"Tradiţia este păstrarea întru spirit a ceea ce a fost bun în trecut", spunea exprimând un mare adevăr Constantin Noica. Nu e lucru uşor astăzi, când datinile străbune se păstrează cu greu în vetrele satelor. Există însă şi oameni care consideră drept o datorie de onoare a duce mai departe obiceiurile străbune.
În marele Sat din Dumbravă, sâmbătă, 25 septembrie, se vor reuni muzicanţi fără pereche care vor demonstra că lăutăria nu se învaţă de pe partitură ci se strecoară uşor, în suflet. Vor cânta de joc, de ascultare, ori de jale, aşa cum numai ei ştiu a face acest lucru.
Copacii au început să-şi scuture frunzişul, iar de la jumătatea lunii lui Răpciune s-a deschis sezonul culesului viilor. Dar până se gată via de cules, hai să mai zicem un cântecel, să fie mai cu spor! Jurnalul Naţional şi Complexul Naţional Muzeal "ASTRA" din Sibiu vă invită la Gala Festivalului "Tarafuri şi fanfare", să mai uităm de necazuri şi să aflăm poveştile scoase din tolba bătrânilor muzicanţi.
Cum stă treaba cu lăutăria azi? Să vă spun o întâmplare, dintr-un sat din Oltenia. Când soarele arunca unde roşietice spre apus, de pe prispa unei case din Gorj străbate uşor o doină de jale. O vioară susţine cântecul plămădit parcă din fiinţa celui care o zice cu foc, iar ciocănelele cad pe ţambal sporind misterul... "Ehe, taică, aşa doineau mai ieri toţi lăutarii satelor, iar când mergeam la seceriş răsunau câmpurile de cântece. Şi vesele, şi triste. După cum îi era sufletul omului atunci...", oftează un bătrân şi-şi continuă drumul cu paşi apăsaţi.
În vetrele satelor româneşti, bătrânii lăutari duc mai departe cântările străvechi. De când e doina? "De când lumea!" e răspunsul celor care s-au născut şi au crescut cu aceste cântări care te fac să te cutremuri, să trăieşti sentimente nedesluşite, de bucurie amestecată cu durere sfâşietoare, pentru ca, în final, sufletul să-ţi fie alinat ca-ntr-un descântec... De când e hora? "Păi, tot de p-atunci, taică! Ce frumos cânta taica-mare!", vine din nou răspunsul bătrânului care-şi şterge cu dosul palmei o lacrimă care i se prelinge pe obrazul drept... Aşa era pe-atunci, când la sat munca era muncă, iar duminica, hora era mult aşteptată de tineri, dar şi de bătrâni, care se aşezau curioşi şi grijulii în apropiere, să vadă cine le joacă fata cu foc.
Doina, hora, sârba, cântecul de ascultare, toate având plămada în sufletul lăutarilor care n-au plecat din vetrele satelor în care s-au născut, strălucesc precum nestematele în lăzile de zestre ale poporului român. Cum să lăsăm colbul să se aşeze peste datini, peste cântecele pe care bătrânii le-au lăsat moştenire celor tineri? Lăutarii le-au învăţat de drag şi le duc mai departe. E datoria lor faţă de străbuni, ca şi ţinerea de cuvânt.
Jurnalul Naţional v-a dat întâlnire la Suceava, în luna iunie a acestui an, la cea de-a patra ediţie a Festivalului "Tarafuri şi fanfare". Din respect şi dragoste pentru muzica ţărănească autentică Jurnalul Naţional şi Complexul Naţional Muzeal ASTRA vă poftesc la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, la Gala Festivalului "Tarafuri şi Fanfare", sâmbătă, 25 septembrie, de la ora 14:00. Amfitrionul manifestării, Grigore Leşe, va demonstra că muzicile autentice strălucesc asemenea mărgăritarelor. Sponsorii acestui eveniment sunt: Carpatica Asigurări şi Sinecon Sibiu.