Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Custozii desemnați să vegheze asupra incalculabilelor averi strânse de gulerele albe din KGB începând cu primul mandat de președinte al păpușii lor, Vladimir Putin, și-au extins acțiunile din Europa, din state-adăpost precum Liechtenstein ori Monaco, până-n Panama și Insulele Virgine Britanice. Un astfel de păstrător loial a fost și este Ghennadi Timcenko, cel responsabil de bunăstarea personală a țarului Volodia și a familiei acestuia. Doar că Timcenko nu (mai) opera la Sankt-Petersburg, orașul în care a și legat prietenia pe viață și pe moarte cu Putin, nici prin insulele exotice ale Americii Latine, ci în inima Occidentului, la Geneva, în Elveția. „Înconjurat de Munții Jura și de înzăpeziții Alpi, orașul era de multă vreme o destinație firească pentru banii veniți din Rusia. Parte a unei zone-tampon, neutre, dintre Est și Vest, încă de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Geneva avea îngropate între zidurile sale secretele financiare ale marilor puteri mondiale, secrete aflate aici în deplină siguranță”, aprecia cercetătoarea Catherine Belton într-un studiu ce i-a adus faima: „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul” (Editura Litera, 2021).
Începutul metamorfozei
„Banii KGB-ului - urma Catherine Belton - erau de mult timp găzduiți în tainițele urbei de pe Lacul Léman. Bancherii șopteau că, încă din zilele Războiului Rece, oameni de afaceri sovietici purtând valize pline ochi cu bani îi sunau de la vreo cabină de telefon public. În acea epocă toate conturile erau numărate, iar înțelegerile se derulau prin intermediul unor dialoguri cifrate sau al unor gesturi pe care doar cei implicați le înțelegeau. Acum, când Războiul Rece era oficial încheiat, Geneva se transformase într-un important avanpost pentru producția petrolieră gestionată de oamenii lui Putin din KGB”. Imediat după ce Kremlinul a pus mâna pe Iukos, firma petrolieră a celui mai avut om din Rusia în anii 2000, Mihail Hodorkovski, toate activitățile, contactele și contractele acesteia au fost (re)direcționate către Gunvor, compania cu cea mai fulgerătoare și misterioasă ascensiune din istoria business-ului cu produse petroliere. Ea era condusă, ați ghicit, de Ghennadi Timcenko. Dar cum a început, de fapt, fulminanta carieră a grupului Gunvor?
Trambulina obișnuită: contractele cu statul
Cercetătoarea britanică Catherine Belton dezvăluia în lucrarea sa, citată anterior: „Când compania controlată de statul rus, Gazprom, și-a luat propria felie din industria energetică a țării, cumpărând Sibneft de la Roman Abramovici, în 2005, filiala sa petrolieră, Gazpromneft, a început să acorde contracte mari firmei Gunvor. Intimidate de forța în creștere a Kremlinului, care-și adjudeca părți tot mai importante din industria petrolieră, și alți jucători de pe piața rusă au urmat aceeași direcție, semnând contracte cu Gunvor în încercarea de a intra în grațiile noilor stăpâni”. Rezultatul? În doar patru ani, compania condusă de Timcenko distribuia deja 30% din totalul exporturilor de petrol ale Rusiei efectuate pe calea apei. Ascensiunea sa fusese atât de rapidă - sesiza Catherine Belton -, încât nu mai putea fi mascată. În 2008, Gunvor devenise al treilea cel mai mare comerciant de petrol din lume, cu venituri de 70 de miliarde de dolari. Cum se obțineau aceste sume exorbitante? După o schemă veche, care a permis, după prăbușirea Uniunii Sovietice, conturarea a două clase complet opuse în Rusia - clica superbogaților și restul: resursele erau cumpărate la prețuri infime în Federație, iar apoi erau revândute în Occident la prețuri de zeci de ori mai mari. Risc inexistent, profit maxim. Nu trebuia decât să te afli în fruntea bucatelor, iar gulere albe din KGB ocupaseră deja primele locuri la masa noilor oligarhi.
Ștafeta
„Una câte una, celelalte companii petroliere rusești care prosperaseră la Geneva în cursul erei lui Boris Elțîn au fost nevoite să tragă obloanele. Când Iukos vindea petrol prin compania Petroval (cu sediul la Geneva, bineînțeles) miliardele de dolari obținute din diferența dintre prețul mondial al petrolului și cel de pe piața internă rusă au constituit un real motiv de îngrijorare pentru regimul Putin, care n-a ezitat să atace public practicile lui Hodorkovski pe motiv că ele nu aduceau Rusiei decât sărăcie și mizerie. Apoi, când fluxurile naționale de țiței au fost dirijate către Gunvor, îngrijorarea lui Putin s-a stins”. Și asta în ciuda faptului că și Iukos, și Gunvor prosperau după aceeași schemă care îngenunchea economia Rusiei. Practic, nu avusese loc decât un banal transfer de putere și influență, o ștafetă între cei deja putrezi de bogați și cei abia instalați la conducerea jocului, avizi la rândul lor să facă avere pe spinarea țării. O singură trăsătură îi deosebea pe oligarhii lui Elțîn de cei ai lui Putin: ultimii nu operau la vedere, ci cât mai discret, atitudine specifică serviciilor KGB.
Interzis la e-mail și telefon
„Mulți ani - sublinia cercetătoarea Catherine Belton - o parte din acționarii de la Gunvor au părut învăluiți într-un mister la fel de profund precum cel care viza finanțele companiei. În acte, firma era patronată de Timcenko și de un partener suedez, Torbjorn Tornqvist, dar și de un al treilea acționar, al cărui nume - afirma nu în urmă cu mult timp Tornqvist - nu putea fi dezvăluit”. Al treilea proprietar (în acte) nu era Putin, evident, țarul nu deține nicio proprietate pe numele său, ci Piotr Kolbin, un afacerist alunecos din Sankt-Petersburg, prieten intim al lui Putin încă din vremea în care ultimul ocupase funcția de viceprimar în orașul de pe Neva. Gunvor era administrată, așadar, de acest trio aparent ciudat, obsedat de discreție. Timcenko, de pildă, nu utiliza niciodată e-mail-ul ca mijloc de comunicare, iar când apela la telefonul mobil o făcea convins că este ascultat. Mai mult, navetistul pe ruta Geneva-Moscova n-a acordat niciodată vreun interviu și nici n-a apărut în public până în 2008, când, forțat de ascensiunea uluitoare a companiei pe care o reprezenta, a fost nevoit să iasă în lumina reflectoarelor, acordând un interviu regizat din timp.
Indiscreția unui bancher elvețian
„Dintr-un dialog purtat în 2014 cu Serghei Pugaciov (n. r. - finanțistul Kremlinului care s-a învârtit în cele mai subțiri cercuri ale puterii în primul mandat de președinte al lui Putin) - mai devoala Catherine Belton - am dedus că Ghennadi Timcenko fusese aproape invizibil inclusiv pentru oamenii apropiați de liderul Rusiei”. Dar să facem mai bine loc unui episod relatat chiar de Pugaciov: „Într-o seară de iarnă am sosit târziu la Novo Ogarevo (n. r. - reședința lui Putin de lângă Moscova) și l-am găsit pe acest Timcenko în bucătărie. N-am apucat să vorbim cine știe ce, pentru că Putin i-a ordonat scurt să-l aștepte afară, în viscol. Vladimir Vladimirovici a vrut, probabil, să-mi demonstreze că Timcenko nu era vreun personaj important pentru el, dar eu am dedus exact opusul: între ei era o legătură sensibilă, extrem de sensibilă”. Ulterior, Pugaciov avea să deslușească motivul comportamentului bizar al lui Putin: „La sfârșitul lui 2003, am întâlnit un bancher care tocmai ce zburase din Elveția la Moscova pentru a mă descoase în legătură cu Timcenko. El mi-a dezvăluit că Ghennadi era, de fapt, deținătorul fondurilor pentru președinte. Mi-a spus așa: «E un tip pe nume Timcenko care ne-a adus o grămadă de bani, banii lui Putin»”.
Mucozități pe hârtie
Până la urmă, în spațiul public s-au scurs mai multe informații care vizau o legătură directă între Gunvor și Putin. Ghennadi Timcenko a negat inițial vehement că succesul companiei se datorează relațiilor sale cu Kremlinul, explicând presei că reușita în afaceri este doar una personală. „După ce analistul politic Stanislav Belkovski, bine conectat la mediile puterii, a îndrăznit, către sfârșitul celui de-al doilea mandat al lui Putin, să afirme public că președintele era beneficiarul suprem al profiturilor generate de Gunvor, Putin a respins acuzațiile cu obișnuitul său dispreț”, amintea cercetătoarea Catherine Belton. „Sunt niște insinuări absurde - a comentat la acea vreme Putin. De fapt, sunt doar niște mucozități pe care cineva și le-a scos din nas și le-a înșirat apoi pe hârtie”.
S-au trezit și americanii
La scurt timp după izbucnirea scandalului „Gunvor”, reprezentanții Departamentului Trezoreriei SUA au afirmat tranșant: „Putin are investiții la Gunvor și ar putea avea acces la fondurile acestei companii”. Negru pe alb.
În 2008, Gunvor devenise al treilea cel mai mare comerciant de petrol din lume, cu venituri de 70 de miliarde de dolari
„Gunvor a fost creată încă de la început ca proprietate a lui Putin. E o companie 100% a lui”, oligarh rus, sub protecția anonimatului
„Sunt niște insinuări absurde. De fapt, sunt doar niște mucozități pe care cineva și le-a scos din nas și le-a înșirat apoi pe hârtie”, Vladimir Putin, comentând scandalul „Gunvor”
„Timcenko este doar purtătorul unei valize care conține 10 miliarde de dolari. Cât îi aparține lui, cât președintelui, nici nu mai contează”, oligarh rus, sub protecția anonimatului
