Poftiţi la viaţă, poftiţi la cântecele lui Nicu Alifantis!

După aventura pe care am avut-o cu domnul Nicu Alifantis în ultimele două săptămâni, de când s-a dat startul promovării albumului său, declar - fiind încă în deplinătatea facultăţilor mintale - că am descoperit oameni frumoşi, încă posesori de suflet, care fac lucruri minunate pentru spiritul nostru. Vă recomand consumul zilnic al albumului "Cântece de şemineu".

L-am testat pe propria mea persoană şi vă asigur că nu produce nici o reacţie adversă. Poftiţi, gustaţi, trăiţi! În ultimul timp, am uitat să o facem. Că de murit, tot murim şi, vorba lui Adrian Pintea, nu-i nici o scofală.

Am căzut de acord cu Nicu Alifantis să vorbesc şi cu oamenii direct responsabili de "naşterea" cântecelor de şemineu. Cu ajutorul Elefantului, care şi-a pus la dispoziţie telefonul său, i-am luat pe toţi la întrebări, în timp ce se aflau în studio, la repetiţii. Vă daţi seama ce a ieşit? Telefonul lui Alifantis a fost făcut poştă, dar să ştiţi că l-au ţinut bateriile! Pe telefon, bineînţeles. Avertisment: toţi interlocutorii sunt îndoctrinaţi cu catehismul umorului, aşa că e bine să le trataţi vorbele ca atare. Orice ironie este permisă, atât timp cât este făcută cu simţul răspunderii. Şi, credeţi-mă, tot ceea ce s-a întâmplat în studio s-a făcut doar cu simţul răspunderii!

TELEFONUL FĂRĂ FIR...
Primul la aparat a fost Virgil Ianţu: "Este greu de lucrat cu un Elefant în studio. Şi din cauza spaţiului care este destul de limitat... (râde). Nicu pare mai dur, mai sobru, dar este foarte docil, în sensul bun al cuvântului. Nu sunt foarte mulţi oameni de nivelul lui care să plece urechea la ce i se spune. Suntem nişte copii care n-au experienţa pe care o are el. Dar a fost generos, uneori prea generos, cu noi... Înregistrările au decurs foarte bine. Asta şi pentru că atmosfera din studio a fost deosebit de relaxată. Eu, când intru în studio, mă transform. Intru într-o efervescenţă...! S-a întâmplat exact ceea ce trebuia să se întâmple! Cântecele au ieşit hituri, care sunt la fel de valoroase ca cele scoase cu ani în urmă! În legătură cu spectacolul de astăzi de la Cinema Patria, l-am întrebat pe Nicu: «Unde o să stăm?!». Mi-a răspuns: «Vezi că nu avem cabine, nu suntem la fiţe, cum eşti tu obişnuit!». Iar eu, i-am zis: «Băi, eu sunt Cătălin Crişan şi Cătălin Crişan nu este oricine! (râde) Să nu mă ţii pe holuri!». «Nu, mă, o să staţi frumos în primul rând şi o să intraţi când trebuie!», mi-a explicat el. Eu nu mă simt prea confortabil să se uite lumea la mine... Importantă este reacţia publicului. Sunt foarte curios să văd cum o să ne primească. Gata, trebuie să mă acordez".

Următorul pe fir a fost Planorul (pe numele real: Bogdan Tudor, "activist" la bass): "Nicu are încredere foarte mare în noi, cum că ne-am pricepe la chestia asta (râde). Acum trebuie să-l credem pe cuvânt şi să nu-i înşelăm aşteptările la concert. În rest, nu ştiu ce s-a întâmplat cu Virgil la ultimele înregistrări... Nu prea era atent, dar lasă, e de-al nostru!... Ne-am distrat foarte bine... A fost relaxant, avem încredere unul în celălalt. Suntem convinşi şi credem că putem să facem un lucru bun. Sper să vină lumea la concerte şi uite tot aşa să îmbătrânim având concerte".    

Din bucătăria studioului (sic!) a preluat telefonul mobil al Elefantului tenorul Mircea Ciurez: "Elefantul este destul de inteligent! Ne-a lăsat pe fiecare să aducem câte un pic din sufletul nostru, ceea ce dă strălucire albumului. Din mine se regăseşte o voce sus, care sper să se audă bine, să se îmbine cu ceilalţi. De la Filarmonică sunt obişnuit cu un public avizat, dar care nu are atâta empatie, decât doar la sfârşit. Acum aştept să mă ia lumea la palme (râde)!"

După tenor, a trecut la vorbitor Mihai Neniţă, un viorist care cântă cu cine îi este drag şi cu cine se simte bine: "Nicu este un om deosebit, un coleg de trupă extraordinar, nu te enervezi, nu te oboseşti, l-aş lua acasă!"

Ei, i-a venit rândul şi lui Berti Barbera care, de această dată, pentru Alifantis, evoluează la: muzicuţă, drâmbă, bodhran, cajon, bongos, chimes, udu, triangu, claves, shakers, tamburină. "Este o colaborare minunată! E o mare bucurie să faci muzică la acest nivel! Pentru mine a fost o onoare să fiu invitat în acest grup special, cu oameni foarte aleşi. Am glumit, ne-am distrat, dar am muncit cu multă seriozitate şi pasiune. S-a lucrat destul de rapid, fiindcă Nicu a ştiut ce vrea. Iar eu i-am oferit cât mai multe posibilităţi de abordare din secţiunea de percuţie. În acest concept eu nu folosesc vocea, spre bucuria colegilor (râde)... Nu trece un minut fără să nu ne ironizăm, facem glume, ne arătăm unul celuilalt plăcerea reală de a munci împreună... A ieşit un album minunat!"

NICI UN LUCRU BUN NU RĂMĂNE NEPEDEPSIT!
Să fie clar! Adrian (Flautistu) nu ştie să cânte la flaut! El se ocupă de sunetele "grave", ţinând de obicei în braţele sale pricepute un contrabas: "Este un proiect natural, acustic, de lemn. Aşa ceva nu a mai fost în România! La o piesă am cel mai important rol. Sunt un marinar care cântă la contrabas". Scurt şi la obiect. Mai departe, firul m-a condus la toboşarul Marcel Moldovan: "Munca a fost foarte plăcută. Ne-am înţeles foarte bine. Aşa fac profesioniştii, iar noi asta încercăm să fim - profesionişti! Albumul îl recomand tuturor celor care ascultă acest gen, care au un anumit nivel intelectual şi care pot să digere o astfel de muzică".

Mediana Graziella Vlad, soprana de coloratură din grupul celor aleşi (de Alifantis), nu era la repetiţii în momentul istoric când telefonul Elefantului a fost făcut poştă! Mi-a trimis, în schimb, pe poşta electronică "gânduri despre muzica lui Alifantis": "Deşi nu sunt la prima «abatere» de la muzica grea: operă, operetă, vocal-simfonică (colaborând deja cu Ştefan Bănică Jr şi în mod frecvent cu reprezentanţa Disney în rolurile foarte dragi mie - cum ar fi Albă-că-Zăpada sau Frumoasa din Pădurea Adormită, printre altele), îmi face mare plăcere să colaborez cu Nicu Alifantis pentru ceea ce transmite prin muzica sa. Este genul de muzică pe care îţi place să o cânţi la orice oră, să o asculţi la orice oră şi, de ce nu?, la orice vârstă. Plină de căldură, emoţie şi linişte, muzica sa este o chintesenţă a artei în marele bine de frumos sufletesc".

Victor Panfilov - maestrul de sunet sau magicianul de la butoane - trebuia să aibă ultimul cuvânt, mă rog, ultimele vorbe. Şi iată-le: "Nici un lucru bun nu rămâne nepedepsit! A ieşit un album extraordinar. De o săptămână nu pot să-mi revin după acest album... Slavă Domnului, s-a terminat, fără nici o pierdere omenească. Nici un animal nu a fost rănit! Elefantul a rămas în deplinătatea puterilor artistice... Este un artist stresant, este o persoană exuberantă, are explozii artistice, are păreri foarte clare despre ceea ce vrea să facă, dar îi şi lasă pe ceilalţi să contribuie la muzica lui, la produsul finit! Excelent!"

"Suntem prieteni de atâţia ani, încât orice aş spune voi fi subiectiv. Ce să vă spun altceva decât că atât ca fiinţă, cât şi ca artist, Nicu Alifantis este desăvârşit!"
Răzvan Voiculescu - artist fotograf

"Este genul de muzică pe care îţi place să o cânţi la orice oră, să o asculţi la orice oră şi, de ce nu?, la orice vârstă. Plină de căldură, emoţie şi linişte, muzica sa este o chintesenţă a artei în marele bine de frumos sufletesc"
Mediana Graziella Vlad - soprană de coloratură

"De o săptămână nu pot să-mi revin după acest album... Slavă Domnului, s-a terminat, fără nici o pierdere omenească. Nici un animal nu a fost rănit! Elefantul a rămas în deplinătatea puterilor artistice"
Victor Panfilov - magicianul de la butoane