Paradox - Regimul comunist a trait si a murit sub escorta Securitatii

O data cu instalarea Guvernului procomunist al lui Petru Groza au aparut vizitele de lucru ale conducerii de partid si de stat. Aceste vizite erau prilej de mobilizare a fortelor Securitatii.

O data cu instalarea guvernului preponderent comunist de sub presedintia lui Petru Groza, moment survenit la 6 martie 1945, la inceput cu o oarecare timiditate, apoi din ce in ce mai impetuos, s-au insinuat in agenda politica a Romaniei evenimente specifice regimului in curs de consolidare: vizitele de lucru ale conducerii de partid si de stat in diverse regiuni ale tarii.
Sub Nicolae Ceausescu, acest sistem de a tortura populatia, mobilizand-o impotriva vointei ei la mitinguri zgomotoase si la scandari de lozinci paranoice, va ajunge la paroxism. Totusi, Nicolae Ceausescu beneficia de circumstante atenuante: sistemul nu a fost inventat de el. Acum si aici ne referim la perioada in care sistemul se afla in faza de perfectare.

Meci politic in deplasare. Din cele ce rezulta din arhivele timpului, se intelege ca Petru Groza nu agrea asemenea spectacole de circaraie politica. Insa, luat la remorca de liderii partidului comunist si inghesuit intre ei, putea fi vazut in diverse prezidii aplaudate de mase imense de oameni. In campania electorala premergatoare alegerilor din 19 noiembrie 1946, a fost totusi nevoit sa faca si cativa pasi prin provincie, in calitate de cap de afis, alegand indeobste locuri in care conta pe prieteni din vremuri mai bune. Astfel, la 7 noiembrie 1946, s-a incumetat sa descinda la Lugoj, resedinta judetului Severin, de data aceasta insotit de un singur corifeu al establishmentului politic al timpului. In speta de Gheorghe Gheorghiu-Dej, de ministrii Aurel Potop, Anton Alexandrescu si Constantin Vasiliu-Rascanu si de alti demnitari mai de mana a doua si chiar a treia.

Comandantul escortei de ofiteri din Politia de Siguranta, care insotea vlastarele pretioase ale noii democratii, era comisarul-sef Mircea Iosif. Trenul in care sosisera toti in Banat, alcatuit din vagonul- salon aflat la dispozitia Presedintiei Consiliului de Ministri, din vagoanele de dormit pentru demnitarii mai mici in rang si ziaristii romani si straini din cortegiu, plus cateva vagoane de clasa pentru escorta, care nu merita mai mult, a ramas parcat pe o linie secundara din gara Lugoj.

La destinatie, comisarul-sef Mircea Iosif a constatat ca era un fel de a cincea roata la caruta guvernamentabililor iesiti la vanatoare de voturi. Acolo asteptau inca doua escorte, una alcatuita din ofiteri SSI si alta constituind o asa-zisa Brigada Speciala, inventata probabil exact pentru a se tine de coada ministrilor. Si, din clipa aceea, Mircea Iosif a inteles ca in capul lui se vor sparge toate neregulile, importanta sa randuindu-se pe un palier subaltern. Nu intamplator, pe tot parcursul vizitei oficiale, a stat cu ochii in patru si cu gheata in san, iar la sfarsit, preventiv, a aruncat vina pe altii.

ZIARISTII, NISTE RAI SI NISTE FAMENI. Cele mai mari necazuri nu I le-au provocat dusmanii reali sau imaginari ai regimului reprezentat de primul-ministru, ci mai ales ziaristii, in primul rand consilierul de presa Teodor Iorga. "Acesta a fost pe timpul campaniei 1941-1944 sergent major TR in Batalionul de propaganda al Marelui Stat Major - scria Mircea Iosif in raportul final, dupa revenirea la Bucuresti - , avand misiunea de sef al echipei romane de la postul de radio militar german Gustav din zona de operatii, intai la Vorosilovgrad, apoi la Rostov, Stalino si, in cele din urma, la Dniepropetrovsk.
La Lugoj, a incurcat complet planul organizat de Siguranta pentru securitatea personalitatilor, prin aceea ca, in mod samavolnic, a luat masinile repartizate escortelor si le-a intrebuintat exclusiv pentru transportul de agrement al ziaristilor prin oras, pentru a-si cumpara salam, unt, sunca sau pentru aventuri amoroase." In felul acesta, Teodor Iorga "punea in primejdie viata primului-ministru si a celorlalti membri ai guvernului", obligand totodata organele Sigurantei "sa-si faca datoria in conditii cu totul speciale, pe scara masinii primului-ministru sau in masinile altor ministri".

Un reactionar - altfel cum putea fi numit in acele vremuri de lupta cu reactiunea? - era considerat si ziaristul Willy Firoiu de la Jurnalul de dimineata. Cu ingaduinta consilierului Teodor Iorga, confiscase si el o masina destinata escortelor, plimband prin Lugoj cu ea doua doamne anume, agatate din zbor de pe un trotuar. Mai mult, "a transportat cele doua doamne la vagonul de dormit al trenului special, in ale carui cabine a ramas, impreuna cu aceste doamne si cu ziaristul Paul, timp de 30 de minute, tinand masina la scara trenului". Or, bravul comisar Mircea Iosif nu venise la Lugoj ca sa stea cu cronometrul in mana si sa masoare minutele de zbenguiala erotica al unor descreierati. Nu putea sa-si inchipuie ca nu numai ziaristii, ci si toti cetatenii din Romania acelui timp isi traiau ultimele zile de libertate aproximativa.

FATADA PUTERII. Desi nu era incantat de paradele politice, viitorul presedinte procomunist al Consiliului de Ministri - dr. Petru Groza - s-a achitat de rolul impus de bun "tovaras de drum", pozand alaturi de regele Mihai I

ATENTIE! BANCHET DESCHIS! Alte nereguli s-au intamplat la banchetul oferit de oficialitatile locului in onoarea lui Petru Groza si a insotitorilor lui. De data aceasta fiind implicate si alte tagme profesionale. De pilda, "chelnerii care serveau la acest banchet si-au adus de acasa, printr-o blamabila complicitate, constienta sau inconstienta, a politiei locale, familiile, asezandu-le la masa in preajma marilor demnitari".
Mult mai grav, "inca inainte de sosirea primului-ministru de la Teatrul Comunal la banchet, seful politiei locale, dl Adrian Dumitru, s-a instalat la masa, incepand sa manance". In sfarsit, "la acest banchet au luat parte oameni neinvitati, gratie lipsei de control", ceea ce, inca o data, "punea in primejdie viata primului-ministru si a celorlalti membri ai guvernului". Era cat se putea de limpede ca in capul comisarului-sef Mircea Iosif se deschideau primii muguri ai mentalitatii viitoarei Securitati: mania de a rascoli in trecutul oamenilor si teama de orice misca viu in jur.

ROCADA TRENURILOR A SI B. O prima ocazie a Securitatii propriu-zise de a se implica in asigurarea integritatii demnitarilor comunisti, in timpul unei vizite in provincie, a survenit spre sfarsitul lui octombrie 1948, la numai doua luni dupa ce luase fiinta. O delegatie masiva de demnitari comunisti si de invitati din strainatate pleca cu un tren special la Lainici, pe Valea Jiului, pentru a participa la inaugurarea liniei de cale ferata Bumbesti-Livezeni. Vremurile se schimbasera, Romania devenise de aproape un an republica populara si lucrurile nu mai erau tratate cu lejeritatea din noiembrie 1946. Acum s-au format doua trenuri speciale, A si B, interesant fiind faptul ca trenul B, incarcat cu securisti si cu aplaudaci, a plecat cu o zi inainte la drum.
Solemna ceremonie urma sa se desfasoare intr-o zona muntoasa si puternic impadurita si muntii, atunci, colcaiau de razvratiti inarmati, adversari ai regimului comunist. Asa ca securistii, inarmati si ei pana in dinti, s-au raspandit pe versantii din jur, in veghe atenta, iar aplaudacii s-au amestecat printre santieristi, ca sa-i invete cum se bate din palme si cum se striga lozinci cu energie si cu vigoare.

Trenul A s-a deplasat spre nordul judetului Gorj avand inaintea lui o locomotiva antemergatoare, urmata de un tren de marfa, destinat sa sara cu prioritate in aer in cazul ca ar fi trecut peste mine nedepistate de pirotehnisti. In prealabil, au fost verificati toti chelnerii si bucatarii vagoanelor- restaurante, precum si ceferistii care insoteau garnitura. La 24 octombrie 1948, ora 20:00, trenul a fost luat in primire de o echipa de securisti, care l-a controlat de la cap la coada. Tot ei au preluat de la gospodaria partidului si alimentele necesare delegatiei la drum si la capatul cursei.
Din lista membrilor delegatiei se intelege ca se considerau toti tovarasi, cu exceptia presedintelui C.I. Parhon, regalat cu titulatura de domn, si a prim-ministrului Petru Groza, la numele caruia s-a alaturat numai calificativul abreviat de doctor. Unii beneficiau personal de o escorta de ofiteri de securitate, al carei numar reprezenta un indiciu al adevaratului lor loc din ierarhia conducerii statului.

Gheorghe Gheorghiu-Dej si Vasile Luca erau flancati de cate trei securisti fiecare, iar Petru Groza numai de doi. Cate un singur securist ii insotea la plimbare pe C.I. Parhon, Marin Fl. Ionescu, Theodor Iordachescu, Nicolae Profiri, Lothar Radaceanu, Emil Bodnaras, Miron Constantinescu, Chivu Stoica si Gheorghe Apostol. In rest, Serghei Nicolau, Petre Borila, Leonte Rautu, Mihail Florescu, Alexandru Moghioros si invitatii straini George Cogniot, Giuliano Payeta, Finkelstein, Stela Blagoeva, Voda Pexa si ungurul Biro circulau fara coada. Sovieticii Puhlov, Gregorian, Kavtaradze, Karetkin, Judin, Sumilov si Baranov aveau propriile escorte, in a caror numaratoare si repartitie Securitatea nu se amesteca. Peste doar doua zile, Scanteia scria ca delegatia a fost intampinata la Lainici cu un entuziasm popular debordant. Normal, cine putea sa mai sufle?

MIC IN RANG, DAR TARE IN PAZA. Au mai trecut cativa ani si, in noiembrie 1952, s-a intamplat sa intreprinda si Chivu Stoica o vizita in capitala Moldovei, spre a se intalni cu activul regional de partid in aula Bibliotecii Centrale Universitare din Iasi. Cunoscutului demnitar comunist, care se va fi sinucis peste vreo doua decenii, pentru ca nu a vrut sa manance ciuperci, i-a fost repartizat drept bodyguard personal sublocotenentul Octav Samoila. Peste doua duzini de ofiteri de Securitate si de Militie au fost raspanditi prin cladirea bibliotecii, de la subsol pana sub cupola. Ce era de facut cu studentii care doreau sa citeasca? S-a gasit o solutie si pentru aceasta chestiune spinoasa, spinoasa deoarece studentimea obisnuia sa faca scandal din nimic. Sa dezvaluim aici si cum a decurs carnavalul, conform caietului de regie al Securitatii.

"In ziua de 4 noiembrie 1952, de la orele 7:00 dimineata - scria in raportul sau locotenentul major Emeric Mathe - , localul a fost luat in primire de catre tov. lt. Mircea Liteanu si slt. Alexandru Rata. Intrucat accesul in sala de citit a studentilor care frecventeaza biblioteca a fost permis de comun acord cu organele de partid, pentru supravegherea acestora au fost desemnati tov. plt. Ioan Dadanoglu si slt. Valerian Popa. Se mentioneaza faptul ca, la orele 7:00 dimineata, au fost controlate toate persoanele care au acces de serviciu in biblioteca. Toate masurile aratate mai sus au fost valabile pana la orele 14:00, cand accesul oricarei persoane a fost interzis.

Incepand de la orele 14:00, a inceput verificarea incintei aulei bibliotecii, cat si a incaperilor din incinta, in scopul stabilirii daca nu s-au infiltrat elemente straine sau daca nu s-a introdus material exploziv etc. De aceasta sarcina a raspuns tov. slt. Toma Plumbu, ajutat de slt. Eugen Petrescu, slt. Constantin Serban, lt. Mircea Liteanu, slt. Alexandru Rata, slt. Valerian Popa, slt. Ioan Ionescu, plt. Stefan Favu si plt. Ioan Dadanoglu. Tovarasii mai sus aratati au fost impartiti in trei echipe, care au avut responsabili pe slt. Toma Plumbu, lt. Mircea Liteanu si slt. Constantin Serban. Echipele formate au patruns in subsol, vestiar si sala de sedinte.

De la aceeasi ora, la usa principala au fost postati tov. slt. Iancu Leibovici si slt. Sava Canura, cu sarcina de a verifica persoanele care intrau (sic!) in interior, atat pe baza de invitatii sau cu eventuale sarcini de partid. S-a cautat sa se procedeze cu mult tact, pentru evitarea eventualelor conflicte. Tovarasii notati pana in prezent, dupa terminarea controlului, s-au impartit in sala, sub indrumarea tov. lt. maj. Emeric Mathe, care a indicat locul de misiune pe tovaras in parte. Pentru paza exterioara, am solicitat cinci organe militienesti de la Militia orasului, plasati din timp.
Tovarasii slt. Mihai Lupu si slt. Ioan Todirau au avut misiunea ca, incepand de la orele 14:00 si pana la terminarea sedintei, sa circule prin fata bibliotecii, in scopul depistarii anumitor persoane suspecte, care ar incerca sa comita acte de sabotaj, si pentru a stabili starea de spirit. Tovarasii in misiune au fost imbracati civil." Chivu Stoica a conferentiat in fata activului de partid al orasului si regiunii Iasi despre importanta istorica a recentului Congres al PCUS, ultimul congres prezidat de Stalin. A avut mana buna. Peste exact patru luni, Stalin a binevoit sa dea ochii peste cap si sa elibereze ringul istoriei.

SFARSITUL LUMII? Din documentele timpului rezulta ca moartea lui Stalin a provocat un frison dureros tuturor demnitarilor regimului comunist. In ceea ce ii privea, parea ca sosise sfarsitul lumii. Vizitele lor in teritoriu au fost suspendate si dispozitivul de paza alocat fiecaruia dintre ei a fost considerabil fortificat. Securitatea, in primul rand, a traversat zile si saptamani de alerta maxima, supraveghind populatia cum nu o facuse niciodata pana atunci. Pana si detinutii din puscarii si din lagarele de munca au devenit obiectul unei suspiciuni generalizate. Mai intai s-au emis dispozitii cu aparenta de normalitate: "Luati masuri ca in Directia Lagare si Colonii de Munca sa se treaca imediat la pavoazare. Se va expune portretul tovarasului Stalin indoliat.
De asemenea, se vor arbora steaguri sovietice si romanesti indoliate. Materialul necesar unitatilor din provincie se va procura local, iar pentru unitatile din capitala se va ridica prin Directia Lagare si Colonii de Munca, de la Directia Administrare si Gospodarire". Ordinul era semnat de ministrul adjunct de Interne, generalul maior Mihail Burca.

Apoi, in aceeasi zi, 6 martie 1953, conducerea Ministerului Afacerilor Interne a intors placa: "La toate lagarele si coloniile de munca - ordona insusi ministrul plin Stefan Pavel - se vor lua masuri pentru intarirea pazei, vigilentei, ordinii, disciplinei, muncii informative si controlului. Vorbitorul se suspenda. Pachetele si scrisorile pentru detinuti vor fi atent verificate si retinute pana la noi ordine. Cadrele vor fi in mijlocul unitatilor, iar in orele de repaos se va asigura o permanenta.
Pentru restul cadrelor, se vor lua masuri ca, in cel mai scurt timp, in caz de nevoie, sa fie la unitati. Se va asigura controlul asupra executarii masurilor luate. Pichetele de pompieri vor fi organizate si gata de interventie. La Directia Lagare si Colonii de Munca se va asigura serviciul cu ofiteri operativi". Masurile fiind valabile si dincolo de portile inchisorilor, de vreme ce Romania insasi devenise un lagar si o colonie de munca. Si daca in jurul unor detinuti amarati se iscase atata zarva, putem intelege cum se pregateau securistii sa-i apere chiar si cu pieptul pe demnitarii regimului.

Alerta aceasta s-a prelungit si in lunile urmatoare, mai ales in preajma zilei de 1 Mai, sarbatorita la Bucuresti si in toate localitatile importante din tara prin defilari si reuniuni de la care liderii de toate categoriile nu se puteau sustrage. O suspendare a ceremoniilor ar fi dat de gandit tuturor cetatenilor, reprezentand si un semn al fragilitatii regimului.
In aceste imprejurari, comportamentul Securitatii a fost stabilit inca de la 8 aprilie 1953 in cele mai mici detalii. Pana la 18 aprilie, toate directiile si serviciile institutiei erau somate sa intocmeasca planuri de masuri in trei exemplare, cu "obiectivele muncii informative, precum si proiectul ordinelor ce se vor da". Cuvantul de ordine era egal pentru toti: ochii pe demnitari cat ceapa! Insa, treptat, totul s-a scufundat intr-o grandioasa birocratie, cum se intampla cu orice durere si initiativa a regimului comunist, dublata de o represiune oarba.

FRICA PAZESTE VIA. Nu s-ar fi spus ca sefii Securitatii nu se gandeau si la propria siguranta. Un moment semnificativ a survenit la 10 ianuarie 1960, la numai doi ani si ceva de la moartea liderului social-democrat Constantin-Titel Petrescu: Securitatea a hotarat s-o mute din locuinta pe sotia defunctului, Sofia Petrescu. Un ofiter anonim a intocmit un referat de propuneri, din care citam: "In str. C. Dobrogeanu-Gherea nr. 8, et. 1, ap. 4, locuieste numita Sofia Petrescu... Sus-numita ocupa singura, la aceasta adresa, un apartament compus din doua camere, hol, plus dependintele necesare, spatiu care, desigur, este foarte mare pentru o singura persoana.
Intrucat aceasta locuinta se afla vizavi de ministerul nostru, iar prin pozitia ei poate observa toate intrarile din minister, exista pericolul de deconspirare a masurilor ce se iau de catre organele noastre asupra unor elemente social-democrate de dreapta, atunci cand, in diferite situatii, sunt aduse pentru anchete informative sau pentru recrutare. Pericol de deconspirare exista si pe linia problemelor PNT si PNL, deoarece sotia lui Constantin-Titel Petrescu cunoaste foarte multe elemente din aceste probleme, date fiind legaturile care au existat.
Pe langa acestea, Sofia Petrescu este vizitata in mod frecvent de diferite elemente social-democrate de dreapta, printre care si Adrian Dimitriu, fost secretar general al PSDI, care, la randul sau, poate sa observe cu usurinta persoanele care intra in sediul ministerului nostru. Fata de cele de mai sus, propunem: a se aproba ca Sofia Petrescu sa fie mutata de la aceasta adresa in alta locuinta". Generalul Pantelei Bodnarenko, alias Gheorghe Pintilie, din conducerea MAI, a ornat referatul cu o rezolutie dintre cele mai ipocrite: "In principiu, sunt de acord cu propunerea...". Pai, cum sa nu fi fost de acord, de vreme ce el era cel care o inspirase?
Din apartamentul Sofiei Petrescu se vedea numai intrarea principala a ministerului, prin care intrau si ieseau numai el, Alexandru Draghici si alti cativa alesi. Cei convocati in anchete intrau si ieseau prin usile dosnice. In realitate, Gheorghe Pintilie se temea ca, de la ferestrele Sofiei Petrescu, putea fi luat intr-o catare de arma. Acesta era adevarul.

Dintr-un plan de masuri "La toate lagarele si coloniile de munca se vor lua masuri pentru intarirea pazei, vigilentei, ordinii, disciplinei, muncii informative si controlului. Vorbitorul se suspenda. Pachetele si scrisorile pentru detinuti vor fi atent verificate si retinute pana la noi ordine. Cadrele vor fi in mijlocul unitatilor, iar in orele de repaos se va asigura o permanenta. Pentru restul cadrelor, se vor lua masuri ca, in cel mai scurt timp, in caz de nevoie, sa fie la unitati. Se va asigura controlul asupra executarii masurilor luate. Pichetele de pompieri vor fi organizate si gata de interventie. La Directia Lagare si Colonii de Munca se va asigura serviciul cu ofiteri operativi" Stefan Pavel ministrul MAI, 6 martie 1953

Cazul poetului Cezar Ivanescu "Impiedecarea participarii acestuia la actiuni unde este prezenta conducerea de partid si de stat, ori la alte activitati organizate, unde, prin comportarea sa, le-ar putea compromite. Prin conducerea redactiei se vor lua masuri de indepartare a acestuia din locurile unde au loc actiuni publice organizate sau unde este prezenta conducerea de partid si de stat. Asigurarea sa, cu sprijinul organelor de investigatii si, la nevoie, cu cele de militie, pe perioada desfasurarii actiunii. Darea sa in consemn la USLA si Directia a V-a" (Arhiva SRI, fond D, dosar 10966, vol. 27, f. 201)