Parghia trecutului - Pastile, in paginile vechilor reviste

Revistele vremii deschideau editiile de Pasti printr-o urare traditional crestineasca... Christos a inviat!

Ilustratiunea Romana, in 1935, prezenta in paginile sale de inceput datini de Pasti. "Peste tot in tara este un spectacol. In prima zi a Pastilor, ca in toate satele moldovenesti, fetitele casei, curat imbracate, duc pe o tabla de lemn, acoperita cu o naframa rosie, pasca si oua rosii la prieteni si la vecini. Femeilor insarcinate, tot satul le trimite oua de rata, vopsite galben, ca sa fie fatul baiat."

In aceeasi editie, la rubrica "Fel de fel", dezvaluiau ca "in Spania e obiceiul ca in preajma Pastilor, cand clopotele incep sa sune, lumea sa se spele cu apa curgatoare, care in acea clipa devine sfintita. Copilasii folosesc, la sunetul clopotelor, apa canalelor strazii". Intr-o alta rubrica, angajatii Ilustratiunii descriau celebra carte de la inceputul secolului al XVI-lea, "Rastignirea lui Christos", astfel: "Cartea aceasta reprezinta un punct culminant al cartii ilustrate germane si este una dintre cele mai frumoase si mai reusite. Ea cuprinde 38 de gravuri pe lemn, mari cat pagina, precum si 34 de gravuri mici in text, tot pe lemn".

OPERE. Numar de Pasti. Ilustratiunea Romana. 1937. Redactorii gasesc o modalitate mai originala de a descrie atmosfera Sfintelor Sarbatori Pascale prin articolele "Clopotarul din Florenta" si "Saptamana Patimilor la Sevilla". Mai departe, autorii paginilor de revista prezinta... "Oua de Pasti". "La institutul social roman se afla o minunata colectie de oua incondeiate, din toate tinuturile romanesti. Din nefericire, colectia care cuprinde peste 100 de oua, adevarate opere de arta miniaturala, e pe cale sa dispara. Ce minunata propaganda poate constitui pentru strainii care nu au invatat inca sa ne cunoasca."

In noaptea rastignirii

Golgotha’ si urca’n noapte pustia catedrala.
Isus, pe trista culme, cu cerul a ramas;
Cu moliciunea unei tulpini infipta’n vas,
Din gatu-atins de Luna ii cade fata pala.

Departe scanteieaza orasu’ncins de ziduri.
Ard torte pretutindeni, ospete largi se’ntind;
Batrani, femei si tineri, cat mesele-i cuprind,
Adulmeca mireazma ce fumega din bliduri

Si falcile dau goana si muzicile canta.
"Sa bem pentru’mparatul eternei inaltimi!"
Si buzele aprinse, lucite de grasimi,
Din cupe-adanci, in spasmuri de hohote se-avanta.
Si toti, din fiu in tata, de-a valma prin sa spue:
- Eu l-alungai cu pietre! - Eu numai l-am ciupit...
- Ba eu i-am rupt vestmantul! - Eu rana i-am largit
- Otet i-am dat! - Eu spini! - Eu l-am batut in cue!

Doar altele fecioare din pleoape trist adie...
Si’n timp ce creste larma, ies palide in prag,
Suspina lung cu ochii spre dealul dus si vag
Pe care crucea’n luna imaginea-si subtie...

... Si ca o rasbunare ce azi rasbuna crima,
In sanii calzi si fragezi, ce neamu’l fecundau
- Adanc infiorate - fecioarele sorbiau
Paloarea’n care luna invaluia victima!

G. Gregorian (Ilustratiunea Romana, Numar de Pasti, 1935)