Pacepa acuză autorităţile de anti-Americanism

Fostul "spion-şef", generalul Ion Mihai Pacepa, acuză autorităţile de la Bucureşti de antiamericanism, bazându-şi argumentaţia pe ceea ce vom numi aici "cazul Răuţă".

Într-un articol publicat de FrontPaceMagazine.com, publicaţie online americană, Pacepa susţine că, alături de Rusia, România este singura ţară din fostul bloc comunist în care încă persistă sloganul de sorginte KGB-istă "America este duşmanul!". Deşi România este membră NATO, postură din care, pentru prima oară în istorie, integritatea sa teritorială este garantată de SUA şi apărată "cu preţul vieţii lor de militarii americani staţionaţi acum în România".

REACŢIE DURĂ
Pacepa reacţionează astfel la incredibila sentinţă definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a nu revizui sentinţa de condamnare la moarte pronunţată de regimul Ceauşescu în cazul cetăţeanului american de origine română Constantin Răuţă. "Acesta este considerat şi acum, ca şi atunci, un «trădător» care a comis «crima» de a trăda poliţia politică a României comuniste prin ajutarea Americii în lupta împotriva răului sovietic", spune el.

CERCETĂTOR LA NASA
Pacepa explică, în acelaşi articol, şi cine este Răuţă: un onorabil om de ştiinţă, angajat al NASA, implicat, de la venirea pe pământ american, într-o serie de proiecte importante în domeniul aerospaţial, printre care Hubble, Kobe, EOS şi LANSAT. Răuţă a contribuit la realizarea unor sisteme de apărare spaţială, în cadrul strategiei de apărare a SUA şi a aliaţilor săi din cadrul NATO.

Ion Mihai Pacepa spune că, după părerea sa, sistemul juridic de la Bucureşti pare incapabil să înţeleagă realitatea: România este membră NATO. Şefii justiţiei, "majoritatea foşti judecători sau ofiţeri ai regimului Ceauşescu, se plimbă în limuzine importate din state NATO", afirmă Pacepa.

MII DE CAZURI NEREZOLVATE
El reaminteşte că, în ultimii cinci ani, 6.284 de persoane condamnate de comunişti pentru că au ajutat, într-un fel sau altul, SUA şi NATO să demoleze imperiul sovietic au cerut să le fie anulate sentinţele. Dar numai trei dintre acestea au reuşit, subliniază Pacepa. Şi acestea, doar sub presiune mediatică, nu datorită sistemului judiciar. Peste 500.000 de patrioţi ucişi sau terorizaţi de comunişti nu au fost reabilitaţi încă. În acelaşi timp, mii de foşti ofiţeri ai Securităţii şi sute de mii de foşti informatori şi colaboratori ai Securităţii, care au scris una dintre cele mai sângeroase pagini din istoria României, sunt încă acoperiţi de vălul secretului, scrie Pacepa. Şi se întreabă cum e posibil ca, la 20 de ani după căderea comunismului, tot comuniştii să conducă justiţia într-o ţară membră NATO.

APEL CĂTRE BĂSESCU
"Judecătorii care au menţinut sentinţele pronunţate de regimul Ceauşescu în cazul omului de ştiinţă Constantin Răuţă şi a celorlalţi peste 6.000 de militanţi anticomunişti, dar şi procurorii care refuză să-l aducă sub acuzare pe generalul Pleşiţă ar trebui să se uite la «Memorialul Durerii», cutremurătorul documentar de televiziune realizat de Lucia Hossu Longin", mai susţine Pacepa, care solicită intervenţia preşedintelui României, Traian Băsescu, în scopul reabilitării acestor eroi anticomunişti. "La 18 decembrie 2006, preşedintele României a condamnat în mod public comunismul în faţa camerelor reunite ale Parlamentului de la Bucureşti şi a cerut scuze celor ale căror vieţi au fost mutilate de acest tip de despotism. Este acum timpul ca preşedintele român să treacă de la vorbe la fapte şi să iniţieze o lege care să-i reabiliteze - din punct de vedere juridic şi politic - pe sutele de mii de militanţi şi luptători anticomunişti care sunt încă condamnaţi în România la 20 de ani după prăbuşirea imperiului sovietic. Este, de asemenea, timpul ca preşedintele României să ia o decizie fundamentală cu privire la ce înseamnă trădarea şi cine este trădător", mai susţine Ion Mihai Pacepa.

CAZUL RĂUŢĂ
Acum un an, Jurnalul Naţional avea, la 31 martie, o deschidere de ziar dedicată unui româno-american ceva mai aparte: "Condamnat la moarte, interzis la protest". Articolul făcea referire la Constantin Răuţă, un nume care face parte din galeria aşa-zişilor "trădători de ţară". Condamnat la moarte de regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu pentru "trădare", Răuţă s-a aflat ani de-a rândul în democraţia postdecembristă de la Bucureşti sub incidenţa sentinţei pronunţate de justiţia comunistă, Tribunalul Militar Bucureşti, la 2 septembrie 1974: pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii, pentru trădare prin transmitere de secrete, dezertare şi pentru refuzul înapoierii în ţară.

Motivul condamnării? În 1973 fusese inclus de conducerea de atunci a Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) în echipa care trebuia să pregătească vizita oficială a lui Nicolae Ceauşescu la Washington. Răuţă însă, cum a ajuns la Washington, a luat decizia de a nu se mai întoarce nici în DIE, nici în România. Şi a cerut azil politic în SUA. Aşa s-a ajuns la "trădare". Şi la condamnarea sa la moarte.

PROTESTUL, IMPOSIBIL
Anul trecut, cu ocazia Summit-ului NATO de la Bucureşti, Constantin Răuţă se afla în România. Şi a făcut o serie de demersuri pentru a i se aproba un protest, pentru a afla şi preşedintele american de atunci (George W. Bush) că unui onorabil cetăţean american, fost cetăţean român (căci lui Răuţă i-a fost retrasă şi cetăţenia română), îi este menţinută, în România anilor 2000, o condamnare la moarte pronunţată de un regim condamnat oficial de actuala conducere a ţării. În plus, România este acum stat membru NATO şi UE, a eliminat de mulţi ani deja pedeapsa capitală şi se mai consideră şi aliat de nădejde şi prieten al Americii.

REALITATEA
Protestul de anul trecut i-a fost interzis lui Răuţă. Poate că până la urmă vestea primită de la Primăria Bucureşti nu l-ar fi mâhnit foarte mult, dacă, de fapt, lucrurile n-ar fi fost mult mai complicate. Constantin Răuţă se afla în plin proces cu statul român, pentru a-şi recăpăta cetăţenia şi, evident, pentru a i se anula condamnarea la moarte la 18 ani de la Revoluţia din decembrie 1989, care a instaurat democraţia în această ţară şi care a adus la putere oameni politici care au susţinut necondiţionat aderarea ţării la NATO.

Numele lui Constantin Răuţă figurează în "Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România", alături de altele, ale unor persoane pe care regimul comunist din România le-a considerat vinovate de trădare, dar care ulterior au fost reabilitate. Cu toate acestea, condamnarea sa nu a fost anulată. Mai mult, justiţia democraţiei româneşti (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - ÎCCJ) a anului de graţie 2009 a respins, la 30 ianuarie, printr-o decizie definitivă, "acţiunea de revizuire a senţinţei făcută de Constantin Răuţă".

LA CEDO CU DOSARUL
Cu toate astea, justiţia românească are la activ un dosar imposibil: o pedeapsă de condamnare la moarte reconfirmată la 19 ani de la abolirea pedepsei capitale în această ţară.

Avocatul lui Constantin Răuţă, Cătălin Dancu, a declarat că "lupta nu se va opri aici şi că va contesta decizia ÎCCJ la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), explicând că este inadmisibil ca un om să aibă pe numele său o sentinţă de condamnare la moarte în anul 2009". Şi totuşi, este adevărat. Dancu a mai spus că acest caz este ultimul de acest gen, "în care sentinţa unui om condamnat la moarte în vremea regimului comunist nu a fost încă revizuită", apărătorul făcând trimitere la cazul generalului Ion Mihai Pacepa.

CIUDĂŢENIILE DOSARULUI ŞI ALE PROCESULUI
Cazul lui Răuţă este cu atât mai ciudat, cu cât sentinţa comunistă privind condamnarea sa la pedeapsa capitală a fost comunicată abia în anul 2000. Atunci, Constantin Răuţă a cerut restituirea apartamentului confiscat de autorităţile române după fuga sa în 1973. Şi tot atunci a aflat de existenţa unei sentinţe penale prin care fusese condamnat la moarte. Ciudăţeniile au continuat, pentru că procesul de revizuire a sentinţei a fost umbrit de momente greu de explicat. Avocatul Dancu a explicat că "modul secret de desfăşurare a şedinţei de judecată, lipsa de cunoaştere a acuzaţiilor ce i-au fost aduse clientului său, imposibilitatea exercitării dreptului la apărare, precum şi exercitării căii de atac a recursului încalcă în mod evident dispoziţiile Codului de Procedură Penală (CPP), precum şi drepturile omului, aşa cum au fost ele stipulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului".

Dancu le-a mai spus judecătorilor că decizia de condamnare nu i-a fost comunicată niciodată lui Răuţă, cu toate că, potrivit legii, avea dreptul la declararea recursului în termen de 10 zile de la pronunţare. Avocatul a mai spus că, din cauză că Răuţă era plecat din ţară la momentul judecării şi condamnării şi pentru că nu a fost înştiinţat niciodată pe cale legală despre decizia de condamnare, în cazul acestuia s-a încălcat principiul egalităţii armelor, arătând că acesta a fost privat de posibilitatea de a se apăra sau de a formula o cale de atac împotriva sentinţei. Una peste alta, toate argumentele prezentate de avocat în timpul procesului n-au contat. Procurorul de şedinţă s-a opus tuturor solicitărilor şi a arătat că deciziile date de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Curtea Militară de Apel au fost corecte. No comment.

Cine este Constantin Răuţă

Răuţă este cetăţean american, cu domiciliul în Statele Unite. S-a născut în judeţul Alba la 6 noiembrie 1943. Răuţă a absolvit în 1966 Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, după care a fost cooptat şi angajat la Direcţia de Informaţii Externe (DIE). În noiembrie 1973, în timpul unei vizite oficiale în SUA, el a cerut şi a primit azil politic. În Statele Unite fiind, Constantin Răuţă a dus o intensă activitate în sprijinul respectării drepturilor omului în România, organizând sau participând la numeroase proteste la adresa regimului comunist de aici, proteste organizate în faţa Casei Albe şi a Ambasadei României la Washington, depunând mărturie la audierile din Congresul SUA împotriva regimului Ceauşescu şi dând interviuri în presa americană despre nerespectarea drepturilor omului în România. Numele său a fost deseori pomenit la Vocea Americii şi Europa liberă.