DEZVALUIRI
La aproape 15 ani de la acele evenimente, arhivele dezvaluie o realitate tulburatoare: daca nu murea, Milea ar fi fost anchetat, judecat si poate chiar condamnat, cot la cot cu celelalte capetenii politice si militare trimise atunci in fata justitiei.
VASILE SURCEL
Ministrul, amenintat cu plutonul de executie
Cinci zile dramatice
"Tradator" devenit erou
Sedinta CPEx din ziua de 22 decembrie a inceput prin anuntul facut de Ceausescu, referitor la moartea lui Milea: "Generalul Milea a plecat de la mine si dupa doua minute am fost informat ca s-a impuscat. Avand in vedere si comportarea sa din toata aceasta perioada, reiese ca el, de fapt, a sabotat aplicarea masurilor si a lucrat in stransa legatura cu strainii. Acest lucru reiese clar. S-a creat o situatie grava". Pana acum nu s-a putut afla ce au discutat cei doi la acea ultima intalnire, desi este aproape exclus ca ea sa fi avut loc "intre patru ochi", fara participarea altor persoane. Indiferent care ar fi fost acei ipotetici martori, ei au respectat, cel putin pana acum, "legea tacerii". La sfarsitul acelei ultime sedinte, Ceausescu a reluat: "Tradatorul Milea a plecat de aici si s-a sinucis. I-am spus sa se duca sa dea ordin sa aduca unitatile militare, si el s-a sinucis. A intrat in sala de comandament si s-a sinucis". Fara sa vrea, Ceausescu a scapat totusi din gura un "porumbel" care arunca un prim semn de intrebare asupra acelei ciudate sinucideri: "... si atunci reiese clar ca tot timpul a sabotat si, de fapt, a actionat impotriva, a facut tot ce se cunoaste. Noi am hotarat ca impotriva intereselor tarii nu exista intelegere". Ceausescu nu a precizat insa care sunt acei "noi" si, mai ales, cum s-ar fi putut manifesta, concret, lipsa "intelegerii". Probabil ca ceilalti membri ai CPEx stiau mai multe despre moartea lui Milea, din moment ce nici unul dintre ei nu a comentat-o in vreun fel, iar singura lor grija, exprimata de Manea Manescu, a fost cea legata de persoana care ii va lua locul. La fel de putin impresionat s-a aratat si Iulian Vlad. La doar cateva ore de la momentul in care Ceausescu l-a acuzat "post-mortem" de tradare, noile autoritati l-au declarat pe Vasile Milea erou. El a fost inmormantat cu toate onorurile militare cuvenite unei asemenea personalitati si mai multe artere de circulatie din cele mai importante orase au primit numele sau.
O data cu acordarea acestor onoruri, noile autoritati au deschis si o ancheta, menita sa elucideze conditiile mortii lui Vasile Milea. A fost o ancheta rapida care, fara sa lamureasca anumite ciudatenii ale "cazului", i-a dat dreptate lui Ceausescu si a confirmat ca Milea s-a sinucis. Mult mai tarziu, in anul 2000, dosarul "mortii lui Milea" a fost redeschis, dar anchetatorii nu au mai adus elemente noi.
Cercetat post-mortem
Calitatea de erou nu l-a scutit insa pe Milea sa intre in atentia anchetatorilor. La inceputul anului 1990, procurorii Sectiei Parchetelor Militare au declansat anchetele legate de "dosarele Revolutiei". Dintre acestea, cel inregistrat sub numarul 97/P/1990 a avut ca obiect reprimarea revolutionarilor din Bucuresti in perioada 21/22 decembrie 1989. In cadrul acestui dosar, anchetatorii au stabilit ca, in calitatea sa de comandant suprem, Ceausescu, avand acordul si sustinerea CPEx, a emis ordinul de a se trage in manifestanti, ordin adresat tuturor fortelor armate, deci si celor ale M.Ap.N. Cercetarile au stabilit ca Milea a fost cel care a transmis in toata tara ordinul de a se deschide focul asupra manifestantilor. Mai mult decat atat, anchetatorii au stabilit ca alarma de lupta cu indicativul "Radu cel Frumos", pe baza caruia militarii au fost scosi in strada, nu prevedea nici o mentiune din care sa rezulte ca trupele ar avea misiuni legate de asigurarea ordinii si linistii publice in timp de pace. In acest context, simpla prezenta in strada a trupelor inarmate cu munitie de razboi a creat o stare de tensiune, premiza a evenimentelor tragice, incheiate prin moartea si ranirea grava a multora dintre manifestanti. De asemenea, anchetatorii au mai stabilit ca alarma de lupta, in baza careia trupele MApN au fost scoase pe strada in Bucuresti, pe 21 decembrie, a fost data, in mod ilegal, cu o zi inainte ca aici sa se fi instituit starea de necesitate, masura exceptionala anuntata public pe postul de televiziune abia pe 22 decembrie. Anchetatorii au mai stabilit ca, in aceasta situatie, trupele MApN nu puteau actiona decat in virtutea Regulamentului Serviciului de Garda (RG-2). Acesta interzicea insa "uzul de arma impotriva copiilor..., precum si in situatiile in care s-ar primejdui viata altor persoane". Victimele inregistrate in Capitala, despre care exista numeroase marturii ca au aparut in urma actiunilor Armatei, demonstreaza insa si incalcarea acestui consemn.
"Norocul" mortului
Ancheta a durat cinci ani. Pe parcursul ei, procurorii au stabilit ca "din declaratiile ofiterilor MApN rezulta ca actiunea de "spargere" a baricadei din zona Intercontinental, prin folosirea blindatelor, a fost comandata si coordonata direct de fostul ministru al Apararii, Vasile Milea". In final, ei au concluzionat ca "in aceste conditii, apreciem ca este dovedit, in fapt, aspectul participarii la represiune a fostului ministru al Apararii Nationale, gen. col. Vasile Milea". Viziune cu totul contrara titlului de erou national, care ii fusese acordat acestuia de catre noile autoritati in ultimele zile ale anului 1989. La finalul anchetei, prin rezolutia emisa la 20.09.1995, anchetatorii au decis incetarea urmaririi penale fata de generalul Vasile Milea, ca urmare a decesului acestuia. Printr-o ironie a sortii, justitia i-a mai "reunit", pentru ultima data, pe toti cei implicati in reprimarea manifestatiilor din 21/22 decembrie â89. Prin aceeasi rezolutie, procurorii au mai dispus si incetarea urmaririi penale fata de Nicolae Ceausescu, Elena Ceausescu, Tudor Postelnicu, Iulian Vlad, precum si a membrilor CPEx, intrucat acestia au "fost judecati si condamnati definitiv pentru aceste fapte".