camerei Deputaţilor în ‘95, Diplomă de excelenţă acordată exclusiv Ansamblului "Ciprian Porumbescu" în 2002, distincţia de "cetăţean de onoare al Sucevei" în 2006 şi felicitări din partea preşedintelui CJ Suceava în 2008.
"Visul meu era să transform Ansamblul într-un Teatru Muzical, dar n-am reuşit, pentru că în septembrie 2008 a început o campanie de denigrare a mea, dusă de către un post de televiziune din Suceava. În cadrul emisiunii redactorului-şef, aproape seară de seară, s-a derulat linşajul meu mediatic, care a culminat în emisiunea din 27 octombrie 2008, care avea titlul «Emil Havriliuc, cancerul culturii sucevene»". Ultimele cuvinte îi ies gâtuite. "Pe mine asta m-a terminat", continuă el ştergându-şi ochii, "pentru că soţia mea era bolnavă de cancer. Apoi, a continuat cu fel de fel de acuzaţii, dar pentru «cancerul culturii sucevene» l-am dat în judecată, în decembrie 2008, pentru calomnie şi denigrare". La sfârşitul lui 2008, Emil Havriliuc a fost transferat. "Din dirijor m-au făcut consultant artistic la Centrul Cultural Bucovina, cu acelaşi salariu. Având soţia bolnavă, am acceptat, ca să pot fi mai mult timp lângă ea". Soţia i-a murit anul trecut, în primăvară.
"La deschiderea acţiunii de daune morale împotriva acelui redactor şi a postului Bucovina TV, continuă dirijorul, am cerut 3 miliarde lei vechi, despăgubire, şi scuze publice în cadrul emisiunii în care am fost denigrat. Dar trebuia să plătesc înainte de primul termen 300 de milioane de lei (vechi – n.r.), taxa de timbru judiciar. Nu aveam de unde, ar fi trebuit să renunţ. Nu e vorba de bani, ţine să sublinieze el, e vorba de responsabilizare, nu poţi terfeli astfel munca unui om!"
Din acest punct al poveştii, în discuţie intervine şi avocatul Ciomaga Iulian, din Iaşi. "Mi s-a părut enorm 300 de milioane de lei (vechi – n.r.) taxă de timbru, susţine el, şi am considerat că apărarea onoarei şi a reputaţiei unui om nu poate fi evaluată în bani. Fiind o încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care spune că «demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme». Iar într-un asemenea cuantum, accesul la justiţie devine prohibitiv, încălcând din nou prevederile Constituţiei care, prin articolul 21, garantează accesul liber la justiţie. Am făcut o cercetare cu tot ce s-a întâmplat de când a apărut Legea 146/1997 pentru reglementarea taxei de timbru. Acţiunile de daune morale au trecut prin diverse moduri de taxare, ajungând, din 2001, la 10% din valoarea acţiunii. Diferite personalităţi ale vieţii publice s-au lovit de această taxă. Şi au încercat reducerea ei (fie la 1%, fie la altă sumă, care să uşureze drumul spre justiţie), prin proiecte de lege, dar şi prin sesizarea Curţii Constituţionale, care a respins aceste cereri. Pentru că ele erau abordate dintr-un unghi care nu atingea Constituţia, ci procedura."
Prin Ordonanţa 11/1998 s-a introdus în Legea 146/1997, la art. 15, litera f1), acesta devenind: "sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la stabilirea şi acordarea daunelor morale pentru prejudicii aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice". Articolul cu pricina a fost întregit în 2000, prin OUG 53, astfel: "sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la stabilirea şi acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine". Un an mai târziu însă, Ordonanţa Guvernului 34/2001, prin art. 1, pct. 4, avea să abroge această prevedere, elimininând de la scutirea de taxă acţiunile privind daunele morale.
Avocatul Ciomaga Iulian s-a adresat Curţii Constituţionale, ridicând excepţia de neconstituţionalitate a art. 1, pct.4 din OG 34/2001. În motivarea cererii, avocatul a invocat, alături de argumentele sale, şi alte decizii în speţe similare, emise de către Curtea Constituţională. "Am depus cererea la Judecătoria din Suceava, unde era pe rol dosarul deschis pentru daune morale. Am şi susţinut-o verbal în faţa Instanţei din Suceava, care a respins-o. Dar nu ne-a respins dreptul de a ne adresa Curţii Constituţionale şi a sesizat CCR."
În mai 2009 prin Decizia 778, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emil Havriliuc, motivând: "(...) Legislativ, existenţa răspunderii patrimoniale pentru daune morale a fost recunoscută implicit prin art.15 lit.f1) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru (...). Reglementarea reprezenta un mod specific de apărare juridică a menţionatelor atribute ale personalităţii umane – caracterizate în art.1 alin.(3) din Constituţia României ca fiind valori supreme în statul de drept. În felul acesta se asigura accesul la justiţie, necondiţionat de plata unei taxe de timbru, persoanelor vătămate prin proferarea de expresii insultătoare, calomnii ori denigrări săvârşite pe orice cale, direct sau prin mijloacele de comunicare în masă.
Luând în considerare aceste raţiuni ale art.1 alin.(3) din Constituţia României care au justificat scutirea de taxe judiciare de timbru a acţiunilor având ca obiect stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice, Curtea Constituţională constată că abrogarea art.15 lit.f1) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravine prevederilor art.1 alin.(3) şi ale art.21 alin.(1) şi (2) din Constituţia României, precum şi ale art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale." Decizia Curţii Constituţionale este definitivă şi general obligatorie. Emil Havriliuc a câştigat procesul împotriva postului tv şi a redactorului-şef, obţinând dreptul de a primi daune morale în valoare de 40 de milioane lei (vechi – n.r.) şi scuze publice în cadrul emisiunii moderate de redactorul-şef, însă aceştia au făcut recurs. Decizia CCR, obţinută în urma demersului său, a modificat însă, pentru totdeauna, o lege strâmbă, desfiinţând "taxa de timbru" pentru toţi acei români care se adresează instanţelor.
Citește pe Antena3.ro
