Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In amintirea bibliotecii din Alexandria am fost la biblioteca din Alexandria. Adică să ne-nţelegem. Am fost in Alexandria asta, de aici. De pe meleagurile romăneşti, nu aşa, de pe meleagurile egiptene. Nu. De pe plaiurile romăneşti. Am păşit timid in acest locaş de cultură. Primii paşi. Primele emoţii.
In amintirea bibliotecii din Alexandria am fost la biblioteca din Alexandria. Adică să ne-nţelegem. Am fost in Alexandria asta, de aici. De pe meleagurile romăneşti, nu aşa, de pe meleagurile egiptene. Nu. De pe plaiurile romăneşti. Am păşit timid in acest locaş de cultură. Primii paşi. Primele emoţii.
Nimeni in biblioteca "Marin Preda" din Alexandria, judeţul Teleorman. O tăcere cerebrală punctează spaţiul in care se mai găsesc următoarele lucruri: un holişor cu mochetă pe jos (culoare albastră) pe care sunt nişte uşi. Sala de lectură e delimitată printr-un geam enorm de holişor, aşa că putem vedea un nene care citeşte ziarele. Totul curăţel. Şi aici e mochetă albastră pe jos. Peste tot e mochetă albastră pe jos. E clar că asta-i sala de lectură a bibliotecii din Alexandria. Violez politicos uşile. Adică după ce bat la uşi, intru fără să mi se răspundă, ce biblioteca mea. Intru ca la mine acasă in biroul secretarei. Un fax. Nişte hărţoage. Intimitatea asta bruscă dintre mine şi biblioteca din Alexandria mă sperie, sinceră să fiu. Aşa că abandonez ideea scotocelilor mahalageşti, optănd, mai degrabă, pentru bătutul pe la toate uşile. Sper cu sinceritate să nu nimeresc intr-un moment prost, cine-ştie ce s-o fi intămplat. In sfărşit. O persoană cumsecade deschide o uşă.
INÃ...UNTRU. Stimaţi cititori, ne aflăm chiar aici, in Biblioteca din Alexandria, mănaţi nu de curiozităţi culturalnice, aşa cum ne-ar plăcea nouă, intelectualilor, să credeţi, ci, mai curănd, imboldiţi de o curiozitate, dacă vreţi, naţională. Dragă, cum e la bibliotecă intr-un orăşel mai mic, cu atăt mai mult cu căt acesta e omonim cu un mare oraş al antichităţii, şi anume cel care a demarat cel mai de anvergură proiect cultural al vremii, o bibliotecă ce depozita 900.000 de pergamente?
Doamna care ne primeşte e foarte drăguţă şi dispusă să ne pună la dispoziţie orice informaţie privitoare la. O mint spunăndu-i că facem o cercetare sociologică pe teren, despre ambiţiile culturale la romăni (n-am găsit altă rimă). Nu vreau nici s-o sperii, nici s-o inhib şi d-aia zic. "Peste două sute de mii de volume, să ştiţi, avem". Această paranteză cu "să ştiţi" divulgă o măndrie deloc reprobabilă. E simpatică doamna cum işi apără teritoriul. Şi foarte bine face.
PREZENTARE GENERALÃ.... "Poate că suntem noi un oraş mic, dar avem o bibliotecă bine pusă la punct. Avem trei secţii". Două puncte. De imprumutat copii, de imprumutat adulţi şi de multimedia, care incă nu e multimedia decăt cu numele. Ştim, ştim, nu sunt bani. In orice caz, intenţia e bună şi probabil, odată şi-odată, o să fie un calculator cu acces la internet şi in biblioteca din Alexandria, măcar atăt. Nu spunem asta cu maliţiozitate, ci cu speranţă-n cuget, suflet şi literatură.
"Despre cărţi, să ştiţi că avem şi cărţi rare". Ce cărţi rare. "Cărţi rare" despre care aflăm că sunt departe, intr-un depozit din subsol, le păstrează bine de tot şi d-aia. "Uitaţi! Uitaţi colecţia integrală Encyclopedia Britannica". Ne uităm la colecţia integrală Encyclopedia Britannica. "Avem şi cărţi in limbi străine". Dau ochii cu un James Joyce, aflat la vedere pe un raft şi pe care-l salut in trecere, la Hemingway mă uit tot superficial, deşi mă-ntreb dacă nu cumva are el un "Zăpezile de pe Kilimanjaro" că tot o caut şi n-o găsesc şi poate-o găsesc tocmai aici, in biblioteca din Alexandria, imi fac şi permis, dacă e. Dante. Virginia Wolf. Prietenii mei, intelectualii. "Ghidul electronistului amator". "Şi avem şi cărţi mai rare". Ce cărţi mai rare. "Cărţi mai rare".
SÃ...LILE. "Aici e sala de lectură". Dăm noroc cu sala de lectură, cea lipită printr-un geam de holul de la intrare. Aceasta constă in căteva rănduri de mese dispuse paralel. Spaţiul pare mic pentru cei aproximativ şase mii de abonaţi pe care-i are biblioteca, potrivit spuselor doamnei, dar e greu de crezut că, vreodată, această sălişoară ar deveni brusc neincăpătoare din cauza celor şase mii de abonaţi care vor fi dat buzna de la serviciu şi de la şcoală, ca să mai apuce şi ei să mai citească ceva pănă se-nchide. Şase mii de locuitori din Alexandria au permis de intrare la bibliotecă şi asta trădează pasiunea pentru lectură a populaţiei... ăăă... alexandriene. Deşi acum nu se vede nici un abonat care să devoreze cărţi, suntem convinşi că el există şi se află chiar pe drum inspre bibliotecă la această oră, nu se poate altfel.
ALTFEL, afară din bibliotecă, oamenii citesc, citesc şi iar citesc. Dacă nu citesc toţi cei cincizeci de mii de locuitori, şase mii tot o fac. Citeşte şi tanti asta care bea rachiu la varice, zece mii suta. Citeşte şi nenea ăsta care trage de o bere la halbă alături de tanti, tot la varice. Citeşte şi nenea care te căntăreşte, cinci mii căntăritul, şi care nu se bucură de o dicţie tocmai ok, din cauză c-a citit foarte mult inainte şi e foarte obosit, daâ e simpatic.
Un domn tocmai face o pauză de lectură cu o bere-n mănă. "Da, am colaborat cu miliţia". Ceva pe ruseşte. "Am colaborat cu miliţia acum douăzeci de ani, da". "Că dac-o-ntrebi pe una ce-i aia «adrenalină» zice că-i o prăjitură", "da, am colaborat cu miliţia, am colaborat cu miliţia", găl-găl. Un tip care citeşte mult şi care, in esenţă, in spaţiul de lectură al cărciumii, işi pansează tristeţile cu bere la un litru.
TOŢI, dar absolut toţi citesc, doar că acum-acum, chiar in acest moment, se află intr-o pauză de la sala de lectură şi au ieşit şi ei puţin să-şi dreagă neuronii cu una mică, după care ţup, inapoi la sala de lectură, la studiu, de asta putem să fim siguri. Şi oricum e o oră mai naşpa in Alexandria de citit chiar acum, lumea adultă fiind la serviciu, lumea minoră fiind la şcoală şi deci. Au timp de citit, măcar o oră, dacă, să zicem, fug de la serviciu pe la cinci, pănă la şase, cănd se-nchide la bibliotecă, tot citesc o oră.
Pensionarii citesc şi ei, mai ales ziarele, dar de dimineaţă, nu acuma, la prănz, cănd, dacă mai au ceva de aflat, află oricum de la televizor, nu dau buzna la bibliotecă, aşa, ca intelectualii ceilalţi, mai ales că cine-ştie unde locuiesc dumnealor.
EXIT. Alexandria e un oraş care e un oraş in care se citeşte mult. Doamna cu care am vorbit la bibliotecă e convinsă că viitorul bibliotecilor, al tuturor bibliotecilor, aşa, in general, nu e ameninţat de internet. "Nu există să inlocuiască internetul cartea. Cartea o să rămănă mereu, sunt convinsă de asta. Copiii noştri citesc şi citesc cărţi adevărate, să ştiţi, chiar dacă, normal, ca orice copii ai vremurilor ăstora, nu pot şi nici nu trebuie să stea departe de internet. In mod clar, bibliotecile, cărţile tipărite vor continua să existe".
Nimeni in biblioteca "Marin Preda" din Alexandria, judeţul Teleorman. O tăcere cerebrală punctează spaţiul in care se mai găsesc următoarele lucruri: un holişor cu mochetă pe jos (culoare albastră) pe care sunt nişte uşi. Sala de lectură e delimitată printr-un geam enorm de holişor, aşa că putem vedea un nene care citeşte ziarele. Totul curăţel. Şi aici e mochetă albastră pe jos. Peste tot e mochetă albastră pe jos. E clar că asta-i sala de lectură a bibliotecii din Alexandria. Violez politicos uşile. Adică după ce bat la uşi, intru fără să mi se răspundă, ce biblioteca mea. Intru ca la mine acasă in biroul secretarei. Un fax. Nişte hărţoage. Intimitatea asta bruscă dintre mine şi biblioteca din Alexandria mă sperie, sinceră să fiu. Aşa că abandonez ideea scotocelilor mahalageşti, optănd, mai degrabă, pentru bătutul pe la toate uşile. Sper cu sinceritate să nu nimeresc intr-un moment prost, cine-ştie ce s-o fi intămplat. In sfărşit. O persoană cumsecade deschide o uşă.
INÃ...UNTRU. Stimaţi cititori, ne aflăm chiar aici, in Biblioteca din Alexandria, mănaţi nu de curiozităţi culturalnice, aşa cum ne-ar plăcea nouă, intelectualilor, să credeţi, ci, mai curănd, imboldiţi de o curiozitate, dacă vreţi, naţională. Dragă, cum e la bibliotecă intr-un orăşel mai mic, cu atăt mai mult cu căt acesta e omonim cu un mare oraş al antichităţii, şi anume cel care a demarat cel mai de anvergură proiect cultural al vremii, o bibliotecă ce depozita 900.000 de pergamente?
Doamna care ne primeşte e foarte drăguţă şi dispusă să ne pună la dispoziţie orice informaţie privitoare la. O mint spunăndu-i că facem o cercetare sociologică pe teren, despre ambiţiile culturale la romăni (n-am găsit altă rimă). Nu vreau nici s-o sperii, nici s-o inhib şi d-aia zic. "Peste două sute de mii de volume, să ştiţi, avem". Această paranteză cu "să ştiţi" divulgă o măndrie deloc reprobabilă. E simpatică doamna cum işi apără teritoriul. Şi foarte bine face.
PREZENTARE GENERALÃ.... "Poate că suntem noi un oraş mic, dar avem o bibliotecă bine pusă la punct. Avem trei secţii". Două puncte. De imprumutat copii, de imprumutat adulţi şi de multimedia, care incă nu e multimedia decăt cu numele. Ştim, ştim, nu sunt bani. In orice caz, intenţia e bună şi probabil, odată şi-odată, o să fie un calculator cu acces la internet şi in biblioteca din Alexandria, măcar atăt. Nu spunem asta cu maliţiozitate, ci cu speranţă-n cuget, suflet şi literatură.
"Despre cărţi, să ştiţi că avem şi cărţi rare". Ce cărţi rare. "Cărţi rare" despre care aflăm că sunt departe, intr-un depozit din subsol, le păstrează bine de tot şi d-aia. "Uitaţi! Uitaţi colecţia integrală Encyclopedia Britannica". Ne uităm la colecţia integrală Encyclopedia Britannica. "Avem şi cărţi in limbi străine". Dau ochii cu un James Joyce, aflat la vedere pe un raft şi pe care-l salut in trecere, la Hemingway mă uit tot superficial, deşi mă-ntreb dacă nu cumva are el un "Zăpezile de pe Kilimanjaro" că tot o caut şi n-o găsesc şi poate-o găsesc tocmai aici, in biblioteca din Alexandria, imi fac şi permis, dacă e. Dante. Virginia Wolf. Prietenii mei, intelectualii. "Ghidul electronistului amator". "Şi avem şi cărţi mai rare". Ce cărţi mai rare. "Cărţi mai rare".
SÃ...LILE. "Aici e sala de lectură". Dăm noroc cu sala de lectură, cea lipită printr-un geam de holul de la intrare. Aceasta constă in căteva rănduri de mese dispuse paralel. Spaţiul pare mic pentru cei aproximativ şase mii de abonaţi pe care-i are biblioteca, potrivit spuselor doamnei, dar e greu de crezut că, vreodată, această sălişoară ar deveni brusc neincăpătoare din cauza celor şase mii de abonaţi care vor fi dat buzna de la serviciu şi de la şcoală, ca să mai apuce şi ei să mai citească ceva pănă se-nchide. Şase mii de locuitori din Alexandria au permis de intrare la bibliotecă şi asta trădează pasiunea pentru lectură a populaţiei... ăăă... alexandriene. Deşi acum nu se vede nici un abonat care să devoreze cărţi, suntem convinşi că el există şi se află chiar pe drum inspre bibliotecă la această oră, nu se poate altfel.
ALTFEL, afară din bibliotecă, oamenii citesc, citesc şi iar citesc. Dacă nu citesc toţi cei cincizeci de mii de locuitori, şase mii tot o fac. Citeşte şi tanti asta care bea rachiu la varice, zece mii suta. Citeşte şi nenea ăsta care trage de o bere la halbă alături de tanti, tot la varice. Citeşte şi nenea care te căntăreşte, cinci mii căntăritul, şi care nu se bucură de o dicţie tocmai ok, din cauză c-a citit foarte mult inainte şi e foarte obosit, daâ e simpatic.
Un domn tocmai face o pauză de lectură cu o bere-n mănă. "Da, am colaborat cu miliţia". Ceva pe ruseşte. "Am colaborat cu miliţia acum douăzeci de ani, da". "Că dac-o-ntrebi pe una ce-i aia «adrenalină» zice că-i o prăjitură", "da, am colaborat cu miliţia, am colaborat cu miliţia", găl-găl. Un tip care citeşte mult şi care, in esenţă, in spaţiul de lectură al cărciumii, işi pansează tristeţile cu bere la un litru.
TOŢI, dar absolut toţi citesc, doar că acum-acum, chiar in acest moment, se află intr-o pauză de la sala de lectură şi au ieşit şi ei puţin să-şi dreagă neuronii cu una mică, după care ţup, inapoi la sala de lectură, la studiu, de asta putem să fim siguri. Şi oricum e o oră mai naşpa in Alexandria de citit chiar acum, lumea adultă fiind la serviciu, lumea minoră fiind la şcoală şi deci. Au timp de citit, măcar o oră, dacă, să zicem, fug de la serviciu pe la cinci, pănă la şase, cănd se-nchide la bibliotecă, tot citesc o oră.
Pensionarii citesc şi ei, mai ales ziarele, dar de dimineaţă, nu acuma, la prănz, cănd, dacă mai au ceva de aflat, află oricum de la televizor, nu dau buzna la bibliotecă, aşa, ca intelectualii ceilalţi, mai ales că cine-ştie unde locuiesc dumnealor.
EXIT. Alexandria e un oraş care e un oraş in care se citeşte mult. Doamna cu care am vorbit la bibliotecă e convinsă că viitorul bibliotecilor, al tuturor bibliotecilor, aşa, in general, nu e ameninţat de internet. "Nu există să inlocuiască internetul cartea. Cartea o să rămănă mereu, sunt convinsă de asta. Copiii noştri citesc şi citesc cărţi adevărate, să ştiţi, chiar dacă, normal, ca orice copii ai vremurilor ăstora, nu pot şi nici nu trebuie să stea departe de internet. In mod clar, bibliotecile, cărţile tipărite vor continua să existe".
Citește pe Antena3.ro
