Înainte de anul 2000 exista în România o singură societate integrată care stabilea prețurile gazelor și ale energiei electrice pe cale administrativă, fără să existe firme private pe piața concurențială. Prin introducerea plafonării prețurilor, practic s-a eliminat concurența, ceea ce înseamnă că întregul mecanism creat pentru piața liberă nu-și mai are rostul.
Președintele AEI, Dumitru Chisăliță, susține că s-a ajuns la un paradox al pieței de gaze și electricitate din România, pentru că unii dintre furnizori (firme private) doresc prețuri plafonate în continuare.
„Sunt și unii furnizori care nu sunt de acord cu măsura plafonării, dar alții și-o doresc, pentru că nu mai au de făcut mare lucru, iar statul le plătește diferența de preț. Nu au mult de câștigat, dar nici nu pierd. Am aflat, chiar în weekendul care a trecut, că se ia deja în considerare măsura plafonării, atât pentru gaze naturale, cât și pentru energie electrică. ANRE a venit cu ideea de a prelungi plafonarea până în 2026, deși s-a prelungit deja un an. Trebuia să fie până la 1 ianuarie 2024. După încă o prelungire, s-ar putea merge mai departe, până în 2027 sau chiar mai mult, dar cum se mai justifică existența ANRE, cu o mulțime de angajați care într-o astfel de situație nu mai au nimic de făcut pentru piața liberă”, spune președintele asociației.
O mare problemă este și lipsa de informare a populației, cu privire la regulile pieței libere. Pentru a se ajunge din nou la concurență, consumatorii ar trebui să știe cum să-și negocieze contractele cu furnizorii, însă ANRE a delegat această sarcină către furnizori, care o pot face ca o simplă atașare a unui regulament la factură, pe care consumatorul casnic nici măcar nu o citește. Ca s-o și înțeleagă, ar trebui ca fiecare consumator să aibă cunoștințe din acest domeniu - ceea ce nu există.
Incompatibilă cu regulile concurenței în UE
Dumitru Chisăliță mai spune că România ar fi trebuit să renunțe la măsura plafonării, după 1 ianuarie 2024, iar la un moment dat țara noastră ar putea fi obligată să plătească penalități. „La un moment dat se va sesiza cineva, va exista un proces, iar dacă instanța de judecată va hotărî că s-a încălcat legea, va stabili o sumă pe care România va trebui s-o plătească, iar banii vor fi luați tot de la noi, consumatorii, chiar dacă banii pe care statul i-a dat în perioada plafonării nu se vor cere înapoi”, a mai explicat specialistul, pentru Jurnalul.
Recent, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că în Ungaria se aplică ilegal plafonarea prețului alimentelor, iar măsura trebuie să fie înlăturată, fiind considerată „incompatibilă cu regulile UE în materie de concurență”. Pe același principiu poate fi obligată și țara noastră să elimine toate plafonările, iar în acest moment, pe lângă cele aplicate la gaze și energie electrică mai este și plafonarea prețului poliței de asigurare obligatorie pentru mașini - RCA -, care se prelungește la infinit, tot din lipsa unei strategii a statului român.
„Piață liberă înseamnă încredere, cunoștințe, inițiativă, concurență, înseamnă mai multe firme private de furnizare, înseamnă prețuri corecte care sunt stabilite în baza cererii și a ofertei, înseamnă separarea pe activități - transport, distribuție, înmagazinare care să poată presta servicii pentru mai mulți utilizatori de sistem, înseamnă existența unui număr mare de furnizori care să se concureze între ei prin calitate, servicii și preț. În situația în care prețul se stabilește administrativ și fiecare actor din piață primește o marjă comercială fixă, toți se aliniază în spatele prețului plafonat și dispare concurența. Cel mult aceste firme vor reduce costurile pentru ca să și mărească profitul, cu impact asupra calității serviciilor prestate. Plafonarea prețului la gaze a adus în prezent prețuri mai ridicate și calitate mai scăzută a serviciilor, decât într-o piață funcțională”, mai spune Chisăliță.
Despre aceeași problemă au discutat și reprezentanții asociațiilor transportatorilor, în privința plafonării prețului poliței RCA, arătând că elimină principiile concurenței și produce o anomalie a pieței, ducând tot la creșteri ale tarifelor, chiar și în perioada de plafonare.
Ajutorul de la stat, bază pentru oligopol
Dumitru Chisăliță a mai explicat și faptul că se tinde spre oligopol, în situația eliminării principiilor liberalizării pieţei. Tocmai de aceea ar fi nevoie de concurență, pentru eliminarea poziţiei oligopoliste a firmelor care acţionează în acest domeniu, eliminându-se posibilitatea de a influenţa preţul gazelor sau al energiei electrice prin intermediul unor intervenții în piață.
„Tendinţa naturală a firmelor este de a impune un oligopol pentru a-şi securiza profitul. Culegerea de informaţii despre piaţă, client, concurenţă etc. înseamnă cheltuială de timp şi bani pentru vânzător, întâlnirea vânzătorului cu cumpărătorul presupune personal, timp, centre de informare, bani şi - cel mai periculos lucru pentru un vânzător - infidelitate. Tocmai de aceea, cele mai multe societăți comerciale îşi doresc monopolul. Reglementările generale şi specifice interzic înfiinţarea acestor monopoluri - excepţie făcând cele naturale -, dar tendinţa există permanent în piaţă. În fapt, plafonarea prețului și marja comercială fixă garantată prin plafonare înseamnă crearea unui oligopol indirect pe piața de gaze, cu multiple avantaje pentru furnizorii de gaze, și mai ales eliminându-se riscurile specifice unei piețe liberalizate pentru furnizori”, explică specialistul.
Riscurile pentru consumatorii nepregătiți
Pentru perioada în care se va trece din nou către piața concurențială este nevoie de pregătire prealabilă. Trecerea nu se poate face „peste noapte”, ci va fi nevoie de o perioadă de informare a consumatorilor pe care instituțiile statului ar trebui să o facă deja, indiferent cât ar urma să se prelungească plafonările.
„Atât timp cât consumatorii nu vor dobândi cunoștințe minime specifice care să permită o apreciere corespunzătoare față de gazul sau energia electrică achiziționată, ei vor rămâne captivi în orice piață, inclusiv în piaţa liberalizată. Prima condiţie care permite să se exercite un anumit control asupra preţului este situaţia în care consumatorii nu sunt informaţi sau informarea este imperfectă despre bunul al cărui preț este plafonat. Pentru cumpărători, a încerca să obţină informaţii de piaţă implică pricepere, o cheltuială de timp, efort etc. Existenţa imperfecţiunii informaţiei printre cumpărători le dă posibilitatea acestora să fie de acord să achite un preț, considerând că acela este prețul corect - de multe ori prețul ajunge să fie mai mare decât cel care s-ar stabili pe o piață liberă funcțională”, spune președintele AEI.
Românii au primit oferte și au crezut zvonuri
Mulți dintre furnizorii de energie electrică sunt și furnizori de gaze naturale, iar ofertele pe care le-au făcut, înainte de plafonare, pentru consumatorii casnici, au fost însoțite de o serie de explicații, însă majoritatea populației nu este pregătită să înțeleagă beneficiile specificate de companii. Cei mai mulți consumatori s-au orientat, până în prezent, în funcție de serviciile pe care le-au avut anterior, o perioadă mai îndelungată, de la un anumit furnizor, neavând timpul necesar sau capacitatea de a căuta permanent cele mai bune oferte din piață.
Alții au ales oferta prezentată de furnizor ca fiind cea mai avantajoasă pentru nivelul de consum al locuinței, „mergând pe mâna” consultantului care aparține furnizorului. O altă categorie de consumatori s-a orientat în funcție de zvonurile care au circulat pe rețelele de socializare sau de la om la om, schimbându-și furnizorul în funcție de ceea ce au auzit, la un moment dat, dar fără a ști cum să verifice informația.
Pentru a se evita astfel de situații, va fi nevoie de campanii speciale de informare corectă și de educare a consumatorilor din România, pe care să o facă ANRE, nicidecum furnizorii care nu pot decât să-și prezinte propriile oferte ca fiind mai avantajoase decât ale concurenței - ceea ce s-a întâmplat și până acum, fără a se face un pas înainte în privința creșterii nivelului de informare a populației.