Poezia traditiilor - "Pastile sunt un soi de nebunie umana de a te vantura pe drum fara de rost"

Jurnalul National: Pastile reprezinta o sarbatoare obisnuita din punctul de vedere al traditiilor, al datinilor?

Doina Isfanoni: Sa incercam sa diversificam putin si sa punctam zonal. Daca Duminica Floriilor este o sarbatoare destul de unitara, iar comportamentul este, cu exceptia Munteniei si Dobrogei, dictat de bucuria florilor, ca triumf al renasterii vegetatiei, ca triumf al lui Dumnezeu, Pastile mai nuanteaza. Despre Inviere s-a tot vorbit. Dar despre dimineata Pastilor, despre masa de Pasti la care se aduna tot neamul, la care se puncteaza cateva dintre traditii, mai putin. Masa de dimineata. Primul nucleu in care, intorsi de la Inviere, oamenii aduc acasa Lumina. Am incercat intotdeauna prin efortul meu stiintific, dar si femeiesc daca vreti, sa ofer oamenilor cu mai multa claritate scenariul vietii integrate in viata lor. Ca atunci cand spui o legenda, iar omul se imagineaza spectator la ce i se povesteste. Pe mine ma intereseaza sa fie nu numai ascultator, nu numai spectator la acest mare desfasurator de spectacol pascal, sa fie el insusi un actor, sa incerce sa intre in aceasta invitatie de fabulos si sa incerce sa traiasca altfel sarbatoarea. Masa de dimineata a Pastilor inseamna intoarcerea de la biserica cu Lumi-na, cu micile diferente ce inseamna gustatul din Pasti, ce are forme diferite, chiar ca ofranda.

Vreti sa spuneti ca Pastile pe care le luam in acea dimineata au forme diferite in functie de zona?

Da. Pentru ca intr-un fel este painea stropita cu vin, peste si branza aici, in sud, altfel sunt Pastile in Transilvania, paine amestecata cu vin, care devine un fel de crema, ca o smantana daca vreti, la fel si in Hunedoara si in Sibiu. In multe zone din Transilvania, facutul Pastilor este o cinste care revine unor gospodari din vreme alesi, nu oricine poate. Moral si material este o problema ca sa poti face Pastile intr-o comunitate. Unii aduc vinul, altii aduc painea.

Dinamica traditiei

Povestiti-ne putin despre acele minuni ale traditiei romanesti.

Ouale de Pasti sunt recapitularea Patimilor si a Invierii concomitente. Fiecare dintre traditiile noastre de Pasti au poezia, au frumusetea lor, motiv pentru care eu am convingerea ca de aceea nu se depreciaza. Ele sunt o minune, o poveste. E frumos ca macar la sarbatori sa avem un pic de ragaz, sa ne lasam in voia lor si sa incercam sa le descifram. Sa le ascultam, sa le privim, sa ne lasam antrenati de ceea ce inseamna dinamica traditiei.

Mai precis, ce fac oamenii in dimineata aceea sfanta?

Prima zi a Pastilor este bucuria Luminii care se intoarce de la biserica de la noaptea de Inviere, pentru ca exista credinta ca ar fi bine sa te intorci cu lumanarea aprinsa spre casa, sa treci pragul si sa nu o stingi, punand-o pe masa cea bogat asezata cu toate bucatele pregatite de gospodina. Se spune ca din cosul cu care te intorci de la biserica, unde s-au sfintit si cozonacii, si pasca, si ouale, trebuie sa gusti cate ceva, pentru ca este momentul in care te impartasesti de Lumina si din alimentele care au fost sfintite. Exista un obicei pentru unii membri ai familiilor care in diverse zone ale tarii nu au putut sa ajunga la biserica, altii au fost batrani sau copii prea mici, ori mame care au ingrijit de copii si de batrani si nu au putut ajunge la Inviere, deci pentru ei exista obiceiul de a se spala intai pe fata cu o apa in care s-au pus oul cel rosu, ca sa fie rumeni in obraji, si oul cel alb, ca sa fie bogati. De asemenea, in apa aceea mai exista credinta ca bine ar fi sa se puna cate un ban. Unul de argint si unul de aur, pentru ca in felul acesta vei straluci, vei fi ca argintul strecurat, ca aurul de curat, vei avea acea putere de a uimi lumea. Interesant, oul se pune de bogatie si banul de falosie. Oamenii pe care i-am intrebat de ce fac acest lucru mi-au spus: "De ce nu stralucesti ca banul". De Pasti, totul este falosenie, fudulie, acest tip de mandrie si de nevoie de a te afirma intre ceilalti. Dupa aceasta spalare este un sentiment extraordinar de a-ti imbraca hainele cele noi.

Pasti inseamna primenire

Moldovenii, inainte sa plece la biserica in noaptea de Inviere, se imbaiau, exista chiar credinta ca este bine ca atunci cand pui hainele curate sa ai si pielea curata, sa fie totul primenit, renascut. Haina noua, haina curata, haina de casatorie nu se pune niciodata peste o alta piesa de vestimentatie care a fost purtata, pentru ca acum de fapt totul se schimba, totul se modifica si este ca intr-un nou inceput nevoia aceea de nou, pentru ca sa nu aduci din urma necazurile, partea aceea de negativ pe care probabil fiecare o avem in existenta. De aceea si Pastile inseamna primenire, innoire, spalare. Modul in care se consuma alimentele este iarasi foarte interesant, pentru ca, de obicei, dupa ce se gusta din primul Pasti si cu grija ca sa ajunga in toate cele trei zile, pentru ca dimineata se respecta acest ritual de trei zile ale Pastilor, urmeaza acel obicei al gustarii din bucate. In aceste zile, masa este plina de Lumina, ca si la Craciun. Bucatele se revarsa, sunt atat de tentante, nimeni nu mananca sa se indoape, decat numai daca este prost. Pentru ca acum este de fapt infruptatul din bucate, nu saturatul, nu ghiftuitul. Motiv pentru care primul lucru este sa gusti din pasca, care prin modul in care a fost prelucrata, decorata cu acea cruce a mantuirii pe deasupra este expresia suprema a Pastilor, este, cum zic moldovenii, cea mai de fala cocatura-aluat a mesei. Fara pasca nu este Pasti. Sunt produse care sunt simboluri consacrate si poti sa le excluzi. La aceasta masa la care te raportezi la alimente ca ofranda, la acea hrana care este simbolica precum mancatul oualor. Oua care in aceasta prima zi se ciocnesc intotdeauna numai la varf. Pentru a avea sensul ascensional, pentru a merge catre lumina, pentru a te inalta. De asemenea, ciocnitul incepe de la persoana cu cel mai mare prestigiu in casa, care este de regula batranul, intotdeauna de sex masculin. Ciocnesc de regula sotia cu sotul, apoi fratii mai mari, daca sunt si bunici, sotia ramane la urma si ciocnesc intai bunicul si bunica, apoi sotia. Exista un soi de ierarhie a neamului, a constituirii neamului pana la cel din urma. Exista tot felul de practici legate de aceasta prima zi de Pasti. In functie de zona mai ales. Daca ne aflam in zona Transilvaniei, exista bucuria ca toti copiii sa fure ouale de pe acasa si sa plece la biserica. Si prin Muntenia se mai intampla. Astfel are loc intrecerea pe luate. Se ciocnesc ouale pe luate, bineinteles cel care le-a ciocnit si a spart oul celuilalt il ia. Jocurile acestea se petrec uneori intr-o competitie pagubitoare pentru bietele gospodine.

Reunirea familiei

Urmeaza o dupa-amiaza de odihna sau are loc o alta reuniune a familiei in jurul mesei?

Dupa-amiaza are loc acea masa festiva in care neamurile se aduna la casele titularului, care este parintele, bunicul. Toata lumea are acea nostalgie a intoarcerii la vatra unde a vazut lumina zilei. Interesant, finii nu vin la nanasi decat a doua zi de Pasti. Se muta a doua zi aceasta vizita a neamului prin spirit. Acum este reuniunea neamului de sange. Se consuma mielul, acum sunt credintele acelea cand in Banat nu era mielul la rang de cinste, ci purcelul de lapte. Avem consemnari din acele calendare din diversi ani ale lui Magiunga, care au semnificatie si trimitere la rolul primei zi de Pasti adunatoare de neam, cum ca toate resturile de la purcelul care se consuma de Pasti este bine sa se ingroape la radacina unui pom roditor, ca neamurile sa ramana laolalta, sa dea rod norocul dupa cum rodeste copacul. Din prima zi de Pasti incep pregatirile pentru baluri. Incep marile petreceri ale tineretului, care, daca sunt bani, chiar trei zile se organizeaza bal. Asistam la iesirea omului din casa, la iesirea in natura, la bucuria si reintalnirea si cu vegetatia proaspata, cu semenii, de ce nu, cu tot felul de ritualuri care marcheaza aceasta punte, aceasta comuniune a omului cu mediul.

In toata Moldova, mai jos de Suceava, Neamt, Bacau, Vaslui, coborand in Vrancea si in Prahova si Arges, are loc acel leagan, acel scranciob, care este fascinant, care aduna toata comunitatea. Oamenii si acum vor sa-l faca. Credinta cu leaganul este legata de cainta lui Iuda, care, constientizand gestul vanzarii, se spanzura.

BUCURIE
"Mai are o conotatie, in leagan urca viitoarele cupluri care se vor casatori, un lucru de afirmare intru prestigiu, nu este numai o joaca a copiilor. Vatra satului este animata de hore, acele petreceri campenesti care atrageau dupa sine curiozitatea sa vada care cu ce s-a innoit, cine are, cat a avut. Pastile cred ca sunt un soi de nebunie umana de a te vantura pe drum fara de rost"