Ouă roşii, liturghii, miel şi cozonac între două mitinguri electorale

În primele luni ale lui 1990, bucureşteni mari şi mai mititei găsiseră o formă originală de-a se relaxa în ziua sortită de Dumnezeu odihnei: pâlcuri-pâlcuri se duceau la un miting. De astă dată de bună voie şi nesiliţi de nimeni, nu ca pe vremea "împuşcatului". Pro sau contra Iliescu, Raţiu, Rege, FSN, PNŢCD, nu conta, miting să fie.

O mică pauză de la demonstrat şi strigat în mijlocul străzii şi-au îngăduit totuşi românii brusc cuceriţi de încâlcelile politicii. Doar în duminica Paştelui. Pentru că luni, în a doua zi de sărbătoare, au luat-o de la capăt cu demonstratul. Flancat de mitinguri - mai mult sau mai puţin creştineşti - a fost primul Paşte fără Ceauşescu.

În vorbe, toată lumea redescoperise evlavia. Pline au fost ziarele de poeme, explicaţii oferite de preoţi miracolului Învierii, de chemări la smerenie şi rugăciune. Nu s-a scăpat, fireşte, prilejul condamnării regimului comunist, ateu, fără frică de cele sfinte, care nu lăsa lumea să se roage şi să se ducă la biserică. Sau cel puţin asta era impresia gazetarilor vremii, că nimeni nu rostise nici măcar în gând Tatăl Nostru până la 22 decembrie 1989, şi că toate au început atunci.

SĂ SE AMÂNE PAŞTELE!
În atmosfera de patos prea creştin şi-au făcut loc şi idei năstruşnice. De pildă poetul Ioan Alexandru propunea amânarea Sărbătorilor Pascale până la întoarcerea acasă a tuturor fiilor patriei, rătăcitori în cele patru zări necomuniste: "Haideţi să amânăm Paştele anului acestuia, scria poetul în Dreptatea PNŢCD-istă, până vor ajunge acasă din toate colţurile lumii, de pe toată faţa pământului pe unde au fost risipiţi de o singură ideologie fanatică, nerecunoscătoare de Dumnezeul Hristos, cel ce a înviat din morţi.

Paştele tuturor românilor acasă. Haideţi acasă să mâncăm Paştele împreună, să nu fie masa cu faţa curată neatinsă pe care să odihnească oul roşu, simbol al sângelui lui Hristos, venit pentru izbăvirea lumii de sub puterea păcatului şi morţii."

PRILEJ DE BUCURIE PENTRU TINERII ŢINUŢI DIN SCURT
"În noaptea de Înviere facem un tur de orizont", a povestit un elev de liceu reporterului de la România liberă trimis prin licee să vadă ce fac tinerii de Paşte. "Mergem să mai vedem ce mai e, câtă lume e. Eu am stat vreo 2-3 ore în Dorobanţi, am fost şi la Caşin, ne-am plimbat."

"Eu mă duc cu gaşca, a povestit alt elev. Dar în Militari, unde m-am dus, erau ţigani. Am stat vreo patru ore: am ieşit, am intrat, am ieşit, am intrat, că ne plictiseam. N-am plecat, că pe urmă ajungeam prea devreme acasă." În prima noapte a Învierii petrecute în libertate, credincioşii cu lumânări în mâini au făcut o oprire la Universitate. Să le aducă un omagiu eroilor Revoluţiei căzuţi acolo.

ÎN PUŞCĂRII ŞI UNITĂŢI MILITARE
Duminică s-a petrecut în familie. Cu cozonac, ouă roşii şi miel, au povestit liceenii. Existau însă şi oameni văduviţi de şansa petrecerii cu rudele.

Bunăoară, deţinuţii şi soldaţii. Cei care ispăşeau pedepse cu închisoarea au primit la masa de duminică ouă roşii şi câte o felie de cozonac. Vădind o certă milă creştină faţă de aproapele aflat în nevoie, Şt. Ştefan Militaru, gazetar la Dreptatea, îi ocăra pe nefericiţii din spatele gratiilor şi pe ministrul care le-a aprobat o felie de cozonac: "Nu ştiu cât de mult este apreciată de către oamenii care au fost păgubiţi de către aceşti răufăcători, de către părinţii ale căror fete au fost violate şi toţi cei care într-un fel sau altul au avut de suferit de pe urma lor. În aceste condiţii, se pune întrebarea firească: pe când, domnule ministru, pentru deţinuţii de drept comun care, în mare parte, nu au nimic comun cu legile sfinte ale neamului nostru, televizoare color, discoteci şi baruri de noapte astfel încât deplin creştinaţi, să-i putem folosi în apropiatele alegeri?"

Şi la UM 0599 din Ploieşti a fost cinstit Paştele. Soldaţii au fost lăsaţi să doarmă mai mult ca de obicei, şi deşteptarea s-a sunat abia la ora 8. Apoi li s-a permis rudelor să vină în vizită. Încărcaţi de duioşie părintească, dar şi de sacoşe pline cu mâncăruri tradiţionale. Conducerea unităţii a organizat o masă festivă, cu ouă roşii, cozonac şi vin.

IISUS, PE SCENĂ
La Bucureşti, duminică seara, pe scena Teatrului Naţional s-a jucat piesa "Patimile lui Iisus". Fusese iniţiativa Societăţii Culturale pentru Reconstrucţie Morală, după piesa "Iisus" a lui Nicolae Iorga. Jucau actori "de mare vibraţie", aprecia gazetarul Dreptăţii: Adrian Pintea, Ştefan Radoff, Constantin Dinulescu şi Ecaterina Nazare, alături de studenţii Institutului Teologic Bucureşti. "Doamne, ajută-ne ca acesta să fie temeiul unui nou obicei pascal în România!", se ruga ziaristul.