Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu exista locuitor din comuna Dumbravita, judetul Brasov, care sa n-o cunoasca pe Susana Cismarescu, femeia care de la varsta de 10 ani incondeiaza oua cu maiestria aproape uitata a taranilor romani. Cu toate ca este batrana acum, nu renunta la pasiunea de o viata.
Am gasit-o pe Susana Cismarescu in bucataria care este si camera de zi. Pe pereti atarna icoane si fotografii vechi infatisand tarani din alte timpuri. Un aparat de radio prafuit merge in surdina.Susana Cismarescu a invatat sa incondeieze oua de la mama sa. Are 79 de ani si in apropierea Pastilor nu-si vede âcapul de treburi", dupa cum marturiseste. âMama facea asa ceva, «inchistrea» oua, cum spunem noi pe aici, si mie mi-a placut. Acum sunt batrana si incepe sa-mi tremure mana." Sotul a murit de 16 ani, iar Dumnezeu nu i-a dat nici un copii. Nepotii insa o viziteaza mereu. Toata viata a facut naveta la Brasov, la fabrica, iar acum primeste pentru anii lungi de munca doar doua milioane de lei.
Incondeiatul nu e munca usoara
In timp ce ne povesteste necazurile ei, Susana se apuca de incondeiat oua. âOul «de cumparat» nu e bun de inchistrit. Eu folosesc numai oua de la pasarile de curte, pentru ca nu au chimicale in hrana. Incondeiez oua de gaina, de rata sau de gasca. Pe oul de rata, vopseaua se prinde mai greu, desi e mai bun, pentru ca are coaja mai groasa. Intai se spala oul cu detergent si se usuca. Apoi il ornez cu ceara, care trebuie sa fie de albine, curata." Ceara este intinsa cu un âpix", cum ii spune Susana. De fapt, nu e deloc pix, ci un betisor de lemn, cu o teava subtire la capat. âDesenez mai mult flori, coarne de berbec sau frunza stejarului", spune batrana doamna Susana Cismarescu, in vreme ce din mainile batrane, dar sigure ies capodopere de arta populara, fiecare unica in felul ei. âOuale trebuie sa fie calde, caci altfel nu se prinde ceara. Fiertul este foarte important. Ouale trebuie fierte la foc potrivit cateva minute. Altfel se intinde ceara si oul se pateaza."
Dupa ce a terminat cu plasmuirea modelelor, Susana incepe operatia vopsitului. âMama mea cumpara vopsea pentru lana, si eu fac la fel. Merg pe ce stiu eu, pe «batraneste», ca asta are valoare. Numai ca nu se mai gaseste." Mai intai, oul se pune in vopsea galbena. Cand aceasta s-a prins de coaja, e scos si lasat sa se usuce. Apoi, cu o pensula mica, Susana Cismarescu adauga mici motive verzi pe coaja. Urmeaza aplicarea rosului, lucrul cel mai important, deoarece rosul este culoarea principala. La sfarsit, ouale se sterg cu o carpa imbibata in ulei, pentru a le da stralucire.
Obiceiuri pierdute
âCand eram eu tanara, in sat la noi era un obicei, care acum s-a pierdut. A doua zi de Pasti, fiecare fata trebuia sa dea fiecarui baiat din sat cate doua oua inchistrite. Dupa aceea, baiatul le dadea mamei sale. Acum, in sat nu mai sunt femei care sa faca oua rosii, am ramas doar eu. De aceea, de Pasti, lucrez cu saptamanile, pentru ca vin mereu nepoti si cunoscuti ca sa-mi ceara cate un ou. Le-am spus ca nu vreau ca munca mea sa ajunga coji, asa ca nepotii nu le mananca, le pastreaza ca amintire. O nepoata are un ou inchistrit de mine de prin 1980", spune Susana Cismarescu, asezand ouale sterse cu ulei intr-un cofraj. âMie mi-a spus cineva sa le vand, dar n-o sa fac asa ceva, desi niste banuti mi-ar prinde bine pe langa pensie." Catalin Pruteanu
Au revolutionat tehnica incondeierii
Maria si Nicolae Zahacinschi, ambii nascuti la inceputul secolului trecut, si-au dedicat intreaga viata colectionarii oualor de Pasti si a obiectelor de arta populara.
La intoarcerea dintr-o calatorie facuta in Germania, sotii Zahacinschi au adus in Romania tehnica golirii oualor inainte de a fi incondeiate. Pana atunci, ouale erau incondeiate dupa fierbere, pastrandu-se continutul. In acest fel, ouale incondeiate nu se strica atunci cand coaja se crapa. Aplicand aceasta metoda, care presupune gaurirea oului la ambele capete, golirea, spalarea si apoi uscarea lui, Maria si Nicolae Zahacinschi au strans peste 4.000 de oua incondeiate, cea mai mare colectie din tara. Dupa moartea lui Nicolae, in 1988, Maria a donat intreaga colectie Muzeului Taranului Roman.
âCumparam oua de la un magazin din colt si stateam nopti intregi ca sa le golim", spune Maria Zahacinschi, acum pensionara, care locuieste intr-un bloc din Capitala. Doamna Maria mai are acasa o mica parte din uriasa colectie de odinioara. In fiecare an daruieste oua nepotilor si celor care o viziteaza. âDupa ce le goleam, mergeam impreuna cu sotul prin tara, pe la mesterii vestiti. Le dadeam ouale golite de noi si ei le incondeiau." Asa se face ca Maria si Nicolae au reusit sa stranga obiecte valoroase si nepieritoare. In 1992 au publicat o carte despre tehnica incondeierii oualor de Pasti, lucrare esentiala pentru orice cercetator roman.
Oua "potcovite" la Muzeul Taranului
Colectia "Zahacinschi" cuprinde oua din majoritatea tarilor europene in care exista acest obicei. Sunt expuse la Muzeul Taranului Roman oua incondeiate din Germania, Serbia, Ucraina, Cehia sau Polonia. Aceste oua au ornamente din cele mai diferite si mai surprinzatoare. Cele mai interesante sunt ouale âpotcovite", care provin din Serbia. Pe coaja oualor sunt prinse mici potcoave de metal, munca depusa de mesterul popular care l-a realizat fiind foarte dificila.
