Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
BÅTAIE DE JOC ● Îl invităm pe ministrul Muncii "în vizită" la casele de pensii
În atenţia domnului ministru Paul Păcuraru: pensionarii îmbătrânesc la cozi! Ne întrebăm dacă ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a trecut vreodată pe la casele de pensii în zilele când se lucrează cu publicul. Dacă nu, îl invităm noi la o "vizită de lucru" într-o zi aglomerată.
În atenţia domnului ministru Paul Păcuraru: pensionarii îmbătrânesc la cozi! Ne întrebăm dacă ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a trecut vreodată pe la casele de pensii în zilele când se lucrează cu publicul. Dacă nu, îl invităm noi la o "vizită de lucru" într-o zi aglomerată.
BÅTAIE DE JOC ● Îl invităm pe ministrul Muncii "în vizită" la casele de pensii
În atenţia domnului ministru Paul Păcuraru: pensionarii îmbătrânesc la cozi! Ne întrebăm dacă ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a trecut vreodată pe la casele de pensii în zilele când se lucrează cu publicul. Dacă nu, îl invităm noi la o "vizită de lucru" într-o zi aglomerată.
Lunea şi joia la Casa de Pensii din "Lacul Tei" sunt zile de stat la coadă. Agitaţie mare, picioare umflate, nervi. Pentru câţiva lei în plus, pe care de multe ori nici nu-i pot obţine, pensionarii aşteaptă ore-n şir în faţa ghişeelor. Decizii care uită să mai vină, tichete de călătorie sau un bilet de tratament. Totul, inclusiv o simplă informaţie, se obţine cu multă greutate. Că doar aşa se lucrează în Uniunea Europeană!
Cozile la ghişee au fost "revigorate" şi în Bucureşti de noul "val" de ajutoare. La sediul din Bulevardul Lacul Tei nr. 17, unde se află ghişeele Sectoarelor 1, 2, 5 şi 6 ale Capitalei, lunea şi joia e nebunie mare. De ce doar lunea şi joia? Pentru că sunt singurele zile în care se lucrează cu publicul. Mulţi stau ore în şir în picioare pentru minunata Lege 578/2004, care prevede acordarea unui ajutor lunar soţului supravieţuitor. Dar şi mai mulţi cer recalcularea pensiei, în speranţa că vor mai primi ceva bani în plus. De multe ori, oamenii stau degeaba la cozi şi aşteaptă în zadar, pentru că, din spusele angajaţilor de la aceste instituţii, unii ori nu întrunesc un punctaj suficient în urma recalculării, ori acesta le aduce o sumă mult prea mică în comparaţie cu eforturile depuse. Dar oamenii speră. "E de luat, maică, nu de dat, aşa că stăm", încerca să ne explice o bătrână venită de dimineaţă să se aşeze la coadă pentru recalcularea pensiei, deşi nu ştia ce şanse are să i se mărească venitul.
NEOBOSIŢII OBOSIŢI. "Asta-i prima. Urmează a doua", spune un bătrân, cu surâsul amar, în timp ce se mută de la coada la Informaţii la cea de la sectorul de care aparţine. Ne-a lămurit în privinţa cozii de la intrarea în Casa de Pensii: "Aici se dau şi cererile-tip. E gratis. Eu pentru asta stau. Dacă vreţi, vă iau eu una, să nu mai staţi aici o oră, că la hoţu’ ăla de peste drum e douăzeci de mii. Şi vorbeşte şi murdar".
Se referea la unicul "xerox" din zonă, unde pensionarii se duc să-şi completeze dosarele, între două cozi. Nu că acolo ar fi mai mică îmbulzeala, după cum am văzut. "Ce scump luaţi la pensionari! Îi jecmăniţi. Ia uite, un dosar – 10.000. Păi să ştii că, dacă te duci la librărie, e mult mai ieftin", încerca o femeie de la coada la "xerox" să-i explice patronului gheretei de peste drum de Casa de Pensii. Dar răspunsul omului cu biznisu’ i-a potolit imediat pe clienţii nemulţumiţi: "Păi duceţi-vă acolo, că-i la cinci staţii librăria!".
DOI ANI DE AŞTEPTARE. Unii stau la aceste nenorocite de cozi de câteva ori pe lună, chiar de doi ani, după cum ne-au mărturisit. "Aştept de doi ani şi jumătate. Soţul meu a depus cererea şi lui i-au venit şi banii. Mie tot îmi spune să mai aştept acasă. Păi cât să mai aştept? Doi ani şi jumătate am de când tot aştept şi m-a trecut la urgenţă. Nu ştiu ce fel de urgenţă", ne-a mărturisit una dintre pensionarele care aşteptau joi la coada de la Sectorul 2 al Capitalei. "Eu am din ’71. Sunt penalizat şi acum. De ce? Care-i motivul? Şi mă tot plimbă. Cică e la urgenţă, da’ la care urgenţă, la balamuc? Da’ să ne trimită domne la ghişeu’ cutare. Vă daţi seama cât am pierdut eu mai ales la măririle astea?", ne-a mai spus Valeriu Moga, în vârstă de 63 de ani, la aceeaşi coadă. Tot acolo am întâlnit o femeie pensionată după o congestie cerebrală care a ţinut-o la pat timp îndelungat. De doi ani şi jumătate îşi riscă sănătatea mergând cel puţin o dată pe lună la Casa de Pensii, în speranţa că va primi un răspuns în legătură cu recalcularea venitului lunar.
SÅ SE POARTE FRUMOS! Oamenii sunt nemulţumiţi şi de felul în care sunt trataţi la ghişeele caselor de pensii. De cealaltă parte a baricadei, funcţionarii se disculpă, dând vina pe sistem: "Nici noi nu mai putem. Sperăm să fie mai puţini decât în ţară pentru ajutorul ăsta, pentru că pensiile sunt mai mari în Bucureşti. Noi avem 40 de ghişee şi cred că ne descurcăm. N-a leşinat nimeni până acum. În afară de nemulţumirea că nu sunt în termen şi nici n-o să reuşim, dacă n-o să fie o stabilitate a personalului. Numărul de legi nu este corelat cu volumul de personal şi cu stabilitatea acestuia. Un verificator cu experienţă în domeniul pensiilor se formează în trei ani", ne-a mărturisit Mariana Şerbănescu, director executiv adjunct.
Angajaţii caselor de pensii pleacă în primul rând din cauza salariilor mici, iar sporurile care li se mai dau pentru ore suplimentare şi vechime nu sunt suficiente.
"Volumul de lucrări este foarte mare. Nu cred că-şi imaginează cineva. Ca personal, pe sector eu am 30 de oameni cu tot cu ghişee. Lucrăm cu nu ştiu câte legi, pentru că ministerul în fiecare zi ne trimite câte ceva. Fluxul de personal este foarte mare. Vin, stau cel mult un an şi, după ce-i învăţăm, pleacă pe un salariu mai mare. E adevărat că sunt şi funcţionari care ridică tonul la ghişeu, dar e şi din partea pensionarilor o atitudine nepotrivită. Sunt pensionari cărora le explic de cinci ori. A şasea oară nu mai pot. V-a povestit doamna director cum ieri cineva era s-o bată? I-a instigat şi pe cei care stăteau la coadă. Eu am văzut la Timiş casieră bătută de un pensionar. Bine, nu e generalizat", ne-a mărturisit Daniel Vasilescu, şeful Casei Locale de Pensii a Sectorului 1.
Legea ajutorului pentru soţul în viaţă
Nu este pensie de urmaş, ci un ajutor. Se poate sista oricând. Dar mulţi aşteaptă de mai bine de un an să-l obţină. Ajutorul care i se cuvine soţului supravieţuitor dintr-un cuplu de pensionari este prevăzut de Legea nr. 578/2004. Şi sună aşa: "Soţul supravieţuitor al unei persoane care, la data decesului, avea calitatea de pensionar, după caz, în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asi-gurări sociale, în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat sau în fostul sistem al asigurărilor sociale pentru agricultori, beneficiază, la cerere, în condiţiile prezentei legi, de un ajutor lunar".
În atenţia domnului ministru Paul Păcuraru: pensionarii îmbătrânesc la cozi! Ne întrebăm dacă ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a trecut vreodată pe la casele de pensii în zilele când se lucrează cu publicul. Dacă nu, îl invităm noi la o "vizită de lucru" într-o zi aglomerată.
Lunea şi joia la Casa de Pensii din "Lacul Tei" sunt zile de stat la coadă. Agitaţie mare, picioare umflate, nervi. Pentru câţiva lei în plus, pe care de multe ori nici nu-i pot obţine, pensionarii aşteaptă ore-n şir în faţa ghişeelor. Decizii care uită să mai vină, tichete de călătorie sau un bilet de tratament. Totul, inclusiv o simplă informaţie, se obţine cu multă greutate. Că doar aşa se lucrează în Uniunea Europeană!
Cozile la ghişee au fost "revigorate" şi în Bucureşti de noul "val" de ajutoare. La sediul din Bulevardul Lacul Tei nr. 17, unde se află ghişeele Sectoarelor 1, 2, 5 şi 6 ale Capitalei, lunea şi joia e nebunie mare. De ce doar lunea şi joia? Pentru că sunt singurele zile în care se lucrează cu publicul. Mulţi stau ore în şir în picioare pentru minunata Lege 578/2004, care prevede acordarea unui ajutor lunar soţului supravieţuitor. Dar şi mai mulţi cer recalcularea pensiei, în speranţa că vor mai primi ceva bani în plus. De multe ori, oamenii stau degeaba la cozi şi aşteaptă în zadar, pentru că, din spusele angajaţilor de la aceste instituţii, unii ori nu întrunesc un punctaj suficient în urma recalculării, ori acesta le aduce o sumă mult prea mică în comparaţie cu eforturile depuse. Dar oamenii speră. "E de luat, maică, nu de dat, aşa că stăm", încerca să ne explice o bătrână venită de dimineaţă să se aşeze la coadă pentru recalcularea pensiei, deşi nu ştia ce şanse are să i se mărească venitul.
NEOBOSIŢII OBOSIŢI. "Asta-i prima. Urmează a doua", spune un bătrân, cu surâsul amar, în timp ce se mută de la coada la Informaţii la cea de la sectorul de care aparţine. Ne-a lămurit în privinţa cozii de la intrarea în Casa de Pensii: "Aici se dau şi cererile-tip. E gratis. Eu pentru asta stau. Dacă vreţi, vă iau eu una, să nu mai staţi aici o oră, că la hoţu’ ăla de peste drum e douăzeci de mii. Şi vorbeşte şi murdar".
Se referea la unicul "xerox" din zonă, unde pensionarii se duc să-şi completeze dosarele, între două cozi. Nu că acolo ar fi mai mică îmbulzeala, după cum am văzut. "Ce scump luaţi la pensionari! Îi jecmăniţi. Ia uite, un dosar – 10.000. Păi să ştii că, dacă te duci la librărie, e mult mai ieftin", încerca o femeie de la coada la "xerox" să-i explice patronului gheretei de peste drum de Casa de Pensii. Dar răspunsul omului cu biznisu’ i-a potolit imediat pe clienţii nemulţumiţi: "Păi duceţi-vă acolo, că-i la cinci staţii librăria!".
DOI ANI DE AŞTEPTARE. Unii stau la aceste nenorocite de cozi de câteva ori pe lună, chiar de doi ani, după cum ne-au mărturisit. "Aştept de doi ani şi jumătate. Soţul meu a depus cererea şi lui i-au venit şi banii. Mie tot îmi spune să mai aştept acasă. Păi cât să mai aştept? Doi ani şi jumătate am de când tot aştept şi m-a trecut la urgenţă. Nu ştiu ce fel de urgenţă", ne-a mărturisit una dintre pensionarele care aşteptau joi la coada de la Sectorul 2 al Capitalei. "Eu am din ’71. Sunt penalizat şi acum. De ce? Care-i motivul? Şi mă tot plimbă. Cică e la urgenţă, da’ la care urgenţă, la balamuc? Da’ să ne trimită domne la ghişeu’ cutare. Vă daţi seama cât am pierdut eu mai ales la măririle astea?", ne-a mai spus Valeriu Moga, în vârstă de 63 de ani, la aceeaşi coadă. Tot acolo am întâlnit o femeie pensionată după o congestie cerebrală care a ţinut-o la pat timp îndelungat. De doi ani şi jumătate îşi riscă sănătatea mergând cel puţin o dată pe lună la Casa de Pensii, în speranţa că va primi un răspuns în legătură cu recalcularea venitului lunar.
SÅ SE POARTE FRUMOS! Oamenii sunt nemulţumiţi şi de felul în care sunt trataţi la ghişeele caselor de pensii. De cealaltă parte a baricadei, funcţionarii se disculpă, dând vina pe sistem: "Nici noi nu mai putem. Sperăm să fie mai puţini decât în ţară pentru ajutorul ăsta, pentru că pensiile sunt mai mari în Bucureşti. Noi avem 40 de ghişee şi cred că ne descurcăm. N-a leşinat nimeni până acum. În afară de nemulţumirea că nu sunt în termen şi nici n-o să reuşim, dacă n-o să fie o stabilitate a personalului. Numărul de legi nu este corelat cu volumul de personal şi cu stabilitatea acestuia. Un verificator cu experienţă în domeniul pensiilor se formează în trei ani", ne-a mărturisit Mariana Şerbănescu, director executiv adjunct.
Angajaţii caselor de pensii pleacă în primul rând din cauza salariilor mici, iar sporurile care li se mai dau pentru ore suplimentare şi vechime nu sunt suficiente.
"Volumul de lucrări este foarte mare. Nu cred că-şi imaginează cineva. Ca personal, pe sector eu am 30 de oameni cu tot cu ghişee. Lucrăm cu nu ştiu câte legi, pentru că ministerul în fiecare zi ne trimite câte ceva. Fluxul de personal este foarte mare. Vin, stau cel mult un an şi, după ce-i învăţăm, pleacă pe un salariu mai mare. E adevărat că sunt şi funcţionari care ridică tonul la ghişeu, dar e şi din partea pensionarilor o atitudine nepotrivită. Sunt pensionari cărora le explic de cinci ori. A şasea oară nu mai pot. V-a povestit doamna director cum ieri cineva era s-o bată? I-a instigat şi pe cei care stăteau la coadă. Eu am văzut la Timiş casieră bătută de un pensionar. Bine, nu e generalizat", ne-a mărturisit Daniel Vasilescu, şeful Casei Locale de Pensii a Sectorului 1.
Legea ajutorului pentru soţul în viaţă
Nu este pensie de urmaş, ci un ajutor. Se poate sista oricând. Dar mulţi aşteaptă de mai bine de un an să-l obţină. Ajutorul care i se cuvine soţului supravieţuitor dintr-un cuplu de pensionari este prevăzut de Legea nr. 578/2004. Şi sună aşa: "Soţul supravieţuitor al unei persoane care, la data decesului, avea calitatea de pensionar, după caz, în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asi-gurări sociale, în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat sau în fostul sistem al asigurărilor sociale pentru agricultori, beneficiază, la cerere, în condiţiile prezentei legi, de un ajutor lunar".
