Presedintele pe viata al turkmenilor

In Turkmenistan, oamenii copilaresc pana la 12 ani si sunt adolescenti pana la 25. In loc de batranete exista „Varsta intelepciunii", iar lunile anului poarta numele eroilor natiunii turkmene. Peste toate acestea troneaza, in persoana sau sub forma de statui, portrete, covoare sau timbre, insusi presedintele tarii si parintele tuturor turkmenilor, Saparmurat Niazov.

O tara unde 25 de litri de benzina costa un dolar, iar un kilogram de caviar, de 100 de ori mai mult, unde oamenilor li s-a promis ca vor avea in curand un Mercedes de caciula si unde sarbatorile nationale se tin lant, fie ca e Ziua Covorului, a Soarelui, a Bijuteriilor, a Pepenelui Galben sau a Calului. Oricat ar parea de ciudat, o astfel de tara exista in centrul Asiei, la nord de Afganistan si Iran. De mai bine de 10 ani, intr-o lume in care se vorbeste tot mai des si mai vehement despre drepturile omului, emanciparea femeilor, democratie sau globalizare, Turkmenistanul lasa cu gura cascata comunitatea internationala, sub conducerea autointitulatului „parinte" al tarii, Saparmurat Niazov.

In umbra „tovarasilor"

Niazov a venit la putere in 1985. Adevarata Putere se afla insa, la acea vreme, la Moscova, capitala Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), din care Turkmenistanul facea parte.

Pe atunci lider al Partidului Comunist Turkmen, Saparmurat Niazov n-a avut de ales si a stat in umbra „tovarasilor" de la centru, asteptand vremuri mai bune. Vremuri care au venit in 1991, o data cu prabusirea colosului sovietic. Niazov a dat o mana de ajutor la organizarea puciului impotriva ultimului presedinte al URSS, Mihail Gorbaciov, si a proclamat independenta Turkmenistanului chiar inainte de destramarea Uniunii. Era inceputul „erei Turkmenbasi", a „parintelui tuturor turkmenilor".

Un nou Kuweit

Imediat ce a fost uns presedinte al tarii, Saparmurat Niazov a jurat ca va face din Turkmenistan „un nou Kuweit". Parea o promisiune realizabila, tinand cont de resursele naturale care fac din tara de langa Marea Caspica al treilea mare producator si al doilea exportator de gaze naturale din lume. Numai ca, in paralel cu planurile pentru „viitorul Kuweit", Turkmenistanul a devenit si altceva. O tara care-si aduleaza liderul, o tara ajunsa spatiu de depozitare pentru monumentele, statuile si portretele infatisandu-l pe Niazov. Iar cetatenii sai experimenteaza ideile si reformele care de care mai ciudate ale presedintelui etern.

Acasa la cultul personalitatii

Saparmurat Niazov este peste tot. La intrarea in capitala Asgabat, unde te intampina, aurit si zambitor, de pe un soclu urias, cu bratele intinse intr-o ospitalitate parinteasca, salutand larg muntii si poporul. In fiecare camaruta, in fiecare cladire oficiala, birou sau sala de clasa, agatat surazator de un perete.

Portretul sau troneaza pe frontispiciul unui mare hotel din Capitala. De pe insignele obligatorii pe care le poarta functionarii si, mai nou, elevii, de pe bancnotele si monedele nationale si, ceva mai discret, dintr-un colt al ecranului televizorului, indiferent de emisiunea difuzata. Insa, contrar aparentelor, viata nu e deloc monotona in Turkmenistan. Variatia o asigura - cine altcineva - insusi presedintele Niazov. Initiativele sale nu le lasa turkmenilor nici o clipa de plicitseala.

Cartea fundamentala

Principala preocupare a presedintelui este ca oamenii sa nu uite nici o clipa destinul poporului turkmen si sa ii faca cinste. De accea a scris lucrarea „Ruhnama - Reflectii in legatura cu valorile spirituale ale turkmenilor", studiata obligatoriu in scolile din Turkmenistan. „Nu este o carte religioasa, ci mai degraba o viziune a lumii sistematica, esenta a tuturor obiectivelor mele politice, economice si personale, impregnata de simt civic si care poate fi folosita in diferite sectoare ale societatii", se arata in traducerea engleza acreditata, produsa de serviciile publicatiilor statului si citata de publicatia The Times. Volumul ar fi, pentru turkmenul de rand, „singura modalitate de a face legatura dintre trecutul si prezentul poporului".

Noile cicluri ale vietii

Cand nu sunt la scoala sau la munca, turkmenii pot aprofunda invataturile „parintelui" la cele trei canale ale televiziunii de stat, dintre care unul poarta chiar numele lui Niazov. Si pentru ca orice popor are nevoie si de distractie, presedintele se ingrijeste sa le-o asigure prin nenumarate sarbatori si zile nationale menite sa comemoreze te miri ce. De exemplu, fiecare turkmen care implineste 62 de ani primeste in dar, prin lege, o minivacanta de trei zile. „In Turkmenistan, oricine implineste 62 de ani are parte atat de putere fizica si un stil de viata dinamic, cat si de maturitate spirituala, experienta de viata si intelepciune", a decretat Niazov cu ocazia propriei zile de nastere, la implinirea a, evident, 62 de ani. Prea putini turkmeni au insa sansa de a beneficia de vacanta asigurata prin lege. Speranta medie de viata in aceasta tara este de 65 de ani. Mai mult, Niazov a emis un decret prin care reglementeaza ciclurile vietii. Astfel, copilaria dureaza pana la 12 ani, adolescenta se intinde pana la 25, iar tineretea pana la 37. Respectand ciclicitatea de 12 ani, pana la 49 de ani dureaza varsta maturitatii, careia ii urmeaza varsta profetica (49-61 de ani), cea a inspiratiei (61-73 de ani) si, pana la 85 de ani, a intelepciunii. Batrani sunt doar turkmenii intre 85 si 97 de ani, iar cei care depasesc aceasta varsta intra in era Oquzkhan, dupa numele legendarului intemeietor al natiunii turkmene.

Calendarul si „anii onorifici"

Nici calendarul nu a scapat de reformele lui Turkmenbasi, lunile anului fiind redenumite dupa marii eroi nationali, printre care mama lui Niazov si Niazov insusi. De altfel, mama ocupa un loc foarte special in inima presedintelui, care avea doar 8 ani cand ea a murit in cel mai mare cutremur din istoria Turkmenistanului. Pentru a-i cinsti memoria, Niazov i-a construit mamei o multime de statui si i-a inchinat anul 2003, botezat „Anul Mamei". Anul in curs este dedicat tatalui presedintelui, chiar daca cei doi nu au apucat sa se cunoasca vreodata.

Presedintele Niazov face tot posibilul ca poporul sau sa beneficieze de propriile sale experiente personale. Dupa ce a trebuit sa se lase de fumat, in urma unor probleme cardiace, Turkmenbasi a interzis pufaitul tigarilor in locurile publice. Cei care nu respecta regula risca o amenda de 30 de dolari, o suma uriasa intr-o tara unde venitul mediu pe cap de locuitor ajunge rar la 50 de dolari pe luna. Tot criza cardiaca l-a facut pe Niazov sa propavaduiasca binefacerile miscarii si ale exercitiului fizic. Astfel, ziua iesirii sale din convalescenta a fost proclamata Ziua Sanatatii. Cu aceasta ocazie, Niazov si-a scos intregul Cabinet la un mars de circa 30 de kilometri. El insusi a parcurs traseul, insa la bordul elicopterului prezidential.

Gata cu tigarile si dintii de aur

Recomandarile parintelui etern al turkmenilor nu se opresc aici. Recent, el le-a cerut barbatilor sa uite de plete, de barbi si mustati si sa recurga la tunsori moderne.

Nici dantura poporului nu a scapat de grija conducatorului, care i-a sfatuit pe turkmeni sa reziste tentatiei de a-si pune dinti de aur.

In timpul unei ceremonii televizate, Niazov i-a recomandat unei tinere sa-si inlocuiasca dintele poleit cu unul de un alb natural, eventual cu ajutorul ministrului Sanatatii, el insusi dentist de profesie.

---

„Repertoriul pe care il difuzati nu e deloc original, ma faceti sa-mi fie rusine de fiecare data cand aud cantandu-se doar despre mine. La fel si cu programele TV"
Saparmurat Niazov

„De un an nu mai merg la piata pentru ca m-au transformat intr-un unchias ideal caruia este pacat sa nu i te adresezi si sa nu ii ceri ceva"
Saparmurat Niazov

---

„Nu ma mai proslaviti atat!"

Cultul personalitatii este la el acasa in tara excentricului Saparmurat Niazov. La fel cum Vladimir Putin isi priveste in ochi poporul de pe cani, ceasuri, covoare sau vitrine ale magazinelor de jucarii, si Niazov joaca un rol vital in viata turkmenilor. Daca nu prin intermediu statuilor si al portretelor, macar prin intermediul mass-media.

POSTUL TV. In urma cu patru ani, in Turkmenistan a fost lansat un post de televiziune care ii poarta numele. Este vorba despre canalul „Epoca lui Turkmenbasi", care emite timp de cinci ore pe zi. Continutul programelor sale: istoria turkmena, traditii turkmene si cultura turkmena. Altfel spus, Niazov, Niazov, Niazov. Presedintele vizitand monumente, presedintele inspectand santiere, presedintele la manifestatii populare, presedintele strangand mana altor sefi de stat, sunt imaginile pe care turkmenii le vad la televizor si care sunt atat de cunoscute tuturor celor din tarile comuniste sau ex-comuniste. Grandomania lui Niazov l-a adus chiar in Cartea Recordurilor, unde un covor de 300 de metri patrati, lucrat de mana, cu inscriptia: „Secolul 21 - Epoca Marelui Saparmurat Turkmenbasi" figureaza drept cel mai mare covor din lume. Pana si un meteorit cazut in nordul tarii a primit numele presedintelui.

SUPARAT. Insa Niazov a socat pe toata lumea in 2001, cand a cerut ca mass-media sa nu-l mai proslaveasca atat si sa mai difuzeze si altceva in afara de imaginea si vocea sa. El a cerut chiar posturilor tv sa scoata de pe ecran micul logo cu profilul lui. Regizorilor muzicali le-a spus ca ii e rusine si ca s-a plictisit sa asculte doar cantece despre el. „Repertoriul pe care il difuzati nu e deloc original, ma faceti sa-mi fie rusine de fiecare data cand aud cantandu-se doar despre mine. La fel si cu programele tv. Va rog, scoateti imaginea mea din coltul ecranelor, nu e nevoie de ea!", le-a cerut Niazov mai-marilor mass-media. El a soliticat si materiale critice, cu precizarea ca atitudinea critica „sa nu aiba ca scop punerea la colt a unui individ, ci relevarea utila a defectelor sale".

Rusii il acuza de persecutie

Informatiile parvin cu mare dificultate din Turkmenistan. Accesul in si din tara este aspru reglementat, iar comentatorii straini pun acest fapt pe seama dorintei presedintelui Niazov de a pune un val peste ce se petrece in tara sa. Informatiile care totusi ajung in mass-media internationale vin, de cele mai multe ori, pe filiera rusa. De altfel, relatiile dintre Moscova si Ashgabat au fost destul de incordate in ultima vreme, tocmai din cazua situatiei minoritatii ruse. Un protocol semnat de Turkmenistan si Rusia le permitea reprezentantilor minoritatii sa beneficieze de dubla cetatenie, turkmena si rusa. Niazov a anuntat insa ca renunta la protocol si le-a explicat rusilor ca au de ales: fie sunt cetateni turkmeni, fie se intorc in Rusia. Prin urmare,multi au fugit, cu arme si bagaje, din Turkmenistan, atragand asupra lui Saparmurat Niazov indignarea organizatiilor pentru apararea drepturilor omului. Niazov a reactionat, plangandu-se ca mass-media ruse incearca sa il discrediteze si ii fac reclama proasta in Occident. Moscova estimeaza ca intre 100.000 si 150.000 de etnici rusi locuiesc in Turkmenistan. Cifrele avansate de Ministerul Turkmen de Externe indica prezenta a doar 47 de rusi cu dubla cetatenie.

ATENTAT CU CANTEC. Nu doar rusii invoca persecutii din partea regimului Niazov. Presedintele a facut tot posibilul sa-si indeparteze oamenii considerati „periculosi", cei mai multi luand calea exilului la Moscova. Cel mai controversat moment a fost in 2002, cand Turkmenbasi a supravietuit unui atentat. La finalul unei anchete, 46 de oameni au primit diverse condamnari sub acuzatia ca au fost implicate in tentativa de asasinare. Printre ei, numerosi opozanti ai presedintelui, care au ajuns fie in inchisoare, fie in exil. De altfel, exista voci care sustin ca n-a fost vorba de o tentativa de asasinat, ci de o inscenare bine pusa la cale, prin care Niazov si-a pedepsit inamicii politici.

DEMITERI. Presedintele a avut insa intotdeauna grija sa apeleze si la remanieri guvernamentale menite sa-i creasca popularitatea. A dat afara mai multi guvernatori pentru ca nu au reusit sa gestioneze recoltele de bumbac, a dmeis un ministru de Externe pentru ca era betiv si a renuntat la serviciile unui consilier pe motiv ca a ales manuale nepotrivite pentru predarea istoriei in scoli.

Abil in politica externa

Politica externa a lui Turkmenbasi sta dovada ca liderul turkmen nu e nici pe departe lipsit de discernamant, cum l-ar recomanda excentricele sale masuri. Tara sa practica abil o politica de neutralitate, care o fereste de interferentele ruse si de amestecul tarilor vecine. Niazov a inteles ca este obligat sa se intoarca spre sud - si spre Teheran - daca vrea sa scoata tara din izolarea sa continentala si sa o smulga din dependenta sa fata de Rusia. In cadrul unui acord de troc, Ashabatul exporta gaz catre nord-estul Iranului, care la răndul sau vinde gaz extras in Golful Persic in contul Turkmenistanului. Moscova sustine insa ca gazul turkmen trebuie sa fie exportat spre alte tari din fosta URSS si, in sfărsit, spre Europa, prin intermediul sistemului de gazoducte ruse. Niazov a tratat foarte abil si cu Afganistanul, un alt vecin extrem de sensibil. Cănd talibanii erau la putere la Kabul, Turkmenbasi era in bune relatii si cu talibanii si cu Alianta Nordului, care avea sprijinul Moscovei si al Teheranului. Prin urmare, dizidentii politici turkmeni nu puteau sa se replieze in Afganistan si nici chiar astazi nu se semnaleaza nici o activitate clandestina islamista in Turkmenistan. In ceea ce priveste opozitia politica, aceasta este in exil la Moscova. Niazov nu a fost ocolit nici de liderii straini, printre care Bill Clinton, Madeleine Albright sau secretarul general al ONU, Kofi Annan. In privinta relatiilor cu Romania, Bucurestiul are reprezentant diplomatic la Ashgabat, in persoana ambasadorului Ion Porojan.

Inconjurat de vecini dificili

Din 1985, Republica Turkmenistan nu cunoaste alt lider in afara de Saparmurat Niazov. Din sef al Partidului Comunist Turkmen, Niazov a devenit, o data cu desprinderea tarii sale de fosta Uniune Sovietica, presedinte, functie in care a primit confirmarea pe viata opt ani mai tarziu, intr-o sesiune extraordinara a Parlamentului.

SITUARE: Asia Centrala, in vecinatatea Uzbekistanului, Kasahstanului, Iranului si a Afganistanului

POPULATIE: 4,8 milioane de locuitori (estimare ONU 2003)

CAPITALA: Ashgabat.

LIMBA: Turkmena, rusa

RELIGIA PREDOMINANTA: Islamista

SPERANTA DE VIATA: 64 de ani pentru barbati, 70 de ani pentru femei

ISTORIE: Actuala republica le-a rezistat, din secolul IV i.Hr. si pana azi, lui Alexandru cel Mare, Gingis Han, Tamerlan, emirilor săngerosi din Buhara, protectoratului rus si in fine, stalinismului. Teritoriul Turkmenistanului intra sub tutela rusa in 1881, dupa o batalie in care s-au sacrificat 150.000 de turkmeni. In 1925 devine parte a URSS, moment din care rezistenta, fie ea si sportadica, fata de regimul rus ia sfarsit. In 1991, o data cu destramarea URSS, Turkmenistanul isi declara independenta, iar liderul sau, Saparmurat Niazov, e uns presedinte.

---

Cititi maine!
In numarul de maine, va prezentam povestea regelui din Swaziland, un mare "colectionar" de neveste si palate.