Phoenix: Marea evadare

Cu siguranta una dintre cele mai spectaculoase evadari din lagarul comunist le-a apartinut baietilor de la Phoenix.

Pana la un punct, destinul lui Ovidiu Lipan "Tandarica" si cel al lui Nicu Covaci au fost diferite. Inainte de a veni in Phoenix, Tandarica a cantat in formatia Rosu si Negru. Drumurile lor s-au unit insa in 1974, cand Tandarica s-a alaturat trupei Phoenix.

REBELUL DE LA TOBE. "Inca din copilarie, am fost un rebel", isi aduce aminte Ovidiu Lipan. "La informarea politica ne spuneau ca Ceausescu a fost un foarte bun cizmar si eu am crezut ca daca esti foarte bun intr-un domeniu, atunci poti sa devii presedinte. Evident, m-am inselat."
Tandarica a avut primul contact cu autoritatile la 12 ani, cand un vecin l-a turnat la Militie. "M-au intrebat daca ascult Europa Libera. Mi s-a parut ridicol, eu ascultam acasa muzica de fanfara. Aveam un patefon cu palnie si imi puneam muzica de fanfara si marsuri. Eu aveam altceva de facut, nu sa ascult Europa Libera."

NICU CEAUSESCU, PLAYBOY. La varsta de 16 ani, Tandarica deja canta in formatia Rosu si Negru. Castiga bani, era fericit. Canta si pentru personajele politice ale vremii. "Nu existau locuri mondene unde sa nu apara fii sau fiice de ministri, de oameni de la Securitate. Unul dintre aceste personaje era Nicu Ceausescu. Venea la toate concertele mari ale noastre. Era un playboy al lumii comuniste, asculta rock. Tin minte ca era prin ‘71, aveam un concert la Sala Palatului, iar el era acolo. A inceput sa strige: "Veniti sa luati autografe de la Tandarica". Parca eram la balci."
Primul soc pentru Tandarica a venit la inceputul anilor ‘70. Trupa Rosu si Negru, foarte populara in tara, primise interdictie de a canta peste hotare. "Era ca un vierme care te rodea pe dinauntru: acasa puteam sa fac orice, insa nu aveam voie sa parasesc tara. Pentru prima data incepusem sa simt temnita."

AUDIENTA LA CEAUSESCU. In ‘74 incepe pentru Ovidiu Lipan "perioada Phoenix ". Concertele se tineau lant, insa nemultumirea persista. La inceputul lui 1977 l-au chemat la armata. Pana atunci scapase, pentru ca bunicul sau il declarase sustinator de familie. Incerca nd sa scape, s-a gandit ca singura solutie ar fi plecarea din tara. Tatal sau se afla in Suedia, asa ca a optat pentru "reintregirea familiei". "M-am dus la Nicu Ceausescu, presedintele UTC in acea vreme, si i-am spus ce vreau. M-a primit imediat, ne cunosteam foarte bine, era imbracat intr-o camasa alba, cu o cruce mare de aur la gat, si statea cu picioarele pe masa. M-a servit cu bautura, cu tigari, m-a ascultat. A promis ca totul se rezolva. A doua zi eram la pasapoarte. Comandantul statea la un birou mare, plin de hartoage, de deasupra carora nu se vedea decat chelia. Am intrat sfios si plin de teama. I-am spus buna ziua. Fara sa ridice capul din hartoage m-a intrebat ce doresc. I-am explicat ca am fost la tovarasul Ceausescu si ca vreau pasaport. "Dumneata n-ai sa parasesti tara asta in viata dumitale. Buna ziua!" Asta mi-a spus, fara sa se uite la mine, fara sa-i vad macar ochii, pe tonul ca discutia deja se terminase. Atunci am realizat cata nebunie, cata perversitate ascunde acest sistem si am stiut ca singura sansa este sa parasesc tara. Asa ca acum pot spune ca cea mai fericita zi din viata mea a fost cand am parasit Romania."

COVACI LA ION ILIESCU. Destinul lui Nicu Covaci a fost unul asemanator. Rebelul cu parul lung si barba s-a dovedit un foarte bun organizator, asa ca in facultate a fost propus sef UTC. Pentru aceasta functie trebuia musai sa intri in partid, onoare pe care Covaci a declinat-o.
Represaliile n-au intarziat. Amenintarilor le-a urmat interzicerea de a da examenele finale. "Mi-au spus: acum te avem la mana, te tunzi si te razi, ca altfel nu te lasam in examen. M-am enervat, am intrat in panica, m-am dus la Comitetul Judetean de Partid si am nimerit in camera la Ion Iliescu, care era atunci secretar cu cultura in Timisoara. Am inceput sa tip ca nu ma lasa sa intru la examen, iar el m-a recunoscut, a pus mana pe telefon si a vorbit cu decanul."

COVACI PLEACA. Phoenix a fost formatia care s-a jucat permanent de-a v-ati ascunselea cu autoritatile, iar liderul ei a fost cel mai expus. Au sfarsit prin a fi interzisi. Dupa doi ani de concerte in clandestinitate, Covaci a renuntat la cetatenia romana si si-a aranjat o casatorie de convenienta cu o prietena din Olanda. Autoritatile s-au hotarat sa se descotoroseasca definitiv de rebel si i-au oferit un pasaport. Era pretul pe care autoritatile acceptasera sa-l plateasca. Covaci paraseste formatia si pleaca in Olanda.

Citește pe Antena3.ro

Un criminal din SUA s-a supărat că autoritățile au decis să-l execute chiar de ziua lui. Pentru ultima masă a comandat un festin

INTOARCEREA. "Ei nu s-au gandit niciodata ca vreau sa ma intorc", zambeste Covaci. In primavara lui ‘77, dupa cutremur, Nicu Covaci se intoarce in Romania. Oficial, aducea in Romania ajutoare pentru sinistrati si urma sa-si duca in Germania instalatiile de sunet. Gandul sau cel mai ascuns era sa-si

Cine a fost Phoenix? Inutila intrebare
Formatia s-a nascut in 1961 la Scoala Medie nr. 2 din Timisoara si s-a numit initial Sfintii. Dupa un an, numele s-a schimbat in Phoenix. Baietii interpretau "slagare internationale" ale vremii din repertoriul unor formatii ca Beatles, Rolling Stones sau Animals. Primul mare succes vine in aprilie 1968, la Festivalul national al artei studentesti de la Iasi, unde obtin Marele Premiu. Urmeaza primul EP, care se epuizeaza in numai cateva zile, urmat, peste inca un an, de al doilea EP. Se produc diferite schimbari in trupa cum este de pilda plecarea lui Moni Bordeianu, care alege sa emigreze in SUA. Din 1971 vocalul formatiei devine Mircea Baniciu. Albumul "Mugur de fluier" apare in 1974, acelasi an in care Ovidiu Lipan devine bateristul formatiei. In 1975, la cererea regizorului Sergiu Nicolaescu, scriu muzica filmului "Nemuritorii ". In 1978, dupa doua concerte in Constanta si Tulcea (cu stadioane arhipline), membrii trupei "dispar". Ascunsi in boxele Marshall ale instalatiei lor de sonorizare, sunt scosi din tara.

"Iata, vine din nou cel hranit
cu numai roua
de la Livan, intr-acest an al noualea.
Preajma bland inmiresmand,
rugu-i fumegand.
Nascutul din ou si hranit cu
numai roua,
in rosu nimb, intr-acest timp,
al noualea.
Rodnic foc si nou izvod,
arderea-i de tot.
Fie sa renasca numai cel
ce har
are de-a renaste,
curatit prin jar,
din cenusa-i proprie si
din propriu-i scrum,
astazi ca
si maine,
pururi
si acum.
Versuri din cantecul "Phoenix"

In primavara lui ‘77, Phoenix face un ultim turneu prin tara, iar succesul este urias. Ultimul concert, cel de la Sala Polivalenta din Bucuresti, este suspendat de autoritati. Baietii se strang la Covaci, pentru a imparti banii din turneu.
"I-am tinut toata ziua pentru ca eu vroiam sa plec seara", povesteste liderul grupului. Erau toti - Tandarica, Iosif Kappl, Erland Krauser - mai putin Baniciu. "Baietii vroiau sa iasa, sa bem ceva, dar i-am retinut. Eu calculasem totul, cat fac pana la granita, la cat sa plec... La un moment dat le-am spus: "No, acuma iesim". Cred ca a fost ceva in vocea mea ca s-au schimbat la fata si s-au uitat spre mine. Am adaugat: "Definitiv". Au izbucnit in urale. Imediat au vrut sa-si sune familiile. Le-am smuls telefonul din priza si le-am spus: "Fara telefoane de adio, fara bagaje. Plecam asa cum sunteti acum"." Covaci s-a oprit inainte de granita, si-a pus colegii in boxe si a insurubat toate cele 38 de suruburi - atatea cate prindeau capacul la o boxa. Pe langa cei trei, intr-o a patra boxa luase in ultima clipa o vecina gravida, care jurase ca mai bine isi omoara copilul decat acesta sa se nasca in Romania.
Camionul a ajuns la granita noaptea, la cel mai bine pazit punct de trecere, barajul de peste Dunare. "M-au pus sa scot tot din camion, le-am spus ca n-aveau decat sa scoata ei", povesteste Covaci. S-au bagat printre aparatura, s-au uitat peste tot. In fata pusesem, strategic, niste cosuri cu mancare, slanina, branza, damigene cu vin, paini, iar in spate aveam dosite niste piei de lupi. Le-am dat mancare la soldatii flamanzi, iar ofiterii au inceput sa tipe. M-au bagat in birou, si timp de trei ore si jumatate mi-au verificat actele si mi-au pus intrebari. Ma temeam din ce in ce mai tare ca nu cumva cei dinauntru sa nu inceapa sa tipe. La un moment dat un soldat a gasit in spate pieile. Alt scandal. "Covaci, ai incurcat-o", mi-a spus ofiterul. Am scos niste bani, le-am dat la toti. "Cara-te, sa nu te mai pindem p-aici", au fost ultimele cuvinte."
Era deja 4 dimineata, iar camionul pleca spre vama sarbeasca. Vamesii dormeau. Faptul ca au fost sculati din somn i-a facut sa fie extrem de morocanosi. Alte pachete cu bani i-au calmat si au renuntat la a mai perchizitiona camionul.
Au ridicat bariera. Incepuse sa se lumineze de ziua si am intrat in ceata. "Am ajuns pe varful unui munte", continua Covaci, "sub noi era ceata, soarele tocmai rasarea si acolo erau trei copaci. Orizontul era alb. Am desfacut cele 38 de suruburi de la fiecare boxa, aveam carne vie in podul palmei, si le-am spus: uitati-va, suntem in rai. Era intr-adevar o imagine cum n-am mai vazut, era imaginea libertatii."
Pericolul nu era cu totul inlaturat. Pe atunci romanii prinsi la sarbi erau returnati peste granita in schimbul unui vagon cu sare. Traversarea Iugoslaviei a fost relativ simpla, insa la granita cu Austria s-a ivit alta problema. Vamesii cereau 30.000 de marci, bani pe care Covaci nu-i avea. "Am parcat in "Tara nimanui" cu spatele camionului spre o padure. Am stat vreo 30 de ore in vama aceea, iar cei dinauntru, in pantaloni scurti si T-shirt, inghetau de frig. La lasarea serii i-am scos afara din camion si, prin padure, au plecat spre Austria. A doua zi dimineata a venit si omul cu banii, garantia pentru scule, iar dimineata eram in Austria. Baietii ma asteptau acolo, in primul han, si glumeau pe seama mea ca am intarziat. Eram deja liberi."

CONTINUARE: "Am facut inchisoare pentru a-mi lua copilul"