PALATUL PATRIARHIEI/În trecut al Parlamentului, acum al Bisericii

Ziua de Crăciun a început la Palatul Patriarhal, cum era şi firesc, cu oficierea Sfintei Liturghii în Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi.

Sutele de credincioşi prezenţi au luat parte la bucuria pe care o transmite această zi atât de importantă pentru toţi creştinii. Palatul Patriarhiei a fost construit într-o primă etapă între anii 1906-1916, destinaţia sa iniţială fiind aceea de Cameră a Deputaţilor, iar în vremea comunismului sediu al Marii Adunări Naţionale. Din 1996 a devenit Palatul Patriarhiei. Arhitectul acestei superbe clădiri de la începutul secolului al XX-lea este Dimitrie Maimarolu, iar inginerii constructori au fost pe rând George Constantinescu, Effigam Grant şi Ştefan Burcuş. Iniţiativa construirii palatului a fost a lui Carol I care, la 5 iunie 1882, a promulgat o lege prin care prevedea construirea mai multor clădiri publice în Bucureşti. Palatul Parlamentului a fost dat parţial în folosinţă în 1908. Războiul balcanic şi primul război mondial au făcut ca lucrările la palat să întârzie. Aşa se face că s-a mai construit la el şi în alte două etape: 1911-1913 şi 1914-1916. Ridicarea edificiului a presupus eforturi materiale semnificative, lucrările desfăşurându-se cu unele peripeţii. De exemplu, s-a constatat că zidurile clădirii, în prima etapă de construire au început să "plece" cu 10 cm de jur împrejur, existând pericolul prăbuşirii. Inginerul Gogu Constantinescu a luat atunci măsura întăririi construcţiei cu beton armat, o noutate în ingineria acelei vremi. Nimeni nu avea încredere. Deputaţii au refuzat să intre în palat. Sute şi sute de saci cu nisip au umplut sala de şedinţe, clădirea nu s-a fisurat nici cu un singur milimetru. Betonul armat avea de acum un mare viitor! Palatul a fost finisat complet în 1916.