x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Preacuviosul Gherontie Puiu, părintele călăuzit de Maica Domnului

Preacuviosul Gherontie Puiu, părintele călăuzit de Maica Domnului

de Luminita Ciobanu    |    21 Dec 2011   •   21:00
Preacuviosul Gherontie Puiu, părintele călăuzit de Maica Domnului

Nu departe de intrarea in Busteni dinspre Sinaia, un indicator iti arata un drum spre stanga semnaland un loc binecuvantat, un colt de rai: Manastirea Caraiman. Am pornit pe acest drum intr-o dimineata insorita de decembrie, redescoperind frumoasa poiana in care se inalta sfanta manastire, popas duhovnicesc deosebit pentru orice credincios. In timp ce masina urca soseaua serpuita, mi-am amintit ca, in urma cu mai multi ani, alaturi de un prieten care se stabilise pentru o vreme la Predeal, si de sotia lui, am vizitat Ma­nastirea Caraiman.

Pe atunci, drumul era prin padure, dar cu toate ca ur­cusul n-a fost usor, a fost o mare bu­curie sa ajungem la schitul de pe platoul Palanca si sa primim bi­ne­cuvantarea parintelui Gherontie Puiu. Astazi, complexul monahal s-s-a extins, iar biserica mare a ma­nas­tirii este aproape gata.

Chilia parintelui
O liniste fantastica te cuprinde de cum intri pe poarta sfantului asezamant. Corpul de chilii, aproape finalizat si el, este asezat la poalele Caraimanului, de unde straluceste crucea cu acelasi nume, mangaind bolta cerului senin. O mantie subtire de bruma a invelit aleile, ca un covor de argint ce straluceste in mii de luminite. In apropierea bisericutei din lemn se afla chilia parintelui Gherontie Puiu, ziditorul acestui sfant lacas. Deschid usa si imi spune cu glas domol: «Poftiti!». In camaruta unde-i primeste pe cei care vin sa primeasca binecuvantarea, parintele Gherontie Puiu este asezat pe un scaun si se roaga pentru cei aflati in felurite suferinte care-i cer ajutorul. Redes­copar aceeasi privire blanda, acelasi chip blajin, aceeasi vorba calda. Imi face semnul crucii pe frunte, cu mir, dandu-mi binecuvantarea de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul.

In preajma preacuviosului iero­mo­­nah Gherontie Puiu, o liniste teribila iti invaluie sufletul. Nimic nu este intamplator, fiindca acest loc in care a reusit sa ridice sfanta manastire a fost ales chiar de Maica Domnului, spre care, cu blandete, parintele ne indeamna sa ne intetim rugaciunile spre a fi feriti de relele care stau la panda, mai ales acum, la sfarsitul Postului Craciunului. Pe toti cei care ii calca pragul ii sfatuieste sa mearga la agheasmatarul care imbratiseaza bradul sfant din poiana, sa se roagecu credinta la Maicuta Domnului care le sterge lacrimile: 'Eu ii trimit pe toti acolo si cand vin inapoi imi spun: Parinte, parca ne-a luat cu mana neazurile', spune parintele Gherontie Puiu.

Pe masa blandului ieromonah, alaturi de numeroase carti, se afla o rugaciune de cateva randuri, multiplicata la xerox, pe care, in mod mira­culos, o avea in mana intr-o noapte, cand s-a trezit, scrisa pe o har­tie mototolita: 'Doamne, intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei!'. Astfel suna tainica ruga care, rostita de 30 de ori pe zi, timp de 40 de zile, le este de mare folos celor care o citesc.
Viata parintelui Gherontie Puiu n-a fost una simpla. S-a nascut in localitatea Todiresti, langa Pascani, in anul 1933. Mama i-a murit in timp ce-l aducea pe lume iar moasele, convinse ca nici pruncul nu supra­vie­tui­se, l-au asezat intr-un cos si l-au aruncat intre gunoaie pe malul unei garle.

Ocrotit de Dum­nezeu, copilul a fost salvat de o fe­meie care trecea intamplator pe acolo si, auzindu-l plangand, l-a adus in casa ei, unde l-a ingrijit cu multa dragoste. Asa a intrat in familia Puiu pruncul Gheor­ghe, mai tarziu parintele Gherontie. Cand fratele vitreg Ilie (fiul cel mare al familiei Puiu Petrache) a plecat pe front, parintele a visat pentru prima oara o tanara cu chip stralucitor, imbracata in straie manastiresti, care i-a spus cu glas domol: 'Vei fi ocro­tit!... Tatal tau se va intoarce dupa un lung prizonie­rat!'. Copilul n-a spus nimanui. Nu-si vazuse niciodata tatal, inchipuindu-si ca o fi plecat la razboi.

Dupa 12 ani, fra­tele i s-a intors dupa ani grei de pri­zonierat in Rusia, apoi, dupa ce s-a insurat, a hotarat sa-l infieze pe me­zin. I-a devenit si nas de botez cand Gheorghe se afla aproape la varsta majoratului. 'Cand am im­bra­cat haina de foc a botezului, parca m-am simtit alt om. Ma incerca o bu­cu­rie fara margini, pe care ma stra­duiam sa o deslusesc. La iesirea din sfantul lacas, pe treptele din fata pridvorului, am zarit din nou acea fiinta minunata. Statea langa poarta si ma privea drept in ochi. N-o vedea ni­meni, doar eu! De asta data nu mai era vis, ci vedenie curata...

Mi-a vorbit cu glas ingeresc: «Ai incredere si du-te la manastire. Te voi calauzi. Tu esti ales pentru o misiune!». Acea mai­cuta fara varsta avea cel mai frumos chip pe care mi-a fost dat sa-l pri­vesc. Incepand de atunci, am in­te­les ca este insasi Maicuta Domnului...', marturiseste parintele.

Rugaciunile
Atunci tanarul Gheorghe a ales drumul calugariei, devenind Gherontie, ucenic al parintelui Paslaru, staretul Manastirii Neamt. Dupa 1959, dupa decretul de evacuare a lacasurilor manastiresti, calugarii au fost scosi din sfantul asezamant si dusi intr-un loc de unde a reusit sa fuga pe fereastra. Prins de Militie, a fost condamnat la 15 ani de munca silnica in lagarul de la Periprava. A evadat cu ajutorul unui brigadier-sef, iar vreme de 10 ani a stat ascuns intr-o pestera din Bucegi. S-a hranit cu tot felul de radacini, cu seminte si fructe. Imbracat in zdrente, se ruga neincetat. Privind crucea de pe Caraiman, i-a jurat Sfintei Fecioare Maria ca va construi o manastire cu hramul 'Inaltarea Sfintei Cruci'.

'Faceam toata pravila calugareasca, asa cum o invatasem la manastire. Inchipuisem un altar in piatra si slujeam Sfanta Liturghie. Invatasem sa vorbesc cu ursii, cu jderii.'

I-a murit moartea
Parintele a revenit printre oameni dupa caderea regimului comunist si 10 ani de sihastrie. Maica Domnului i s-a aratat din nou si i-a spus sa se intoarca acasa. Nu stia ca fratele sau – tatal adoptiv – fusese anchetat de securitate. Cand a intrat pe poarta, mama adoptiva a izbucnit in hotote de plans. Il crezusera mort si ii facusera toata randuiala. 'M-a luat de mana si m-a dus in cimitir, sa-mi arate locul meu de veci. Pe o cruce de lemn, umflata de ploi, era trecut numele meu, numai cu anul nasterii...' Parintele Gherontie a simtit atunci ca i-a murit moartea. Pentru a doua oara dupa ce, intaia data, fusese salvat in pruncie.

'Trezeste-te, ca nu esti bolnav!'
In 1992 a devenit ieromo­nah. A slujit 40 de Liturghii la Manastirea Neamt apoi a fost trimis sa slujeasca la Schitul Baiceni, unde a devenit staret. In 1995, pe cand spovedea o credincioasa, parintele Gherontie a suferit un accident vascular cerebral, paralizand. A fost internat la Spiratul Tatarasi. Din cand in cand auzea vocea Sfintei Fecioare: 'Imi soptea in urechea dreapta: «Mai ai o vama!»', isi aminteste parintele. Dupa trei luni a fost trimis la un sanatoriu din Sinaia. Doctorul i-a spus ca are nevoie de cativa ani pentru refacere. A ramas doar o singura noapte! Preacurata s-a apropiat de patul sau spunand: 'Te-am adus aici cu o misiune... Adu-ti aminte! Trezeste-te, ca nu esti bolnav!'. 'Mi-a repetat aceste vorbe de trei ori. Apoi a rostit mai apasat, de parca trebuia cu tot dinadinsul sa-mi aminteasca acele ultime cuvinte: «Vei gasi un brad cu sase ramuri, langa o apa curgatoare, pe un plai de unde se vede marea cruce la care te-ai jurat. Acolo sa faci manastirea!».' A doua zi a coborat din pat, uimind medicii si vecinii din salon, si a plecat sa caute locul de manastire.

Dupa lungi cautari, primarul din Busteni i-a spus ca are loc pe plaiul Palanca. 'Cand am ajuns aproape de bradul retezat, am vazut de trei ori o stralucire pu­ternica, asa, ca de la o lampa de sudura. Am pus mana la ochi... Acela era semnul!', spune parintele. A doua zi a revenit si Maica Domnului i s-a aratat din nou asezata, parca plutind, pe o ramura a bradului. 'Imi facea semn cu mana, de parca ar fi vrut sa-mi arate ca manastirea trebuie sa imprejmuie chiar acel brad. De aceea am facut agheasmatarul ca un fel de paraclis ce strange in brate sfantul arbore', mai spune parintele despre felul in care a gasit acest loc binecuvantat din Gradina Maicii Domnului, unde alaturi de credinciosi va petrece Craciunul, ca in fiecare an: 'Cum o da Dumnezeu'.

×