40 de ani de la licenţă! Promoţia ’68 a Facultăţii de Filologie s-a reîntîlnit ieri în mereu tînărul amfiteatru Odobescu. Acolo unde, cu 20 de ani în urmă, cuvîntul lui Adrian Păunescu a provocat un scandal infernal.
LA ANIVERSARĂ - Istoria, în direct la filologie
40 de ani de la licenţă! Promoţia ’68 a Facultăţii de Filologie s-a reîntîlnit ieri în mereu tînărul amfiteatru Odobescu. Acolo unde, cu 20 de ani în urmă, cuvîntul lui Adrian Păunescu a provocat un scandal infernal.
Constanţa Buzea, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Doina Stănescu, Florin Manolescu sînt cîteva dintre numele mari pe care promoţia ’68 le-a dat literaturii române. Stanca Fotino Ciobanu, nume foarte cunoscut în cercetarea folclorică, Mioara Catani Popescu, cercetător lingvistic, mulţi şi foarte buni profesori de limba şi literatura română. Oameni de radio şi de televiziune, Ion Madoşa şi Rodica Madoşa de la Radio, Rodica Popârlan, George Marinescu, de la TVR, regretata Elena Piţică şi mulţi alţii.
PREZENT! Ca de obicei, se strigă mai întîi catalogul. Dintre cei 200 de studenţi, ieri, la 40 de ani de la despărţirea de băncile Universităţii Bucureşti, au sărbătorit aniversarea doar 40 de absolvenţi. Dacă regimul comunist n-ar fi căzut, promoţia ’68 n-ar mai fi organizat întîlnirile următoare după cea de 20 de ani. Adrian Păunescu a luat atunci cuvîntul, deşi n-ar fi vrut să o facă. Au urmat luni de anchete ale Securităţii, ameninţări, interdicţia întîlnirilor. De ce? “Eu eram atunci student tot aici, în primul an. Am venit la întîlnirea lor de 20 de ani împreună cu tata, iar atunci cînd, la insistenţele foştilor colegi, a luat cuvîntul, tata a spus că vom cînta ceva. Şi am cîntat. Securiştii care erau în sală au transcris versurile din memorie, au raportat şi a ieşit un mare scandal”, povesteşte Andrei, fiul Constanţei Buzea şi al lui Adrian Păunescu. Poetul a avut curajul să provoace sistemul prin versuri care-au cutremurat cenzura. Dar vremurile s-au schimbat, iar foştii colegi se pot întîlni acum fără teamă de alte anchete şi ameninţări.
POEZIE. Trist. “Din ce în ce mai puţini vin la întîlnire. La 20 de ani amfiteatrul era plin pînă sus”, spune cu regret Adrian Păunescu. Dar poezia nu a pierit din sufletul promoţiei ’68. Catalogul se strigă în aplauze. Apoi, poeţii anului sînt invitaţi să recite. Sensibila Constanţa Buzea îşi emoţionează pînă la lacrimi colegii. Cine urmează? Din sală se strigă: Adrian Păunescu! “Nu!”, s-a opus scurt poetul. “Am vorbit şi acum 20 de ani şi n-a ieşit bine. După ce-aţi plecat, a urmat jumătate de an de anchete. Eu voi spune doar cîteva versuri.” Blaga: “Noapte la mare”. Şi un poem pentru România. Deşi scris de Păunescu în 1981, de mare actualitate şi astăzi. Cum altfel? Istoria se rescrie la infinit...