ADESGO ● Istoria neştiută a unei fabrici
De cîte ori, doamnelor, nu vi s-a întîmplat să vi se ducă firul de la
ciorap exact atunci cînd nu trebuia?! Dar v-aţi gîndit vreodată prin
cîte trece firul de mătase ca să se muleze pe piciorul dumneavoastră?!
ADESGO ● Istoria neştiută a unei fabrici
De cîte ori, doamnelor, nu vi s-a întîmplat să vi se ducă firul de la ciorap exact atunci cînd nu trebuia?! Dar v-aţi gîndit vreodată prin cîte trece firul de mătase ca să se muleze pe piciorul dumneavoastră?!
Firul de mătase prezintă însuşiri remarcabile, caracterizîndu-se prin fineţe, rezistenţă şi durabilitate. Sericicultura s-a practicat şi încă se practică în ţara noastră, pentru că din firul strălucitor de mătase se ţes materiale fine din care creatorii de modă fac lucruri deosebite pentru farmecul feminin şi chinezii şi japonezii îl consideră un lucru divin prin frumuseţea lui naturală. Poate nu întîmplător, atunci cînd li se ducea un fir de la un ciorap, femeile considerau că e un dezastru. Ei bine, ne-am gîndit că merită să aflăm cum şi mai ales cine ajută firul de mătase să nu se piardă... O pereche de ciorapi de mătase costa mult, dar se găsea o soluţie, remaiatul. Nu costa prea mult ca o remaieză să-ţi tragă firul cu un ac special, la o maşină de remaiat, care, de altfel, nu se mai fabrică demult şi nici ace nu se mai găsesc. Majoritatea cucoanelor îşi duceau dresurile la remaiat, însă după Revoluţie această meserie s-a pierdut, ca multe altele de altfel.
![](http://jurnalul.ro/librarie_fisiere/imagini/2008-06-27/6b20e0a00a3195112114b362938b16c5.jpg)
ALTĂDATĂ. Cum abia răsfoisem Ilustraţiunea Română din anii interbelici şi chiar descoperisem o reclamă la ciorapi cu un nume care era mai mult decît cunoscut, Adesgo, am decis că merită să plecăm pe urmele unui fir de mătase nevăzut, iar Fabrica de ciorapi Adesgo a fost multă vreme un simbol pentru Bucureşti. De la înfiinţare, 1926, fabrica a traversat mai multe perioade tulburi, începînd cu includerea sa ca datorie de război către Rusia, preluarea de către stat. Diana Marcovici Harangozo, manager relaţii cu clienţii, ne-a călăuzit şi ne-a povestit despre oamenii care au lucrat aici de-a lungul timpului, dar şi despre ce a însemnat Adesgo pentru miile de femei care aveau nevoie de ciorapi şi lenjerie. "Compania avea ca obiect de activitate producerea şi comercializarea ciorapilor din bumbac şi mătase pentru femei. Între anii 1926-1940, Adesgo s-a dezvoltat prin aducerea unor maşini de tricotat ciorapi împreună cu utilajele auxiliare, de la firme cu mare renume. Maiştrii şi specialiştii erau în exclusivitate străini, iar producţia realizată era comercializată în magazine specializate şi susţinută de acţiuni publicitare. După al doilea război mondial, URSS a dobîndit dreptul de control asupra bunurilor germane din România şi implicit asupra Adesgo, situaţie care s-a menţinut pînă în 1954, cînd compania a fost redată statului român", ne-a spus Diana Marcovici Harangozo.
![](http://jurnalul.ro/librarie_fisiere/imagini/2008-06-27/9ed0b73647074eea54dd4eff9f5a7576.jpg)
![](http://jurnalul.ro/librarie_fisiere/imagini/2008-06-27/7874a240af9be480887500d20d27ec36.jpg)
RECONSTRUCŢIE. După 1944, din cauza pagubelor considerabile suferite la bombardamente, Adesgo a intrat într-o perioadă de reconstrucţie şi dezvoltare. A fost construită o cantină cu o capacitate de 300 de mese pe zi, dar şi un club muncitoresc cu o sală de spectacole cu 420 de locuri. Această perioadă a fost marcată prin calificarea şi promovarea celor mai buni muncitori în funcţia de maiştri întrucît o dată cu plecarea maiştrilor străini fabrica rămăsese fără cadre tehnice. În 1953 s-au produs pentru prima dată în ţară ciorapi din fire sintetice pentru femei, iar în 1958 au fost introduse tricotajele din fire sintetice. Primele maşini automate de fixat şi vopsit ciorapi din fire sintetice apar în anii 1959-1960, iar acestea au fost instalate într-o sală de lucru special construită pentru vopsitorie. Începînd din 1962 se exportă tricotaje din fire sintetice, iar volumul producţiei a urmat o curbă ascendentă, spectaculos marcată de anii 1967, 1975 şi 1980.
În ciuda temperaturilor ridicate din ultimii ani, doamnele preocupate de aspectul lor mai poartă încă dresuri cu sandale, iar producătorii de ciorapi iau în considerare toate aceste aspecte şi se adaptează la cerinţele femeii moderne. Astfel, de la an la an se produc ciorapi şi mai subţiri, iar unele linii chiar au vîrful neîntărit pentru a fi putea fi folosiţi cu orice tip de sandale sau pantof decupat.
Măsuri pentru copiii angajatelor
În România, în perioada interbelică, dar şi după cel de-al doilea război mondial, tradiţia de a încheia o căsătorie şi de a avea copii era foarte puternică. Pe de altă parte, mortalitatea, în primul an de viaţă, era foarte ridicată. În schimb, prin măsurile care puteau fi adoptate în acea vreme, copilul era destul de protejat, atît în materie de asistenţă medicală, cît şi în materie de şcolarizare. Exista un întreg sistem de burse, ale ministerului, ale comunităţilor locale, de diverse tipuri, care încurajau copiii săraci, mai ales, să meargă la şcoală. Aşa că nu a părut nimănui ciudată înfiinţarea în cadrul Fabricii Adesgo, de către conducerea de atunci, a unei creşe pentru copiii angajatelor. Acest demers venea în completarea dotărilor excelente precum o cantină, unde puteau lua masa angajaţii, o sală de repaus, un cabinet medical, o sală de muzică, dar şi un club de fotbal unde se puteau destinde maiştrii şi muncitorii.Sfaturi pentru doamne