Pe Milea, moartea l-a salvat de puscarie

La aproape 15 ani de la acele evenimente, arhivele dezvaluie o realitate tulburatoare: daca nu murea, Milea ar fi fost anchetat, judecat si poate chiar condamnat, cot la cot cu celelalte capetenii politice si militare trimise atunci in fata justitiei.

In dimineata de 22 decembrie 1989, la ora 10:00, un comunicat sec, prezentat la posturile radio, anunta sinuciderea ministrului Apararii, generalul colonel Vasile Milea. Pentru populatia civila, dar si pentru toti militarii scosi in strada, care participasera activ la reprimarea miscarilor de protest, aceasta veste a cazut ca un trasnet. Stenogramele ultimelor sedinte ale Comitetului Politic Executiv si ale teleconferintelor conduse atunci de Ceausescu dezvaluie dramatismul ultimelor zile de viata ale ministrului Vasile Milea.

Ministrul, amenintat cu plutonul de executie

Stenograma sedintei CPEx din 17 decembrie 1989, convocata pentru analizarea evenimentelor de la Timisoara si a modului in care se actionase acolo, demonstreaza ca Ceausescu le-a reprosat ministrului Apararii Nationale, celui de Interne si sefului Securitatii ca oamenii lor au iesit "pe teren" fara munitie de razboi. "Ce fel de ministru al Apararii esti tu? Ce fel de ministru de Interne esti tu, Postelnicu? (...) Nu ati spus adevarul. De-abia acum spuneti, pana acum ati dezinformat. Ati spus ca ati dat ordin sa traga! De ce ati dezinformat?!" Ceva mai tarziu, dupa aparitia lui Iulian Vlad, Ceausescu a propus CPEx demiterea ministrului Apararii Nationale, a ministrului de Interne si a comandantului trupelor de Securitate. "Stiti ce ar trebui sa fac? Sa va pun in fata plutonului de executie! Asta meritati, pentru ca ceea ce ati facut voi inseamna pactizarea cu inamicul! Ai facut armata, Milea, asa se cheama, nu?" Ceva mai tarziu, Ceausescu si-a reluat peroratia: "Am spus si am votat in Marea Adunare Nationala ca totul sa se apere cu arma in mana. De ce nu aparati legile, socialismul, ca legile socialismului sunt legile tarii. (...) Ce facem cu ministrul Apararii? Ce spui tu, Milea?". Pus in fata acelei avalanse de reprosuri artagoase, Milea nu i-a mai putut spune decat: "Daca ati ordonat asa, asa transmitem imediat. Dupa aceea sunt la dispozitia dumneavoastra!". Nici Iulian Vlad nu si-a permis sa-l contrazica pe Ceausescu: "Aveti dreptate, tovarase secretar general, asa este". Singur, Postelnicu, crezandu-se probabil intr-o sedinta obisnuita, si-a inceput raspunsul cu "Mult stimate tovarase..., Mult stimata tovarasa...". Ceva mai tarziu, doar opozitia lui Gheorghe Radulescu, Manea Manescu si a lui Constantin Dascalescu au facut ca Milea si Vlad sa nu fie arestati chiar in acea seara si ne-a scutit ca, peste un timp, sa aflam ca si Postelnicu a fost vreun disident anticeausist, trimis dupa gratii chiar de cel pe care il slujise plin de osardie.

Cinci zile dramatice

Intre 17 si 22 decembrie, atat in Capitala, cat si in restul tarii, armata si toate celelalte forte incluse in dispozitivele de ordine si-au facut "datoria", iar cateva sute de oameni au platit cu viata curajul de a protesta contra regimului comunist. In noaptea de 21/22 decembrie, Milea s-a aflat in Bucuresti, de unde a coordonat, pe linie militara, actiunile Armatei. Dramatismul, dar si ciudatenia ultimelor zile ale regimului Ceausescu sunt confirmate de o declaratie stranie, data de Iulian Vlad in fata Comisiei senatoriale. Fostul sef al Securitatii sustinea ca in seara de 21 decembrie ’89 i-ar fi propus ministrului Apararii sa-l aresteze impreuna pe Ceausescu, dar Milea ar fi refuzat. Nu se stie cat adevar contine acea declaratie si probabil ca nu vom afla niciodata. Sigure sunt doat declaratiile mai multor ofiteri din Bucuresti, care afirma ca la un moment dat, in noaptea de 21 decembrie, Milea a coborat in strada, echipat in tinuta de razboi. Aceiasi martori au declarat procurorilor ca Milea le-ar fi cerut, in mod insistent, sa nu se deschida focul asupra manifestantilor sau, in caz de extrema urgenta, sa nu se traga decat la picioare. Din pacate, rezultatele se cunosc foarte bine.

"Tradator" devenit erou

Sedinta CPEx din ziua de 22 decembrie a inceput prin anuntul facut de Ceausescu, referitor la moartea lui Milea: "Generalul Milea a plecat de la mine si dupa doua minute am fost informat ca s-a impuscat. Avand in vedere si comportarea sa din toata aceasta perioada, reiese ca el, de fapt, a sabotat aplicarea masurilor si a lucrat in stransa legatura cu strainii. Acest lucru reiese clar. S-a creat o situatie grava". Pana acum nu s-a putut afla ce au discutat cei doi la acea ultima intalnire, desi este aproape exclus ca ea sa fi avut loc "intre patru ochi", fara participarea altor persoane. Indiferent care ar fi fost acei ipotetici martori, ei au respectat, cel putin pana acum, "legea tacerii". La sfarsitul acelei ultime sedinte, Ceausescu a reluat: "Tradatorul Milea a plecat de aici si s-a sinucis. I-am spus sa se duca sa dea ordin sa aduca unitatile militare, si el s-a sinucis. A intrat in sala de comandament si s-a sinucis". Fara sa vrea, Ceausescu a scapat totusi din gura un "porumbel" care arunca un prim semn de intrebare asupra acelei ciudate sinucideri: "... si atunci reiese clar ca tot timpul a sabotat si, de fapt, a actionat impotriva, a facut tot ce se cunoaste. Noi am hotarat ca impotriva intereselor tarii nu exista intelegere". Ceausescu nu a precizat insa care sunt acei "noi" si, mai ales, cum s-ar fi putut manifesta, concret, lipsa "intelegerii". Probabil ca ceilalti membri ai CPEx stiau mai multe despre moartea lui Milea, din moment ce nici unul dintre ei nu a comentat-o in vreun fel, iar singura lor grija, exprimata de Manea Manescu, a fost cea legata de persoana care ii va lua locul. La fel de putin impresionat s-a aratat si Iulian Vlad. La doar cateva ore de la momentul in care Ceausescu l-a acuzat "post-mortem" de tradare, noile autoritati l-au declarat pe Vasile Milea erou. El a fost inmormantat cu toate onorurile militare cuvenite unei asemenea personalitati si mai multe artere de circulatie din cele mai importante orase au primit numele sau.

O data cu acordarea acestor onoruri, noile autoritati au deschis si o ancheta, menita sa elucideze conditiile mortii lui Vasile Milea. A fost o ancheta rapida care, fara sa lamureasca anumite ciudatenii ale "cazului", i-a dat dreptate lui Ceausescu si a confirmat ca Milea s-a sinucis. Mult mai tarziu, in anul 2000, dosarul "mortii lui Milea" a fost redeschis, dar anchetatorii nu au mai adus elemente noi.

Cercetat post-mortem

Calitatea de erou nu l-a scutit insa pe Milea sa intre in atentia anchetatorilor. La inceputul anului 1990, procurorii Sectiei Parchetelor Militare au declansat anchetele legate de "dosarele Revolutiei". Dintre acestea, cel inregistrat sub numarul 97/P/1990 a avut ca obiect reprimarea revolutionarilor din Bucuresti in perioada 21/22 decembrie 1989. In cadrul acestui dosar, anchetatorii au stabilit ca, in calitatea sa de comandant suprem, Ceausescu, avand acordul si sustinerea CPEx, a emis ordinul de a se trage in manifestanti, ordin adresat tuturor fortelor armate, deci si celor ale M.Ap.N. Cercetarile au stabilit ca Milea a fost cel care a transmis in toata tara ordinul de a se deschide focul asupra manifestantilor. Mai mult decat atat, anchetatorii au stabilit ca alarma de lupta cu indicativul "Radu cel Frumos", pe baza caruia militarii au fost scosi in strada, nu prevedea nici o mentiune din care sa rezulte ca trupele ar avea misiuni legate de asigurarea ordinii si linistii publice in timp de pace. In acest context, simpla prezenta in strada a trupelor inarmate cu munitie de razboi a creat o stare de tensiune, premiza a evenimentelor tragice, incheiate prin moartea si ranirea grava a multora dintre manifestanti. De asemenea, anchetatorii au mai stabilit ca alarma de lupta, in baza careia trupele MApN au fost scoase pe strada in Bucuresti, pe 21 decembrie, a fost data, in mod ilegal, cu o zi inainte ca aici sa se fi instituit starea de necesitate, masura exceptionala anuntata public pe postul de televiziune abia pe 22 decembrie. Anchetatorii au mai stabilit ca, in aceasta situatie, trupele MApN nu puteau actiona decat in virtutea Regulamentului Serviciului de Garda (RG-2). Acesta interzicea insa "uzul de arma impotriva copiilor..., precum si in situatiile in care s-ar primejdui viata altor persoane". Victimele inregistrate in Capitala, despre care exista numeroase marturii ca au aparut in urma actiunilor Armatei, demonstreaza insa si incalcarea acestui consemn.

"Norocul" mortului

Ancheta a durat cinci ani. Pe parcursul ei, procurorii au stabilit ca "din declaratiile ofiterilor MApN rezulta ca actiunea de "spargere" a baricadei din zona Intercontinental, prin folosirea blindatelor, a fost comandata si coordonata direct de fostul ministru al Apararii, Vasile Milea". In final, ei au concluzionat ca "in aceste conditii, apreciem ca este dovedit, in fapt, aspectul participarii la represiune a fostului ministru al Apararii Nationale, gen. col. Vasile Milea". Viziune cu totul contrara titlului de erou national, care ii fusese acordat acestuia de catre noile autoritati in ultimele zile ale anului 1989. La finalul anchetei, prin rezolutia emisa la 20.09.1995, anchetatorii au decis incetarea urmaririi penale fata de generalul Vasile Milea, ca urmare a decesului acestuia. Printr-o ironie a sortii, justitia i-a mai "reunit", pentru ultima data, pe toti cei implicati in reprimarea manifestatiilor din 21/22 decembrie ’89. Prin aceeasi rezolutie, procurorii au mai dispus si incetarea urmaririi penale fata de Nicolae Ceausescu, Elena Ceausescu, Tudor Postelnicu, Iulian Vlad, precum si a membrilor CPEx, intrucat acestia au "fost judecati si condamnati definitiv pentru aceste fapte".