Popularitate - Angela canta mai departe

Am stat ca un copil sa ascult povestile depanate de Angela Moldovan. Lipita de picioarele mele, rugandu-ma sa mai stau, ma ispitea si pisica artistei...

In jurul anilor 1950, o fetita mica de statura, cu ochi jucausi, imbracata in rochii de stamba, care isi dorea cu disperare o pereche de pantofi noi sau ciorapi, a intrat in lumea sunetelor pe poarta Conservatorului. Vocea ei s-a auzit din Moldova pana in pustiurile Africii. Numele ei? Angela Moldovan. O stiti prea bine din "Veronica", "Padurea spanzuratilor", dar si ca interpreta a neuitatului cantec "Mi-am luat bundita noua..."

Cum a cucerit mapamondul? Nu prin fite sau rasfaturi de diva, ci prin modestie, caldura si simplitate. O viata atat de pur traita, incat te impresioneaza pana la lacrimi. N-a purtat niciodata opinci, nu pentru ca ar fi fost o fata simandicoasa, ci pentru ca era mica de inaltime. "Mi-am dorit sa cant, povesteste Angela Moldovan. Parintii mei erau basarabeni, de la Orhei. Eu m-am nascut in 1927, la Chisinau. Tata se ocupa de analiza si marcarea metalelor pretioase la un birou special. Era mutat, la fiecare patru-cinci ani, intr-un alt oras. Asa ca am colindat toata tara. Ai mei nu aveau alta sursa de venit decat salariul tatei. Mi-au spus ca trebuie sa urmez o facultate care sa-mi asigure o slujba, sa am ce manca. M-am inscris la Litere. Ma gandeam ca voi ajunge profesoara si voi avea painea asigurata. In paralel, m-am inscris si la Conservator. Intrasem si in corul Operei, ca sa mai castig un ban. Dupa un an in cor, am castigat un concurs pentru un post de solista si am inceput sa cant in diferite spectacole. Am ramas la Opera. Intre timp, m-am casatorit cu Victor Moldovan. Era in 1952".

FILM. In rolul mamei Marianei Mihut din "Padurea Spanzuratilor", alaturi de Victor Rebengiuc

CALATORII. "Nu m-am asteptat niciodata sa fiu iubita asa de mult. La Festivalul International al Tineretului de la Moscova, am castigat trofeul si Marele premiu pentru muzica populara. Eram in Ansamblul «Ciocarlia» al Ministerului de Interne, cu un salariu de trei ori mai mare decat la Opera. Primeam lunar alimente, carne, faina, zahar, untura. Am fost angajata pe post de solista de opera. Dar eu imi doream sa cant muzica populara, ceea ce am si facut. Primul mare turneu, intreprins in 1956 cu Ansamblul «Ciocarlia», a fost in China. Mai bine de sase luni a durat deplasarea noastra. Intr-o noapte de sfarsit de mai 1956, priveam de la fereastra vagonului vechea gara a Chisinaului. Revedeam, dupa multi ani, orasul aflat acum pe pamant rusesc. Din goana trenului imi aduceam aminte de locurile copilariei din satul bunicilor din partea mamei de pe malul Nistrului. Au urmat apoi Moscova, traversarea Rusiei si contactul cu China intr-o gara din Manciuria. Drumul prin desertul Gobi si in sfarsit Beijingul. Am fost primiti cu onoruri deosebite, ca de altfel peste tot, unde ne-am deplasat. Am interpretat un cantec in chineza. Il invatasem in trenul cu care venisem. Am cantat in fel de fel de limbi, de la rusa pana la chineza, coreeana sau vietnameza. Cand m-am urcat pentru prima data intr-o ricsa imi venea sa cobor si sa-i platesc dublu omului care ma ducea. Deplasarea prin China am facut-o cu un tren luxos cum nu mai vazusem pana atunci. Curat, cu o servire ireprosabila. Am calatorit si cu trenul transsiberian. Am calatorit mult cu trenul, pentru ca am fost in atatea turnee.

FESTIVAL. La Crizantema de Aur, alaturi de Florin Georgescu si Benone Sinulescu

TRADITIE. "Am si acum in dulap o ie cusuta de manuta mea cand eram in clasa a treia primara. M-a insotit permanent iubirea aceasta pentru tot ce apartinea traditiei populare si tin minte ca intr-un turneu in America, la un spectacol de gala, i-am oferit cadou Carolinei, fiica presedintelui Kennedy, o papusa imbracata intr-un splendid costum popular, care a impresionat-o foarte mult pe fetita. Cea mai frumoasa izbanda a mea este o piesa a costumului meu popular la care tin mult, bundita. Publicul ma stie in felul acesta si oricat as vrea sa scap, la orice spectacol daca nu cant si Bundita, nu se poate. M-am impacat cu ideea, o impachetez de fiecare data si ma duc cu ea".

"Eram saraca, nu aveam bani si tin minte ca la o premiera la Opera din Cluj mi s-a spus ca trebuie sa am ciorapi impecabili. Cum buzunarele mele erau goale si nu puteam sa cer parintilor mei nimic am hotarat sa imi confectionez singura ciorapii. Mi-am dat cu fond de ten pe picioare, iar cu o linie si un creion am tras cele mai drepte linii din viata mea. Asa am avut ciorapi impecabili". - Angela Moldovan, artista

A avut marea bucurie sa plece in turneu in America cu un costum cusut de mainile ei. "Nu a fost o treaba usoara, pentru ca am ales motive florale destul de grele. Toti colegii mei de pe vremea aceea isi amintesc ca la spectacole, la actiuni de protocol eu stateam intr-un colt in spatele scenei, la cine stie ce bec mititel si coseam. Aceasta pasiune a mea a trezit curiozitati. De exemplu, Margareta Paslaru a fost fermecata de faptul ca eu coseam cu margele. S-a molipsit de la mine si am avut mare satisfactie cand am aflat ca ea a inceput sa coasa si isi facea singura rochiile. Mai am o satisfactie. Prin turnee, l-am invatat sa coasa si pe Benone Sinulescu. Eram colegi la Ciocarlia, si am la costumul meu un ajur, sau gaurele cum se spune in popor facute de Benone Sinulescu. Tot un costum popular purtam in Veronica, in personajul Smaranda", isi aminteste Angela Moldovan.