Pe urmele unui criminal de razboi: Wass Albert

Urmasii celor din satele terorizate nu pot accepta reabilitarea contelui Wass. Si astazi marturiile lor l-ar putea acuza. "Asa ceva nu se uita!"

Doctorul Ovidiu Bojor are aproape 80 de ani. A facut atatea lucuri in viata de care poate fi mandru si este impacat cu tot ce a facut. Ceva nu-i da pace, spune el. "Faptul ca vor sa-l reabiliteze pe contele Wass Albert. Eu mi-am pierdut o parte din familie acolo. Mi-am pierdut unchiul, matusa, verisoarele, pe varul meu Victoras, cu care ma jucam prin padurile de la Imbuz, cum se numeau inainte Muresenii de Campie. Au murit atatia oameni in urma ordinelor date de el si nu pot accepta asa ceva. Nu pot sa stau indiferent cand este vorba de ai mei, de mosii si stramosii mei. Nimeni nu are dreptul sa uite ceea ce s-a intamplat in septembrie 1940 in Ardealul de Nord. Eu nu pot uita ce s-a intamplat la Muresenii de Campie."

Dupa aproape 63 de ani de la tragedia de la Muresenii de Campie, de la Sucutard, nepotul preotului Andrei Bojor a indraznit sa calce din nou pe acele meleaguri. Am mers impreuna intr-o calatorie al carei scop era gasirea unor supravietuitori ai acelor zile de groaza, martori ai faptelor soldatilor lui Horty.

Doctorul ne povesteste din ispravile sale si ale varului sau Victoras. Doi pustani care cat era vara de lunga haladuiau prin paduri, pescuiau prin lacul Taga, faceau trasnai de copii. "Toate vacantele de vara mi le petreceam la unchii mei, la Mureseni. Ori Victoras venea la noi, la oras." Lui Ovidiu i-a fost dat sa traiasca. In vara aceea nu s-a mai dus la Mureseni sau nu a mai stat asa mult, ca de obicei. A fost salvarea lui.

Reintalnirea
De la Gherla la Mureseni sunt vreo 25 de kilometri. Ajungem la biserica din sat, dar usa ii este incuiata. In drum spre biserica trecem pe langa o casa aflata in ruina. Gasim un localnic care are vreo 60 de ani. Cautam persoane care sa aiba in jur de 80 de ani. Ei pot fi martori. Dar pe multi dintre ei Dumnezeu i-a iertat. Il intrebam si de casa preotului. "Apoi preotul e acasa, la Sava." "Dar stii mata unde este casa preotului Andrei Bojor? Cel care o fost impuscat de unguri?" "Da! E aceea acolo, din caramida rosie." Ruina pe langa care trecusem noi. "Da’ acum ei toti sunt ingropati aici in curtea bisericii. Au monument." Ne ducem din nou la biserica si in curtea ei descoperim, frumos ingrijit, mormantul martirilor din familia Bojor. Doctorul le aprinde cate o lumanare. Are ochii inlacrimati, asa cum vor fi toata ziua. Dupa cateva momente de reculegere, pentru ca timpul ne preseaza, mergem la casa preotului Andrei Bojor. Un gard de sarma inconjoara o bucata de pamant cam in panta, iar in fundul curtii acesteia se afla ceea ce a mai ramas dintr-o casa. Doctorul merge cu pasi mici de parca ceva nu il lasa sa inainteze. Pe unul dintre pereti se vad clar urme de glont. Acoperisul s-a lasat. Pare un om care si-a bagat capul intre umeri. Nu mai are usi, nu mai are ferestre, nu mai are unii dintre pereti. Este proptita cu cativa drugi de lemn. Arata ca un trup caruia i-au fost scoase maruntaiele, ochii, iar sufletul a zburat din el. Doctorul Bojor atinge peretii, cerceteaza fiecare cotlon; cauta ceva care sa-i aminteasca de familia sa, de vremurile acelea fericite cand se auzeau strigate de fericire, de copii zglobii. Spune dezamagit: "Nu este asta casa. Nu poate fi asta!". "Nimic, nimic nu va aduce aminte de ea? Dar asa spunea omul acela..." "Nu e asta!", mai spune o data Ovidiu Bojor. Nu este chiar convins de ceea ce spune, dar poate nu-i vine sa creada. "Era mai mare, se intra pe acolo, aici era..." Ovidiu Bojor inconjoara din nou casa, o mangaie, incearca sa comunice cu ea, asteapta un raspuns. Pe unul dintre pereti gasim o inscriptie in ungureste: "Pe ei, ungurilor!". "Adica pe romani", zice doctorul. Ochii ii joaca in lacrimi. Nu recunoaste nimic. Sau nu vrea sa recunoasca ceea ce a gasit din ceea ce a fost odata raiul copilariei sale.

"Am vrut sa facem monument"
Un localnic tocmai se oprise curios sa afle de ce cerceta m casa. Il intreb dintr-o suflare daca aceasta este casa preotului Bojor. "Apai aceast-i! Cum nu!" Incepe sa ne povesteasca de parca ceva il apasa de multa vreme si nu avusese cui sa-i spuna. "Am vrut s-o facem monument, am vrut sa o reconstruim sa o facem cum a fost. Dar ne-au amendat comunistii si apoi oamenii au lasat-o asa." Ovidiu Bojor, pus in fata unei probe de nezdruncinat, incepe parca sa recunoasca locurile "Si amintirile badelui Luca ies si ele din strafundul sufletului." "Apoi nu stiti dumneavoastra ca aici era asa o alee, apoi copaci, flori. Intrarea era pe acolo ... Eu eram copil pe atunci, ma jucam cu baiatul lui domnul parinte." "Victoras..." Copiii isi facusera o cazemata in spatele casei, acolo se jucau. "Hei, ce-am mai patimit. Noi ne cautam pasari, nu le lasam in pace." Apoi amintirile frumoase se frang si prin fata ochilor lui se perinda acum momentele din 23 septembrie 1940. "Se lasase o negura peste sat. Pana acolo la dealuri nu se mai vedea nimic. (...) Apoi i-o puscat pe toti: pe domnu’ parinte, pe sotia sa, pe copii, pe a lui Gurzau... Eu eram copil si atunci lucram la parinte, il ajutam. In noaptea aceea am stat ascuns alaturi de alti tineri din sat acolo, la apa, dar nu am putut face nimic. Ne-ar fi omorat si pe noi!"

"De ce i-a impuscat?" "Groful Wass era in mare suparare cu domnu’ parinte. Ca amandoi aveau arme de vanatoare. Si pe vremea cand era Romania el nu mai avea asa drept sa vaneze pe unde vroia. Si a tinut minte. Acum ca venisera ungurii la putere, groful s-a razbunat."

"I-am pierdut pe toti"
Ovidiu Bojor, nepotul preotului Andrei Bojor, spune ca incearca sa ierte. "Eu, la 23 septembrie, cand fac slujba de pomenire, spun sa le ierte pacatele si celor care i-au asasinat, fiindca cine are mai multa trebuinta de indurare si iertare: criminalul sau cel care a fost martirizat si ucis?" Asta ii spune parintelui Toma Vasile, cel care astazi slujeste acolo unde a slujit unchiul sau, parintele Andrei Bojor. "Trebuie spus peste tot asa cum s-a petrecut - completeaza parintele Toma. Sa avem grija sa nu mai cream circumstante ca sa se mai faca o data asa ca atunci. Din ce mi-au spus oamenii din sat, preotul Bojor a fost avertizat de ceea ce s-ar fi putut intampla, dar a spus ca vrea sa moara cu familia lui."

"Prima data l-au omorat pe parinte. Dupa aceea, cu baioneta l-au strapuns pe Victoras, varul meu, dupa aceea si-au batut toata noaptea joc de femei; pe urma, rand pe rand le-au omorat...", continua Ovidiu Bojor. "Eu nu am nimic nici cu ungurii, nici cu sasii, cu nimeni. Dar sa se faca dreptate, sa nu fie ridicat la rang de erou un om care a facut ce a facut."

Ovidiu Bojor se teme ca urmasii nu vor sti ce sa faca. "Noi, astia batrani, care mai stim, peste cativa ani vom pleca. Trebuie sa cunoasca si generatia tanara ce s-a intamplat. Trebuie sa nu mai permita niciodata sa se repete teroarea."

CV
Albert Wass
nobil transilvanean, scriitor si poet

• S-a nascut in 1908
• 1944 - o data cu retragerea hortystilor din Ardeal fuge si el
• In 1946 este condamnat in contumacie la moarte pentru crime de razboi de Tribunalul Poporului de la Cluj
• Sentinta a fost confirmata de Tribunalul International pentru Crime de Razboi
• Se refugiaza in Statele Unite ale Americii, unde a si murit la varsta de 88 de ani
• Unul dintre cei patru fii ai sai, Huba Wass, din SUA, a fost strateg al Razboiului din Golf apoi consultant pentru experimentele avansate de lupta ale US Army dar si asistent special al comandantului suprem al Fortelor Aliate in Europa.

Reabilitarea
Organizatii maghiare, din Ungaria si din Romania, au inceput o campanie de reabilitare a contelui Albert Wass.

• In 2003, bustul contelui a fost pus pe un soclu in curtea bisericii comunitatii maghiare din Reghin. La ordinul ministrului Culturii, deoarece se incalca Ordonanta 31/2003, a fost dat jos.
• Senatorul UDMR Mures Gyorgy Frunda a declarat ca el este avocatul familiei lui Wass Albert si in prezent intreprinde demersurile necesare pentru reabilitarea acestuia: "Astept decizia familiei Wass pentru a relua demersurile in vederea reabilitarii contelui". Frunda sustine ca are documente din care reiese ca in zilele in care s-au savarsit crimele contele Wass nu era in zona.
• Pe 20 februarie 2004, Asociatia Carpatnok Nep - Poporul Carpatilor, cu sediul la Budapesta, si Erdely Magyar Ifusag - Organizatia Tinerilor Maghiari din Transilvania (TMT) au organizat, la Cluj-Napoca, o lectura - maraton pentru reabilitarea in Romania a lui Wass Albert. Actiunea, gazduita de Institutul Teologic Protestant, s-a incheiat sambata trecuta. Potrivit organizatorilor, timp de 24 de ore, in Romania, respectiv in Cluj-Napoca, Targu-Mures, Satu-Mare si Miercurea-Ciuc, precum si in orase din Ungaria, Slovacia si SUA, sute de maghiari au citit pasaje din opera lui Wass Albert.
• Potrivit conducerii Inspectoratului Judetean de Politie Mures, in prezent se fac cercetari privind o presupusa incalcare a Ordonantei 31/2003 referitoare la promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea de infractiuni contra pacii si omenirii. "In cazul in care vom constata ca acestea fac parte, si vom considera ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute de Ordonanta 31/2003, va fi sesizat Parchetul competent pentru a efectua cercetari. In cazul in care vom constata ca este vorba despre o contraventie, ne vom declina competenta in favoarea Directiei pentru Culte, Cultura si Patrimoniu Mures, care va da sanctiuni", a declarat luni seful IJP Mures, chestorul Vasile Cotoara.