"Parcă era născută aici, în Gruiu, în glod!"

Zăpada e aproape topită la Gruiu, dar casa are sufletul îngheţat. Lăcrimează pe la streşini, într-un bocet tăcut. A plecat şi Doamna. A rămas singură pe lume. Căsuţa de la Gruiu nu era doar un loc în care stăteau Ştefan şi Mihaela. Devenise tot universul lor. Aici, la Gruiu, îşi găsiseră pacea şi fericirea.  

Am întâlnit-o pe doamna Mihaela Tonitza Iordache la Gruiu în urmă cu un an şi câteva luni. Cu inima sfâşiată de durerea pricinuită de pierderea soţului, a răsfoit în cartea vieţii domniei sale. A deschis albumul cu fotografii de familie şi ne-a vorbit despre marele actor Ştefan Iordache. A evitat să vorbească despre sine. Ştefan era prezent în fiecare frază. Aşa cum prezent era în fiecare colţ din casă: în fotografii, în afişe, în diplome. Doamna Mihaela chiar râdea şi ne spunea că nu prea i-a plăcut să apară în fotografii. Acestea erau rare. Ea, Mihaela, îşi lua lumina de la Ştefan.

Ne-am reîntâlnit anul trecut, când frunzele copacilor erau ruginii, iar curtea familiei Iordache, de la Gruiu, părea un colţişor de rai, împodobit cu flori de toamnă şi trandafiri. Totul era făcut "aşa cum trebuia", adică aşa cum îi plăcea lui Ştefan Iordache. Totul îngrijit să fie frumos, via să nu sufere, pomii să fie culeşi la timp, florile şi legumele să nu fie cumva năpădite de buruieni.  

Vestea plecării din lume a doamnei Mihaela Tonitza Iordache i-a lăsat pe vecinii din Gruiu fără grai. Pe Strada Mihai Eminescu e o tristeţe sfâşietoare. Nimeni nu poate accepta că un om deosebit cum era domnia-sa a dispărut fulgerător. Doamna Dorina îi era vecină şi era nelipsită din casa familiei Iordache. O ajuta pe doamna Mihaela Tonitza să aibă o grădină frumoasă. "Îi plăcea să fie curat. Tot timpul avea grijă să aibă flori. Să nu lipsească petuniile, crăiţele şi vara, neapărat, să fie regina nopţii. Domnului Ştefan îi plăceau regina nopţii şi crăiţele. Dacă avea cineva vreun necaz, în miez de noapte era în stare să meargă până-n pânzele albe să îl ajute, să aducă o pastilă dacă era cineva bolnav. Iubea copiii, animalele." Cele două pisici, adoratele lui Ştefan şi ale Mihaelei, răsfăţatele casei de la Gruiu, sunt acum la Bucureşti.

Vecinii din Gruiu îi deveniseră familie. Avea grijă ca uneia dintre bătrânele care avea casa lângă a lor să nu-i lipsească nimic. "La fiecare sfârşit de săptămână îi aducea tot ce avea nevoie: zahăr, ulei, orez. Cu tot ce îi spunea să-i aducă", îşi aminteşte doamna Dorina. "Bătrâna s-a prăpădit şi ea acum un an şi jumătate. Doamna Mihaela dădea bună ziua la toată lumea, nu avea atitudinea aceea de... «cine sunt eu». Parcă era născută în Gruiu, în glod!

Noi n-am ştiut decât după Revoluţie că este directoare şi profesor, pentru că niciodată nu s-a lăudat. Niciodată n-a spus că este nepoata lui Tonitza. Am văzut-o la televizor, aşa am aflat. Erau foarte modeşti."