Pe veci lângă Craiova şi Rapid

Oltean din Bârca, judeţul Dolj, deşi a văzut lumina zilei în Basarabia, Adrian Păunescu a avut mereu o relaţie aparte cu Universitatea Craiova. Treptat, pe măsură ce notorie­tatea sa a crescut ca poet, gazetar şi realizator de Cenaclu, acesta s-a apropiat tot mai mult de echipa de fotbal, nee­zitând să-şi folosească toate resursele pentru a-i ajuta pe craioveni să devină o forţă a campionatului. Recunoscut şi ca un adevărat chibiţ, a avut un rol determinant în formarea echipei mari a oltenilor, cunoscută peste timp sub titulatura de "Craiova Maxima". Mai întâi, poetul s-a implicat personal în legitimarea în Bănie a unor jucători cu probleme de dosar, cum erau Alexandru Boc şi Aurică Beldeanu, apoi în aducerea antrenorului Constantin Teaşcă la Universitatea. Acestuia din urmă i-a dat şi celebra sugestie privind retragerea lui Costică Ştefănescu din postul de mijlocaş pe cel de libero, mutare fără de care parcursul ulterior al craiovenilor nu ar fi fost posibil. După cum mărturisesc la unison toţi fotbaliştii Craiovei din acei ani, prezenţa lui Adrian Păunescu lângă echipa de fotbal era ceva firesc. "A fost persoana care a ştiut ca înainte de Revoluţie să mobilizeze mase populare, prin bine cunoscutele spectacole cu Cenaclul Flacăra. Era una dintre puţinele bucurii pe care le trăiam în acea perioadă. Chiar şi eu, împreună cu colegii mei de la Universitatea, după meciuri mergeam să ne delectăm la spectacolele sale. Ataşamentul lui faţă de Craiova a fost total. A iubit oraşul, echipa şi a fost iubit de toată lumea", a spus Silviu Lung.

Totuşi, lucrul care va lega veşnic numele lui Adrian Păunescu de Universitatea Craiova este "Cântec pentru Oltenia". Compus în 1983, cântecul a fost prezentat la 16 martie, chiar înaintea partidei retur cu FC Kaiserslautern, la capătul căreia "alb-albaştrii" aveau să se califice în semifinalele Cupei UEFA. Toţi cei 50.000 de spectatori prezenţi pe Stadionul "Central" au primit versurile pe prima pagină a unui ziar, iar rezultatul este că între timp strofele au devenit arhicunoscute în toată ţara. În prezent, "Cântec pentru Oltenia" este imnul oficial al grupării din Bănie, fiind cântat de suporteri la fiecare partidă de pe teren propriu. "Pot spune că în acea perioadă Adrian Păunescu s-a confundat cu Universitatea Craiova. Imnul pe care l-a creat pentru Universitatea este excepţional, cel mai frumos dintre toate", a mai spus Silviu Lung. De altfel, toţi jucătorii din perioada Craiovei anilor ’80 vorbesc la superlativ despre poet. "A fost un om deosebit, a ajutat foarte mult Craiova, în special echipa de fotbal în perioada de dinainte de Revoluţie, dar şi după aceea. Pentru noi era o prezenţă obişnuită pe lângă echipă", a declarat Aurică Beldeanu. Acest lucru este certificat şi de Ion "Gheorghiţă" Geolgău, cel care îşi datorează apelativul primit la vârsta de 16 ani, când a debutat la Craiova, tot lui Adrian Păunescu: "A fost un om foarte important pentru cariera mea. Eu eram la început, mi-era şi ruşine să intru în vestiar cu ceilalţi jucători consacraţi pe care îi avea Universitatea, dar dânsul m-a încurajat enorm. În plus, era mereu acolo când aveam nevoie de el, îl ajuta pe fiecare din noi în orice problemă". De asemenea, Rodion Cămătaru şi-a amintit că poetul intervenea adeseori pentru rezolvarea unor probleme administrative: "Avea o mare influenţă şi ne mai ajuta inclusiv să primim o aprobare de maşină, ceea ce era cel mai mare lux la acea vreme".


Povestea imnului Rapidului
Puţină lume ştie povestea imnului care umple de emoţie Giuleştiul la fiecare meci susţinut de alb-vişinii în bătrâna arenă de sub Podul Grant. A dezvăluit-o de curând cantautorul Victor Socaciu, invitat într-o ediţie specială a emisiunii Replay, de la TVR 2. Socaciu şi-a rea­mintit: "Imnul s-a născut chiar pe gazonul din Giuleşti. Eram la o miuţă cu mai mulţi colegi de la Cenaclul Flacăra. A venit la mine Adrian Păunescu şi mi-a zis: «Hai să facem un cântec pentru galeria asta frumoasă!». Şi a început să scrie acolo, chiar la marginea terenului. N-a durat foarte mult. Eu sunt rapidist, deci şi melodia a venit repede, firesc". Într-un interviu acordat cu puţin timp înainte să treacă în nefiinţă, chiar Adrian Păunescu îşi amintea: "Era vremea când se striga «Ceauşescu PCR au băgat Rapidu-n B! Păunescu-Flacăra vor băga Rapidu-n A!». De aici a pornit totul. Lumea mă iubea în Giuleşti şi am vrut să le dăruiesc ceva în schimb".