Poveşti de Moş Nicolae

Ce influenţă are lumea basmului asupra psihicului şi cum se dezvoltă un copil care ascultă şi citeşte poveşti? Ne răspunde psihanalistul Daniela Luca:

"Un copil are nevoie de poveşti, legende, mituri, magie cum are nevoie de joc, pentru o bună dezvoltare afectivă, intelectuală, relaţională. Fantasmaticul, imaginarul, scenariile pline de personaje-eu-sau-celălalt, narativul interior/al basmului, desfăşurarea conflictuală (bine - rău, copil - părinte), puse in act de personaje - zmei, zăne, impăraţi, monstruleţi, prinţi/prinţese etc. sunt necesare pentru a se situa intr-o istorie, o lume in care să se poată regăsi, identifica, recunoaşte.

A fi intr-o poveste eroul sau invingătorul, a avea puteri magice, a trece prin obstacole pentru a ajunge la cel iubit, a avea un inţelept care te insoţeşte pe o cale iniţatică etc. - toate se regăsesc şi in viaţa reală, dinamizată de scenariile fantasmatice, de polifonia afectivă, de tendinţe lăuntrice relative manifestate. Lumea poveştilor este sursă de viaţă psihică".

Ideea că există un moş bun care aduce daruri copiilor cuminţi, care vine pe furiş şi lasă pentru fiecare sufleţel o jucărie sau o punguţă cu dulciuri este una frumoasă. Oare nu-i face rău copilului momentul in care află că realitatea personajului bun se destramă şi ajunge in lumea fantasmelor?

Daniela Luca: "In primii ani de viaţă, găndirea magică, personajele bune, idealizate, care fac minuni şi implinesc dorinţe, aduc daruri şi alungă orice rău posibil, atenuează spaime sau «luminează» intunericul şi aduc bucurie, bunătate şi dragoste sunt esenţiale. Este in firescul evoluţiei psihice. Da, Moş Nicolae sau Moş Crăciun, Iepuraşul, Zăna Măseluţă - oricum s-ar numi acest personaj magic - el este protector, binefăcător, iubitor, bun, intrupănd - prin proiecţie - obiectul parental idealizat. Devine un personaj intern, cu rolul său in construcţia psihismului copilului. In fiecare etapă a vieţii simţim nevoia de magie, chiar şi numai pentru a suporta mai uşor, mai simplu realul, experienţa, intămplările cotidiene. Există in fiecare copil o perioadă cănd va avea acces la realul lucrurilor, cănd se va despărţi de Moş Crăciun cel din copilărie şi va crede in altceva/altcineva. Trecerea de la iluzie la realitate poate fi dureroasă, dar este un pas esenţial in creştere. Şi orice creştere este dureroasă, implică o renunţare, o desprindere. Chiar şi după un personaj magic."

Este bine să incurajăm şi partea de pedepsitor a Moşului? Psihologul spune că este necesară o prudenţă in ceea ce priveşte natura ambivalentă a personajului, pentru că oricum există personaje rele, care au rolul de a pedepsi. "Teama este mai degrabă că acest obiect magic bun ar putea dispărea, că iluzia se «sparge». Nu e necesară şi teama de pedeapsă din partea aceluiaşi personaj", a incheiat psihanalistul Daniela Luca de la Cabinetul Psy din Bucureşti.



● Poveşti de Moş Nicolae ● Moş Nicolae işi scutură barba ● Povestitorul sau omul orchestră ● Jucăriile tradiţionale ● Cum se face o poveste? ● Povestitorii sunt uneori pămănteni, alteori devin zei… ● Pieptenele Sfăntului ● Scrieţi o scrisoare lui Moş Crăciun!